19,544 matches
-
sintetic. Așa cum în urmă cu vreo două decenii, din motive de ,protecție" ideologică, istoria reală era înlocuită de cea ,inventată" (tot prin ,aluzii" însă) de către literatură (romanul istoric îndeosebi), așa și acum, creația literară are șansa de a cosmetiza, estetiza preferințele politologiei seci (și ale publicului), dezafectivizate cu bună știință. Rămâne însă în roman, la Marius Tupan, de pildă, sistemul acela de transmitere sumară, fără comentarii inutile, din pricina unui obiectivism care se dorește, chiar dacă nu se respectă niciodată. Proza poate însă
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
aproape egale, Humbert Humbert și Toderiță N.N. (protagonistul scrierii lui Hasdeu) planuri de seducție diabolice și nu tocmai ortodoxe ? Totuși, dincolo de a fi un excelent scriitor (și stilist), Vladimir Nabokov e un redutabil cititor.Iar când vine vorba despre o preferință sau alta, nu cel care scrie Invitație la eșafod (de pildă), ci acela care citește cu o minuție aproape maniacală e în drept să se pronunțe. Până la Nabokov nimeni nu încercase să afle în ce fel de gândac se metamorfozează
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
extremistului de centru radu cosașu în penumbră - valeriu cristea descins de pe dostoievskiana stradă dostoievski din cluj dincolo de ușile colectiviste vibra feminitatea individualizată a constanței buzea arhetipalul cronicar literar manolescu sesiza dintr'o privire asupra cărții indicațiuni pentru balerina din respirație preferința mea pentru titluri alambicate oare și aceea pentru femei sofisticate? surâsul fragilei adriana sculpturala irina învăluită de azurul propriilor priviri (peste ani - ana ipătescu a internetului - marina iradiind good vibrations) anormalitatea devenită normă era agil contrariată de subtextul unor pagini
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
Thomas Mann, Robert Musil, Hermann Broch, Witold Gombrowicz, Günter Grass, Curzio Malaparte, Heinrich Böll și L.-F. Céline. Cum romanul universurilor crepusculare nu ține doar de ficțiunea pură, ci și de eseu, autorul ține să precizeze în capitolul introductiv că preferința sa nu se îndreaptă neapărat către prozatorii de care se ocupă în această carte. Pentru el, ca și pentru Henry Miller, modelul suprem rămâne Dostoievski, pentru că a creat o întreagă galerie de personaje extraordinare, mai vii decît toate cele din
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
Apariția acestui volum de scrisori caragialiene, în anul 2004, la Editura pentru Literatură Națională, în colecția ŤOpere ale literaturii româneť, cam pleonastice titulaturi..." și nu realizez ce ar putea fi pleonastic aici. Dar în acest amplu paragraf, cronicarul își manifestă preferința față de ediția din anul 2000, încheiată cu un grupaj, dacă nu mă înșel, de 103 scrisori, din cele peste 900 cunoscute până în prezent, "grupaj alcătuit cu mare rigurozitate selectivă - poate chiar cu prea mare rigurozitate selectivă - prin care editorii au
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
însemnătate, cum ar fi faptul de a fi transcris cu majusculă numele zilelor săptămânii, lunilor - așa cum normal era în 1942 și nu cum este astăzi. Mărturisesc că a operat aici un subiectivism în adevăr de neiertat: am rămas cu această preferință din anii adolescenței. în ediție, m-am gândit a păstra ceva din parfumul epocii. Poate am greșit. În același scrupul nu am dus la limită aplicarea normelor actuale de ortografie și ortoepie, spre a nu răpi cititorului posibilitatea de a
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
nu stăteau tot așa. Deși se făcuseră mari eforturi pentru ,apropierea de mase" a spectacolului teatral, caracterul mai elaborat și mai intelectual al acestuia, plus senzația de seară mai simandicoasă petrecută la teatru sau la operă își spuneau cuvântul în preferințele și comoditățile marelui public. Dar tot atunci, teatrul românesc trăia momente de glorie, de n-ar fi să ne amintim decât de pleiada de actori care l-a însuflețit și de repertoriul foarte bun, foarte diversificat, ce îți oferea în
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
despre care Ion Pillat ne vorbește în câteva rânduri, ca un excelent cunoscător în materie. După opinia sa, îndreptățită, folclorul joacă în literatura noastră rolul perioadelor clasice din literaturile mai vechi - el fiind redescoperit de fiecare generație cu sensibilitatea și preferințele ei proprii. Astfel, pe vremea lui Alecsandri și chiar Eminescu și Coșbuc, erau prețuite mai cu seamă baladele, ,cântecele bătrânești"; generația lui Iosif și Anghel a reținut lirismul cântecelor și doinelor, pentru ca poeții contemporani (Arghezi, Blaga, Barbu, Maniu, Voiculescu, adăugăm
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
apar foarte exacte aprecierile asupra epocii contemporane, cu tendința ei de simplificare și interiorizare, autorul dovedind o intuiție sigură în privința lui V. Voiculescu, poate cel mai autentic poet al naturii primitiv-arhaice, al mitului folcloric și al unei tulburătoare nostalgii ancestrale. Preferințele lui Ion Pillat se îndreaptă nu o dată spre Alecsandri și Duiliu Zamfirescu, aceia care au făcut să se simtă mai viu sufletul clasic în literatura română. ,Pastelurile" devin carte de căpătâi, relevându-i frumuseți armonioase și chiar ,dificultăți" de cifru
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
valoare în literatura română. Comentariile lui, bizuindu-se pe noțiunile de tradiție, folclor, clasic, specific, poezie pură, nu instaurează noi judecăți de valoare; ele exprimă gustul personal și optica unui poet, care dacă nu reușește să ne ralieze întotdeauna la preferințele sale, ne cucerește cu formulările lui sintetice de caracterizare pregnantă, în felul lui G. Călinescu. Astfel, Ion Neculce ,prin arta lui vie, cronologic, e primul romancier român și, desigur, întemeietorul la noi al portretului literar". Poeții Văcărești au fost ,inițiatorii
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
să ne redescoperim drept „divini“. Credem că de acea pierdută divinitate, citind poezia Viorelei Codreanu, ne este sete. Frecventele oximoroane (...în tăcute ecouri și liniștite-neliniști/sfărâmate-n albia somnului de ne-somn,/ adunându-te/ risipindu-te etc.) dau la iveală preferințele stilistice ale poetei, la care trebuie să adăugăm neapărat dramatismul inclus în numeroasele replici-întrebări existențiale fără răspuns ce a-desea sunt conexate cu lexeme numind stihiile ce ne asediază și mortifică simțurile și sentimentele ca într-o dramă shakespeariană: „Dar cine
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
și timid” (Ploaie caldă). Nu pe ultimul plan, acest îndemn s-a datorat și faptului că a dat viață acestui volum alcătuit din poezii publicate în revista de cultură „Observatorul" din Toronto, revista cu care am multe legături de suflet. Preferința poetei Domnița Neaga, trăitoare în Roșiorii de Vede ai Teleormanului, pentru a publica constant la o astfel de revista aflată la o distanță de aproape 8.000 km, este remarcabilă. Registrul tematic al poeziilor sale e alcătuit din multiple și
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
Mateiu I. Caragiale aparțin tipologiei dandy-ste, atât prin vestimentație, cât și prin portretul fizic, androgin și efeminat, aerul de mister, bivalența sexuală sugerată, în același cod sunt incluse și reprezentantele sexului frumos, atitudinea de dezgust față de acestea, încondeierea pervertirii lor, preferința pentru camaraderia prostituatelor, constituind argumente suficiente în susținerea acestei afirmații. 23. La Mateiu I. Caragiale, avem primii homosexuali și lesbiene, și aceasta într-o perioadă în care moda romanelor romanțioase, de mistere sau de capă și spadă, abia trecuse”. 24
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
paria ai societății ce înaintează în formație strânsă spre țarcurile unde-și vor sfârși zilele între nori de fum și maldăre de mucuri, tușind, expectorând... Un patron care refuză angajarea unui petent pe motive de culoare a pielii sau anumite preferințe sexuale este numaidecât sancționat, rușinea prin care trece îl va urmări toată viața, va pierde licența odată cu obrazul. Dar dacă un fumător se prezintă, fie și părinte de cinci copii înfometați, patronul e liber să-i arate ușa, cu încurajarea
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
crede că, sub influența englezei (în care editor e accentuat pe prima silabă: é), accentul s-a deplasat dinspre finalul cuvîntului, fără a ajunge totuși într-o poziție prea puțin specifică românei. De fapt, trebuie să ținem cont de o preferință românească pentru accentuarea pe silaba penultimă, dar mai ales de modelul oferit de cuvinte asemănătoare: trisilabice - director, inspector, corector - și bisilabice: doctor, chestor, rector, mentor, tutor etc. În aceste cazuri, terminația -tor este preluată prin împrumut; spre deosebire de sufixul de agent
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
de imitație, supunerea la curentele dominante, la dictatul modei dintr-o perioadă sau alta. În funcție de țara, comunitatea, adesea de regimul politic în care trăim, ne îmbrăcăm aproape la fel, vorbim aproape la fel, căpătăm aproape aceleași gusturi, aceleași idiosincrazii, aceleași preferințe. Toate laolaltă se înscriu în ceea ce obișnuim a numi "modul nostru de viață". Deosebit de comportamentele sale sociale, istorice, economice și spirituale - care prin extensie au făcut loc în zilele noastre tendinței ireversibile, pare-se, a "globalizării" și a "satului planetar
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
domniei sale ? Ne-au umplut... Ei, dragilor, eu vă spun că nu cred... - Ar trebui să chemăm SMURD-ul, a zis în șoaptă nevastă-sa. Ce e drept, fuseserăm speriați că Domnul Președinte ar fi putut să aibă o astfel de preferință, noroc că domnia sa a readus rapid lucrurile în matca lor spunând: -Cartea mea preferată, în copilărie, a fost "Aventurile lui Huckleberry Finn"... Ei, așa da! Privind imediat cu alți ochi imaginile tv convinși că, în perspectivă pedist-cotroceniană, biografii domnului Băsescu
"Stela și cu Arșinel nu mai au umor defel" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10527_a_11852]
-
rar este nu atât acela de a spune neapărat nu (cuvânt pe care - sprijinindu-se pe spiritul de clan - toate avangardele au știut întotdeauna să-l pronunțe), cât curajul de a exprima, în singurătate, exact ceea ce ai de spus, de preferință fără să-ți pese de etichetele ce ți s-ar putea pune și cu atât mai puțin de cele puse deja altora. După convingerea lui profundă, un artist n-ar trebui să creeze pentru a seduce sau a fi admirat
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
el am aflat multe despre mine și relațiile mele cu teatrul. Am adunat pe masa mea de lucru un morman de cărți. Răsfoiesc cărți mai vechi și cărți mai noi. Încerc să aleg. Alegere nu înseamnă judecată de valoare, ci preferința personală pentru acele opere care corespund nevoilor mele. Și totuși... Le théâtre ou l'instant habité (oare mai e nevoie să explic?). O culegere de laconice eseuri pe marile teme ale teatrului european și a oamenilor care l-au făurit
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
și esențială lungii tradiții a basmului, cum am numit pre-modernismul); că viața e o "aură luminoasă", adică nu e guvernată de o cronolgie tradițională, de o ordonare comodă a realului, ci liberă sa imagineze orice înșiruire, după orice legi, de preferință diferite de cele vechi. Dacă ne uităm atent la romanele Virginiei Woolf (cea mai înfocată teoreticiană a Modernismului, în The Common Reader), observăm că de fapt ele sunt doar revolte de suprafață. La capătul lecturii, ce ne rămâne din Mrs
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
alte chestiuni. Relativa indiferență se explică, probabil, prin faptul că oscilațiile de scriere cu s/z nu (mai) sînt percepute ca marcate social și cultural, nu implică etichetarea "cult" / "incult", ci rămîn cumva în domeniul controverselor între specialiști și al preferințelor individuale. Poate că e la mijloc și o scădere a sensibilității "latino-romanice": în trecut, împotriva unor grafii cu z s-au pronunțat oameni de cultură pentru care franceza era un reper permanent și care simțeau îndepărtările față de etimonul romanic ca
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
s trebuie citit z." Tot Al Graur s-a luptat - fără succes - să impună forma a sezisa (mai firească, pentru că verbul provine din fr. saisir, în care al doilea s se pronunță z), în vreme ce uzul alesese deja (din comodități și preferințe spontane de pronunție) forma a sesiza. De altfel, în 1929, Sextil Pușcariu (în articolul Proiect de reformă a ortografiei române) preciza că se scriu și se rostesc "numai cu s: Asia, aterisa, basin, busolă, disertație, disident, francmason, furnisor, husar, piesă
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
a sufletului, sau una a precedat celeilalte? Răspundem că amândouă în același timp sunt concepute, formate și desăvârșite, precum sunt și date la iveală, și că nu intervine vreun moment în creație, în care să se impună o ordine de preferință. Gândește-te la cele dintâi după cele din urmă: dacă moartea nu determină altceva decât despărțirea sufletului de corp, contrarul morții, adică viața, nu se definește altfel decât ca unirea corpului și a sufletului; dacă despărțirea în același timp a
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
tehnocrați și de intelectuali de anvergură care au pus la cale instituțiile statului modern. Iar omul care a anunțat Independența în Parlamentul României Mici a fost moldoveanul Kogălniceanu, cel care nu și-a ascuns nici după venirea lui Carol I , preferința pentru Cuza și opinia că pe vremea acestuia au fost create principalele instituții ale statului. Marele sacrificiu patriotic al moldovenilor, care au acceptat de dragul Unirii să renunțe la capitala Iași, pentru a se deplasa la București, a dus la drama
Oala sub presiune by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10004_a_11329]
-
pragul aderării la Uniunea Europeană", BLC), chiar cînd păstrează stîngăciile și clișeele limbii de lemn ("Atenție sporită în vederea finalizării pozitive a aderării României la Uniunea Europeană", MIR). E interesant de urmărit și inventarul de titluri ale unui singur parlamentar, pentru a observa preferințele sale stilistice; judecînd după literaritatea titlurilor, textele par gîndite pentru o iminentă publicare în volum: ,Brandul", ,Comisarul", ,Audi", ,Restaurantul", ,Cometa", ,Metafora", ,Blasfemia", ,Marja", ,Narco", ,Surpriza", ,Bastonul", ,Meniul", ,Recunioașterea", ,Înțelegerea", ,Acvariul", ,Neprietenul", ,Nașul", ,Febra", ,Peisajul", ,Lacul", ,Blitz", ,Samuraii", Supărare", ,Jocul", ,Maratonul
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]