451 matches
-
lingvisticii născânde, care-l opune întregii filologii tradiționale: "Limbile despre care tratează această lucrare sunt studiate pentru ele însele, cu alte cuvinte ca obiect, si nu ca mijloc de cunoaștere". Frază în care este imposibil să nu vedem, caeteris paribus, prefigurarea ultimei fraze din Cours de linguistique générale al lui Saussure, care derivă poate din cea de mai sus" (Mounin, 1999, p. 121). Într-adevăr, exigenta era una probabil curentă în epoca lui Hașdeu. O folosește și Tiktin în introducerea [din
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
al bunurilor viitoare 19 și mijlocitorul unui nou așezământ. Ca urmare, simbolu‑ rile pregăteau astfel lumea pentru venirea lui Cristos și totodată pentru apari‑ ția icoanelor. Cărțile Vechiului Testament în special cele profetice, abundă în simboluri în așa măsură încât prefigurarea simbolică apare ca o trăsătură de‑ finitorie pentru spiritualitatea vetero‑testamentară, dovadă a unei religiozități dinamice, tinzând spre viitorul mesianic, spre împlinirea timpului 20. Crești‑ nismul însuși care trăise împlinirea timpului era animat de același dinamism și era orientat spre
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
adică venirea a doua a Domnului, parusia - și instaurarea împărăției lui Dumnezeu. De aceea noua spiritualitate rămâne ata‑ șată de simbol și pornind de la faptul istoric al întrupării Domnului, va face ca din această perspectivă aproape întreg Vechiul Testament să fie prefigurare a celui Nou. Se elaborează o simbolistică specifică aproape întregului Vechi Testament văzut ca o prefigurare a Noului Testament, simbolistică axată pe relația tip‑antitip, care va caracteriza nu numai gândirea, ci și arta creștină. Acest aspect s‑a făcut
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
rămâne ata‑ șată de simbol și pornind de la faptul istoric al întrupării Domnului, va face ca din această perspectivă aproape întreg Vechiul Testament să fie prefigurare a celui Nou. Se elaborează o simbolistică specifică aproape întregului Vechi Testament văzut ca o prefigurare a Noului Testament, simbolistică axată pe relația tip‑antitip, care va caracteriza nu numai gândirea, ci și arta creștină. Acest aspect s‑a făcut simțit de la început în pictura catacombelor: astfel, Noe în corabie prefigurează pe toți creștinii care se
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
de subzistența celor încredințați cu slujirea apostolică. În 1Cor 10,454, el întrebuințează metafora pietrei lovite de Moise cu toiagul, ca să izvorască apă în pustiu 55, drept un simbol al prezenței lui Cristos în mijlocul poporului Vechiului Testament, și ca o prefigurare a ritua‑ lului creștin al botezului. În Gal 4,2156 ș.u., sfântul Paul dezvoltă o alegorie complexă cu referire la cei doi copii ai lui Abraham, născuți din Agar și Sara. El vede în cele două femei, simbolul Vechiului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
unei anchete se sprijină pe sistemul de ipoteze adoptat, în mod mai mult sau mai puțin conștient. Lucrul devine extrem de evident în elaborarea chestionarului (cum s-a văzut și în prima secțiune a capitolului destinat construcției chestionarului), dar și în prefigurarea modalităților de prelucrare a datelor culese, așa încât, cum bine subliniază și Javeau (1990, p. 41),doar un sistem de ipoteze de lucru clar enunțate și strâns legate de obiectivul cercetării ne permite atingerea obiectivelor științifice propuse. 1.1.3. Operaționalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
actorilor schimbării, precum și a resurselor educaționale, materiale, financiare etc. Anticiparea schimbării va face posibilă, ulterior, acțiunea, va favoriza condițiile, va înlătura posibilele obstacole. Anticiparea schimbării are loc la nivel conceptual, teoretic, favorizând astfel dimensiunea rațional-reflexivă a școlii. Este vorba de prefigurarea unor posibile noi modalități de dezvoltare curriculară și instituțională a școlii. Anticiparea are rolul de a preveni eșecurile sau rezistențele la schimbare, de a înlesni adaptarea eficientă a școlii la nou. În aceste condiții, ne putem întreba: "cât de sigură
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
obiectivele dirijează și asigură rigoare proceselor derulate la acest nivel, permit diagnosticarea disfuncționalităților și adoptarea unor măsuri corective, orientează resursa umană în eficientizarea propriei activități. De asemenea, obiectivele organizației școlare ancorează activitatea instructiv-educativă în concret, eliminând arbitrariul sau echivocul, permit prefigurarea unor posibile rezultate, responsabilizează indivizii în promovarea calității activităților lor. Deși se poate considera că prezența obiectivelor poate conduce la formalism sau la rigiditate, îngrădind libertatea indivizilor, în realitate ele asigură coerență organizației școlare. Problematica obiectivelor organizaționale a evoluat odată cu
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
unui proiect instituțional Există multiple modalități de realizare a demersului de proiectare, fiecare propunând parcurgerea unor pași, a unor etape esențiale. Așa cum ne-am obișnuit să spunem, "orice lucru bine făcut reprezintă rezultatul unui proces bine gândit". Aceasta obligă la prefigurarea cât mai exactă a demersului proiectiv, în scopul ameliorării incertitudinii în favoarea concretului. În acest sens, în practica curentă s-a încetățenit un anumit design de elaborare a proiectului instituțional ce presupune parcurgerea următoarelor etape: 1. Descrierea contextului social general la
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Distincția dintre "teroare" și "groază" / 33 1.2. Teroarea în diacronie. Evoluția modelului în literatura universală / 41 1.3. Defazări și sincronizări. Alternative ale terifiantului autohton / 68 2. Teroarea în narațiune. Convenții și inovații în literatura română / 101 2.1. Prefigurări. Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin / 101 2.2. Teroarea naturală / 106 2.2.1. Sadismul istoric. Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi / 107 2.2.2. Naturalismul visceral. O făclie de Paște de I.L. Caragiale / 114 2.2.3. Evadarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
indicator sintetic al temei tratate, îmi aparține: am pornit, în forjarea sa, de la numele unuia dintre însoțitorii zeului Ares, Deimos (Teroarea), care, alături de Phobos (Spaima), apare în descrierile mai multor autori greci, începând cu Hesiod. Îmi propun să încep cu prefigurările temei, creionate sporadic și spontan, în Letopisețul Țării Moldovei, de un cronicar moldovean școlit în Polonia, Miron Costin (este vorba despre două episoade alerte și uimitor de moderne, primul, pur istoric, având în centru uciderea "mandarinului" domnitorului Iliaș, grecul Batiște
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
miezul întreprinderii mele exegetice: deimografia. Voi examina, în continuare, unsprezece opere care subîntind, expresiv și convingător în opinia mea, ideea subtilă de "teroare", fapt care va evidenția, sper, existența unui filon insolit în aventura epică a literaturii române. 2.1. Prefigurări Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin Deși, după cum am arătat deja, teroarea propriu-zisă începe să fie diseminată convingător în scriitura autohtonă abia în secolul al XIX-lea, nu este lipsit de interes faptul că, încă din secolul al XVII-lea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rîvneam la aurul lui" (p.45). Tensiunea psihologică derivă exclusiv din prezența ochiului monstruos, identificat, de altfel, ca "Ochiul cel Rău" și devenit ex abrupto motivul esențial al eliminării fizice a posesorului său. Crima, ca model exemplar de luciditate și prefigurare, devine acțiunea prin excelență ingenioasă, la care vorbitorul s-a referit de la începutul expunerii sale. Eficiența planului omuciderii, gîndit pînă la detalii infinitezimale, se vrea argumentul principal în favoarea rațiunii infailibile și, implicit, a sănătății psihice, mult prea des invocate în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
primit un exemplar din "narațiunea" lui Chase de la bogatul și influentul său socru, Lemuel Shaw. Mai mult, se știe că scriitorul nu doar a citit cu deosebită plăcere cartea, dar a și adnotat-o abundent, trăind probabil, în febra lecturii, prefigurări ale viitorului său roman. În sfîrșit, cel de-al doilea episod se referă la uciderea, în vecinătatea coastei chiliene, cîndva după 1830, a balenei albe supranumite "Mocha Dick", de un alt echipaj american. Exploratorul Jeremiah N. Reynolds (martor la eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și perfide. Omul (post)modernității, micul burghez dependent de liniștea și confortul postindustrializării (ca Wilt), nu mai are posibilitatea de a le evita și ajunge angrenat în ciocniri pe care, intrigat, nu le recunoaște ca aparținîndu-i. Avem aici o remarcabilă prefigurare a lumii începutului de mileniu trei, aruncată de Sharpe în joc în 1979! cu nedisimulată lipsă de pretenții și sofisticare. El e doar un maestru al impro vizației scenice burlești și nu face o dramă din eventuali tatea în care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
umbra unei fisuri între vita contemplativa și vita activa, iar dilema s-a transferat, insidios, spre marile lui personaje romanești. Ar fi de aceea inoportun să-l privim pe Joseph Knecht protagonistul din Jocul cu mărgelele de sticlă separat de prefigurările lui epice, Siddharta (din Siddharta) și, res pectiv, Harry Haller (din Lupul de stepă). Ca și Knecht, cele două personaje se află într-o căutare patetică a identității proprii. Dacă Siddharta, un prinț indian, își descoperă, ultimativ, sinele (chiar numele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se organizează într-un mod analog. La o a doua lectură, mai avizată, se pot descoperi în proza lui Fănuș Neagu numeroase elemente de semnalizare, indicii luminând, intermitent, deznodământul. În propozițiile și frazele aparent neutre sunt topite, savant, sugestii și prefigurări ale finalului, precum și aluzii, mai greu sau mai ușor de înțeles, la o anumită stare de lucruri din contexul istoric dat. Fără datarea întâmplărilor și fixarea între borne temporale a fundalului istoric, aproape nimic nu se poate înțelege din această
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
și făptașilor trecutului recent, dar și în cea a prezentului tranziției. Stînd de vorbă cu Dieter Schlesak, traducînd și transcriind apoi dialogul înregistrat pe bandă, am regăsit în spusele autorului cîteva din ideile profunde ale cărții. Și - în mod surprinzător - prefigurarea noului roman la care Dieter Schlesak scrie acum, despre un personaj sinistru, farmacistul Capesius de la Auschwitz, odinioară proprietar al farmaciei "Zur Krone" din natala Sighișoară a autorului. R.B.: Domnule Dieter Schlesak de ce v-ați intitulat această carte despre România O
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
spre mitologia acestui pământ sărăcăcios, stâncos, prăfos, vizitat de vânturile fierbinți ale Africii. Nu cuvintele vorbesc în film cât gesturile, ele sunt memorabile; intrat în magazinul măcelarului Don Carlo Mina, potentat local, însoțit de un anturaj de bărbați la costum, prefigurare a mafiei siciliene, ridică degetul mic cu inel pe el pentru a comanda un kilogram de carne. Măcelarul se folosește de gesturi pentru a-i recomanda două opțiuni, ceafa și coapsele, iar scena are ceva din teatralismul operei, unde actorii
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
poetică românească în secolul al XIX-lea (1971) are ca reper Arta prozatorilor români a lui Vianu și își propune să analizeze, cu instrumentele stilisticii, specia literară a poemului în proză, specie care, în viziunea lui Mihai Zamfir semnifică o prefigurare a prozei secolului XX. Secolul al XIX-lea e perceput de critic ca unul "bogat în mutații formale, proteic și atașat", în timp ce proza lui Eminescu se plasează "în afara oricărei serii posibile", prin singularitatea sa formală, tematică și structurală. Adevăratul poem
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
dar n-a putut opri lenta și nemiloasa ofilire. Din spaima de masculinitate începe lungul somn al erosului. Nici doamna Iamandi nu se mai poate eschiva și repetă aplicarea sancțiunii, prin jertfa propriului corp, jertfă de care uzase și bunica, prefigurarea ei, acea siluetă feminină, cu o carne albă, de o fosforescență mată. Tot ce poate face este să simuleze o răscumpărare a biologicului, dincolo de sexual, în fața unui bărbat aerian, pro-iecție iluzorie, din trupul concret, amorf, absent al anticarului Pamfil. La
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
mai ales, se poate pătrunde sistemul prefigurat în perioada „ultimului Culianu". Acest sistem pe care Horia-Roman Patapievici îl scoate la lumină, nu are la Ioan Petru Culianu aceeași impecabilă coerență, putând fi însă întrevăzut în oricare dintre lucrările sale (ca prefigurare sau configurare explicită). Interpretarea sistematică a lui Horia-Roman Patapievici este de aceea, pe cât de legitimă, pe atât de vulnerabilă. Însă, fără acest drum deja deschis nouă prin desișul operei lui Ioan Petru Culianu și pe măsura gândirii lui Ioan Petru
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
un singur țesut a cărui unitate de bază e una și aceeași celulă: individul uman depersonalizat și dezrădăcinat, a cărui viață se petrece în întregime aici și acum, într-un prezent continuu și imuabil, din matca căruia amintirea trecutului și prefigurarea viitorului au dispărut. Pentru un asemenea individ, existența nu are decît o singură dimensiune: orizontala. Orice tendință de organizare pe verticală, fie prin integrarea în ierarhii sociale, fie prin hrănirea credinței într-o lume transcendentă, este reprimată lent de înaintarea
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
el însuși că vrea să creeze "O poezie neagră, o poezie dură,/ O poezie de granit", de esență romantică. Tendința poetului, observă I. Oprișan, este aceea "de a înfățișa cu o voluptate împinsă până la naturalism urâtul, morbidul, scabrosul în adevărate prefigurări argheziene, cu dorința de a sugera terifiantul - în construcții de mare forță de impresionare precum celebra poemă Complotul bubei (Conjurațiunea leproșilor) - sau de a da contur perisabilității materiei în comparație cu eternitatea ideii." Cea mai caracteristică notă distinctivă a creației poetice hasdeene
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
care trăim. Nu e întâmplător nici că patrioți (dovediți și ultradovediți de faptele lor mărețe, nu-i așa?!) de calibrul Negoiță, Cazimir Ionescu, Ninosu, Tărăcilă și alte personaje angelice au putut răsufla ușurați: votul lor contra e cea mai bună prefigurare a prafului și pulberii ce se va alege de Legea accesului la dosarele de securitate. Nu numai ei, dar și cohorta turnătorilor fără număr aciuiți prin funcții înalte "de partid și de stat" pot jubila: cel mai inflexibil dintre adversarii
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]