1,130 matches
-
Se aud niște ciocănituri. „Totul e în ordine, tovarășe ofițer.” „Așa, bine. Acum vă rog să descoperiți remorca.” Ofițerul îmi cuprinde umerii cu brațul și merge în spatele mașinii, călcând fără nici o grabă. Eu trebuie să merg cu el. Tata desface prelata remorcii, ofițerul îmi dă drumul și se apropie. „Ce e înăuntru?” „Haine. De-ale mele. Fuste, bluze și așa mai departe. Și cadouri pentru prietenii din Italia, familia care ne găzduiește. Nimic deosebit. Ce am găsit și noi și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ale mele sau ale ei? De unde provine edulcorarea multor pagini din confesiunea mea? Stilul cam patetic, care nu-mi stătea în fire? Nu cumva sânt otrăvurile fiarei, sucul prelins din gingiile ei? Am greșit apucîndu-mă să scriu, să trag această prelată, să joc această psihodramă cu stalul și lojele goale. Pentru cine am scris comedia asta? Ești tu, acum lângă mine? Poți tu, acum, să mă ajuți? Poți ? Din păcate, lângă mine, acum, uitîndu-se languroasă peste umărul meu, e doar Lavița
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a străzii care dormita, pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau de asfalt trupul cald și răscopt, împrăștiindu-și sângele dulce și lipicios, bâzâit de viespi. Și totuși, de ce să-i fi spus vino mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe munte, noaptea e un frig umed În dormitoarele neîncălzite, În care s-a instalat tăcerea. În prima duminică, locotenenții Își adună fiecare soldații din baterii la o discuție. Stăm În fața punctului de comandă din liziera de mesteceni, sub o prelată, și nu prea știm la ce să ne așteptăm. Locotenentul nostru, cu aerul lui de muntean sfios, un spărgător de lemne roșu În obraji, ne spune cu o voce moale și subțire că În zilele următoare se va face o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În stare să Înțeleagă? Probabil că nu. Nu se vede capătul pistei, e flancată de un șir nesfîrșit de hangare uriașe. Deocamdată e goală, sînt doar cîteva avioane MIG staționate la sol, În zona de siguranță, pe jumătate acoperite cu prelate - băgate la Întreținere. Bateriile de artilerie sînt plasate În capete și la mijloc. Noi vom fi În bateria din capătul sudic, tunuri de 60. Toate astea ni le spune locotenentul pe un ton prietenos, ca și cum ar fi un motiv de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
colibă”. În acest caz, este mai mult o interpretare decât o traducere? E posibil, deși nu suntem foarte siguri; în greaca clasică cele două accepțiuni sunt utilizate ambiguu: atât „cort”, cât și „colibă”, dar totodată și „podea (a unei scene)”, „prelată (a unui car)” sau „locuință” în sens generic, astfel că nu putem baza exagerat pe eventualitatea interpretării. e) În fine, unii comentatori au asociat termenul „cort”, în ebraică ’ōhel, căruia Os 12,10 îi dă un sens escatologic, cu celebrarea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Dumnezeu s ar putea să aibă noroc - vorbeau în șoaptă cei doi ofițeri chirurgi, în timp ce îl pregăteau pentru operație... Când a început să-și revină din somnul de pe masa de operație, Toaibă a simțit hurducătura unui camion, sub a cărui prelată erau înșiruiți la rând ca niște saci mai mulți răniți... Întunericul se destrăma treptat... „Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel”... au fost primele cuvinte care i-au năvălit în mintea încă tulbure... A întins mâna spre fluierul piciorului rănit. Ceva
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ori să deschidă ușa unui străin. Nick ia umbrela și se duce spre garajul luminat. După vreo cinci minute, în care trebuie să suportăm asaltul altor claxoane, se întoarce însoțit de un bărbat care se apără de ploaie cu o prelată de plastic. Mai apar doi inși după el și, împreună, ne împing pe o stradă laterală, eliberând, astfel, circulația. "Ai telefonat?" întreabă doamna Lungociu. "Da, am avut noroc. O să vină cineva să ne ia". "Dar cu mașina ce facem?" "Ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
strugurilor". Pentru acest balon ― ne spune Cristian B. ― domnul Branco plătește patru sute de dolari pe zi". În curte, au fost întinse mese, ca la nunțile de la noi. Și, întrucît e pericol de ploaie, întreaga curte a fost acoperită cu o prelată. Ocolim mesele și pătrundem, pe la bucătărie, în restaurant. Activitate febrilă. Se taie purcei și miei, se frige carne, se fac sarmale, mititei, se descarcă lăzi de struguri lângă teascurile din care mustul va curge pe gratis. Înlăuntru, restaurantul e gol
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu. Nu. Bine. Poate că nu. Se duc sus, unde fuseseră dormitoarele. S-a mai obișnuit cu chestia asta, cu ravagiile. Mici fragmente de tâmpenii se înșiră pe coridor: o factură veche de telefon, o brichetă goală. O bucată de prelată și două sticle de bere. O pojghiță subțire de praf din tencuială acoperă podeaua. Dar un om ar putea trăi aici. Nu-i mare lucru. Omul se obișnuiește cu orice. Ea stă în picioare în vechea lui cameră, arătând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi spus că n-ar fi simțit niciodată plăcerea. Aruncă un ochi la ceas. — Hai să mergem, spune ea. Le prindem la fix. Se ascund într-un șanț de pândă părăsit, chiar când se lasă amurgul. Se așază pe o prelată veche, jerpelită, pe care o avea ea în portbagaj - ea, îmbrăcată tot cu rochia de mătase verde a lui Bonnie, el, cu haină și cravată. L-a dus într-un adăpost pe care-l știu doar localnicii - o fermă particulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o spărtură și intrară pe pistă. Era prea îngustă pentru a putea fi numită pistă, fiind, de fapt, un spațiu triunghiular năpădit de iarbă pe vîrful unui deal înconjurat pe toate laturile de grădinile caselor. Pe iarbă era întinsă o prelată pătrată, și în jurul ei erau trei lumini electrice, iar în centrul prelatei, pe niște tălpi foarte late și picioare îndoite, stătea ceva care semăna cu o pasăre. Deși prea mare pentru a fi vultur, avea aceeași formă și aceleași pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi numită pistă, fiind, de fapt, un spațiu triunghiular năpădit de iarbă pe vîrful unui deal înconjurat pe toate laturile de grădinile caselor. Pe iarbă era întinsă o prelată pătrată, și în jurul ei erau trei lumini electrice, iar în centrul prelatei, pe niște tălpi foarte late și picioare îndoite, stătea ceva care semăna cu o pasăre. Deși prea mare pentru a fi vultur, avea aceeași formă și aceleași pene cafenii-aurii. Pe piept era inscripționat U-1. Pe spate, între aripile strînse, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spus, într-o localitate necunoscută. Am fost transportați la tren când se înnopta, ca să nu atragem atenția. Trenul era tras undeva la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. "Cîmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta", mi-am zis și m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca cel care odată a ridicat tunica binecuvântată a unei sfinte de pe altar ca să vadă dacă se sprijinea pe picioare sau pe pari necurățați, de mult timp olarul nu mai era tentat să oprească furgoneta ca să se convingă că sub prelate și panouri creșteau într-adevăr plante reale, cu fructe ce puteau fi mirosite, pipăite și mușcate, cu frunze, tuberculi și muguri ce se puteau găti, asezona și așeza în farfurie, sau dacă trista melancolie dinafară contamina cu incurabilul ei artificiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spus, într-o localitate necunoscută. Am fost transportați la tren când se înnopta, ca să nu atragem atenția. Trenul era tras undeva la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. „Câmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta”, mi-am zis și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
evidență. Municipalitatea a organizat un concurs, cîștigat de o sculptoriță de la o universitate din apropiere. A arătat sfatului bătrînilor niște schițe cu o familie tipică pînă În măduva oaselor. Scupltorița a sculptat ascunsă În atelierul ei și monumentul, Înfășurat În prelată, a fost instalat În chiar noaptea de dinaintea ceremoniei de dezvelire. A doua zi, tot orașul s-a adunat la parada sărbătorească cu de toate: car alegoric pentru oaspeții de onoare, gardă militară, fanfara Liceului Typical, majorete, hot dogs, vată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
hîrtie, croită din ediții mai vechi din Răbojul Typical și sculptura a fost dezvelită de cel mai bătrîn veteran din Typical și din tot Midwestul, bunicul de 103 ani al lui Maggie, care se Întîmpla să fie și orb. CÎnd prelata a căzut, toată adunarea a rămas fără aer. Familia Tipică era compusă dintr-o mamă În pielea goală care alăpta la sîn un prunc, cu o fetișcană nubilă, de asemenea goală, stîndu-i alături. Nu tu figură paternă, nu tu protector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de asemenea goală, stîndu-i alături. Nu tu figură paternă, nu tu protector, nu tu Bărbat. Bunicul lui Maggie, crezînd că vaietul de oroare al mulțimii avea de a face cu calitatea prestației lui, a tot tras de sfoara agățată de prelata doborîtă pînă cînd a căzut lat. A zăcut În comă vreo trei zile, apoi a murit. Scandalul era complet. Editorialul din Răbojul spunea: „«Artista» a profitat de Încrederea noastră. O familie de femei dezbrăcate, cu un tată absent poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este cu adevărat interesant Într-o operă de artă nu poate fi deținut, deși poate fi expus. Dar noaptea, după ce oaspeții au plecat acasă, mai bine Întoarceți blestemata aia de operă de artă cu fața la perete, sau acoperiți-o cu o prelată, sau Încuiați-o În seif dacă nu vreți să vă dea coșmaruri. Valoarea de conținut a artei este proporțională cu volumul de neliniște pe care Îl produce În sufletul posesorului. Se dezlănțuie iadul pe pămînt. Oamenii Încep să-și caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Franțoise desenează un pat și niște rafturi ajustabile. — E minunată, spune Wakefield, dar dacă ar fi o femeie... Dar ce-ar fi să fie două femei? sugerează Cybelle. — Oh, Franțoise Își dă una peste frunte, am uitat cafeneaua. Adaugă o prelată pliantă pe una din laturile căruței și desenează alături o măsuță rotundă și niște scaune pliante. — Acum este perfectă. Foarte franțuzească, nu? Wakefield este mulțumit peste poate. Prinzînd curaj, Îi invită pe toți la o baie În piscina lui de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
meu, am auzit o bubuitură, numai că asta nu era la fel de puternică, mi-am și dat seama ce era, două camioane se apropiau foarte repede de terenul de sport, de departe se vedea că sunt vopsite în verde și au prelate de camuflaj, noi stăteam și ne uitam cum se apropie și frânează, oprindu-se chiar în fața noastră a coborât, un soldat a venit la noi și ne-a întrebat ce căutăm acolo, Janika s-a speriat atât de tare, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
văzută de-afară, aerul era jilav și mirosea a mucegai, la început n-am prea văzut nimic, doar prin ușă pătrundea o geană de lumină, iar eu stăteam chiar în ușă, acoperind-o pe jumătate, dar când Zsolt a smuls prelata veche de la geam, s-a putut vedea destul de bine, în baracă era, într-adevăr, o harababură de zile mari, în mijlocul încăperii, pe un taburet, trona un gramofon cu o pâlnie uriașă, în jur podeaua era plină de ziare mototolite, cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nea Vasile să-și fi făcut rezerva lui de aur, pe care s-ar putea s-o și găsim, iar dacă nu, nu, dar, în orice caz să zicem mulțam dacă scăpăm numai cu atâta, apoi a tăcut, a apucat prelata, a azvârlind-o afară, a scos și gramofonul de pe taburet, atunci am luat și eu vreo trei paltoane, ducându-le până la ușă și aruncându-le afară, praful s-a împrăștiat în aer și duhoarea s-a făcut mai suportabilă, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mulțumi să-i adreseze o privire pe care o spera grăitoare pentru tot ce simțea și o șterse apoi să-i ajute pe ceilalți. Targa tocmai ajungea sus pe faleză cînd Începu să bată vîntul, Îndepărtînd brusc un colț de prelată și dezvelind chipul oribil mutilat al cadavrului. TÎnărul jandarm se răsuci pe călcîie și se duse, aplecat de mijloc, În spatele mașinii de teren, unde stomacul lui Întors pe dos se goli zgomotos. Mănuși din latex, pungi de plastic, banderole galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]