1,958 matches
-
de confidențialitate pentru care nu primeau nici o chitanță. Coriolan oftă. Suferise, dar acum Îi era bine, În special după ce vomase Într-un lighean de porțelan alb, sub răsuflarea discret tabagică a doamnei Koblicska, sub mângâierile ei tot mai apăsate, mai prelungi, și sub privirea disprețuitoare a unui boy capabil să-ți spună În română, maghiară și germană, fără plată, următorul text afișat de altfel și la recepție, sub o sticlă curată cu ramă neagră și intarsii aurii: „Astoria hotel cu 52
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vocea din valiză nu l-ar fi Întrebat dojenitoare: Vă culcați fără să știți ce scrie doamna Ster? Doamna Ster nu scrie, doamna Ster vorbește În scris, ceea ce e cu totul altceva, fu replica sa tăcută, Înecată Într-un căscat prelung. Un mic vârtej negru și sărat se iscă sub pleoape și luă cu sine pletora de argumente pe care Petru Își sprijinea subtila distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna orgolioasă cadența neînduplecată a excepționalului său suflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toată lumea știa acest amănunt, dar Edu nu era un borfaș ca să merite un astfel de tratament. Chiar acum lătra și dădea din coadă ca un câine simțitor ce era. Se liniști doar când primi o lovitură În coaste. Schelălăitul său prelung fu acoperit de vocea de tunet a primarului care ținuse morțiș să fie prezent la adunare. Stimați concetățeni, ne-am adunat azi și aici pentru a sărbători plecarea domnului Cain În Israel. E prima repatriere Înconjurată cu bucurie și dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar dumnezeiesc pe care, cu siguranță, nu-l merita pe deplin. 3. Încercă să se așeze fără să facă zgomot, dar nu reuși. Nu doar pentru că scaunul scârțâia oricum, ci și pentru că, distrat cum era, se așezase pe pisică. Mieunatul prelung și dureros al Linei Îl trezi pe Coriolan, care deschise mai Întâi un ochi nedumerit și morocănos, apoi Încă un ochi, ultimul de altfel, vigilent, războinic, amenințător. Cu acest ochi Își privea fiul În timp ce celălalt ochi, ghidat de un CAF
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prezentare și nu de un cadou. În fond, el nu era reprezentantul unei firme de medicamente ca să care cu el fursecuri și sticle de șampanie. Cum se Întâmpla adesea, În cazul marilor firme. Ieși din casă doar când auzi claxonul prelung al taxiului. Își sărută părinții În fugă și ieși În stradă ținând antena deasupra capului ca pe o umbrelă peste care zăpada venea În valuri sparte de vânt. 30. Moartea Reginei a lăsat urme la „Vorkuta”. În primul rând a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Szántó. Piciorul Iolandei Îi atingea lobul urechii. Se priveau unul pe celălalt și pentru prima oară simțeau că privirea lor săpa un tunel În aerul cald al Încăperii În care trupurile lor aveau să se Întâlnească Într-o Îmbrățișare prelungă, Întreruptă din când În când de scurte pauze În care nu făceau decât să constate același lucru: nu aveau nici de mâncat, nici de băut. În afară de propria lor sudoare sărată. 3. Adormiră cândva târziu, spre seară, și se visară unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ce se află acolo? — O să vezi cam peste treizeci de secunde. Bine sau rău, călătoria noastră se sfârșise. Am auzit un zgomot. În capătul cel mai întunecos al încăperii, o stivă de foi de hârtie se nărui cu un fâșâit prelung. Scout se uită la mine. Eu m-am uitat la ea. — Ce-a fost asta? Cu palma în jos, îmi făcu un semn de vorbește mai încet. — E ceva acolo, înăuntru? — Uite, spuse ea, acolo. Lângă stiva prăbușită se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de oră, asta-i o idee veche și, prin urmare, are nevoie de întreținere, după cum m-am și așteptat. Oricât de puțin pare să vă intereseze, vă pot garanta amândurora că Orpheus e impenetrabilă. Așa că - o inspirație adâncă, o expirație prelungă - toată lumea la posturi, vă rog. Ultimul lucru de care aveam nevoie acum era o ceartă, așa că am făcut cum ne spusese: Scout urcă pe puntea superioară, eu am luat sulița și am verificat dacă firul lung și încolăcit mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din gură. Politețea înnăscută nu-i o vorbă goală, deci. La pian învățase să cînte în cercul de muzică de la Casa pionierilor. Era impecabil îmbrăcată în pan-tailleur. Colierul, pe care l-am crezut moștenire de familie, se asorta cu gîtul prelung. "Sînt batjocorită de soartă să-mi placă bijuteriile de familie. Le descopăr prin consignații". Din răspunsuri și nerăspunsuri, am priceput de ce se așază așa fel ca privirea să-i cadă numai și numai pe vitraliu. De ce vitraliul lui Rusalin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vrednic de cornul meu. La miezul nopții, am pornit cu toată viteza spre nord, către Codrii Albaștri. Drumul a durat câteva zile și câteva nopți, în care mi-am desfătat cornul în poala fetei, de data asta într-un somn prelung, odihnitor. Visele nu mai conteneau în cele mai vii și variate culori, ce numai pe fundul mării puteau să mai existe, și fata se înfățișa în fiecare dintre ele și dragostea ei era nemărginită. Aș fi vrut să prelungesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un pământ al făgăduinței, da, cerul, vedea și simțea, aici era Mama care se intersecta cu Mama-cuvânt, interjecție, semn de punctuație, apoi ecuație, cuvintele gândurilor Mamei umplând pardoseala pieței, călca pe tabla calculelor nemulțumirilor Mamei, trăirilor ei intense, în nopțile prelungi de dragoste, cu oricine, oricât, fără măsură, grijă, foame, sete, alegere, inspirație. Mama aceasta nu era Ea decât atunci, să nu spui, când o privea de jos în sus, când se ivea, altă Mamă era cealaltă, privită prin fanta ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei. Prin aceasta mă deosebesc de toți pușcăriașii. Filosofii marxiști au definit libertatea ca necesitate înțeleasă. Eu zic că libertatea înseamnă detenția asumată: un univers dens cu magnetism enorm. Cauza durerilor de cap ale mamei, eu, lipsa de voință, lenea prelungă, vomele dese, eu. Furam ceea ce-mi lipsea și, cu timpul, îmi voi sorbi simțurile, apoi viața. Nu pot să iau cauza care i-a creat starea de Mamă. Nu pot să-i iau decât efectul, deși eu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
foarte aproape. Se montaseră oglinzi concave de-o parte și de alta, fiind văzuți până în sămânță, de la distanțe uriașe, de către temuții profesori. Pentru a ni se urmări reacția la trenuri. Se făcea frig la trecerea Acceleratelor, ger la Intercity, îngheț prelung la scurgerea Marfarelor. Lumina feliată de vagoane abia făcea față umbrelor reci care nu se mai terminau. Și Luna era un soare pentru noi, dacă vinețeala fețelor se transforma în paloare, bucurie de scurtă durată, pentru că se ivea pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu mai e ce-a fost, fiecare scoate cămașa pe unde poate, e timpul să ne retragem cornițele cît mai avem timp. Jetul de urină erupse brusc ca dintr-un furtun aflat sub presiune și fu acompaniat de un pîrțîit prelung și dezgustător, pe care nimeni nu și-ar fi închipuit că ar fi putut să erupă dintr-un funduleț atît de îngrijit. Roja uită brusc de ciorapi și își ciuli urechile ca un animal hăituit, încercînd să ghicească ce o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Stai așa și vezi ce fac eu! Aneta s-a ridicat ușor, purta o rochiță din deftină Înflorată, flori roșii pe fond alb, până sub genunchi și strânsă În talie cu un cordon cu fundiță pe partea dreaptă. Fața sa prelungă și cu ten măsliniu catifelat, ochi mari și negri, contrastau cu verdele negru al Cociobenii, o pată de culoare frumoasă În sălbăticia dealurilor și râpilor din marginea frumoasei păduri domnești. Soarele Își trimitea căldura și lumina sa bine cuvântată peste
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rochie maron, În carouri, iar peste rochie purta un taior cafeniu, strâns În talie. Pălăria cu dantelă și pămblicuțe crem ascundea părul castaniu ce se arginta vizibil dar lăsa la vedere sprincenele frumos arcuite, simple și mereu bine Îngrijite, fața prelungă, pomeții ridicați, obrajii cu mici riduri bine mascate cu pudră, gura de la care Va „Împrumutase” colțul din stânga-sus mai ridicat decât omologul său din dreapta și, mai ales, ... ochii ei mari și luminoși, cu care Ochenoaia a aruncat adesea săgeți pline
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Va nu-l credea capabil: Asta-i marfa dacă vă place, alta mama nu mai face! Hai, Mariniță, de când ești tu așa de rușinoasă?! O fată suplă și Înaltă cam cât Va, cu părul negru-șaten tuns până la umeri, cu fața prelungă și cu ten Închis, ridică ochii săi negri, În care se citea ușor străfunduri pline de Întrebări, privi cu oarece interes și cu pași leneși coborî cele trei trepte ale scării ce urca spre o prispă fără cerdac, s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lângă ea, s-au Întins peste fân și au Început jocul nepământean, dar atât de terestru și uman sub vraja căruia au căzut miliarde de locuitori ai Terei. S-au sărutat Îndelung, au explorat reciproc și concomitent și șiau mângâiat prelung și pasional toate zonele mirifice pe care le descoperiseră cu un an În urmă, fata nu s-a mai aprins repede, ca altădată, o anume știință i-a dictat asta și se pare că a fost cu mult mai câștigată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
iubirea mea. Am zis așa. Dar avem o promisiune... Sigur, o să fie frumos. Cu inima pulsînd în fiecare venă și arteră, Nicoară vine pentru marea petrecere. Se aștepta să fie așteptat în ușă, dar... "ce știe copilul ăsta, săracu'?" Sună prelung și acultă. Se aud pași, ușa se deschide doar cît permite lanțul. Ai pus lanț? Nu se vede? Este bine că ești prevăzătoare. Exact. De acum "pa și pusi"! Nicoară rîde. Bună poanta. Nu-i poantă. Chiar ai crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
uitați de noi și egoismul dă pe dinafară... Adică cum, Claudia? Dan începe să priceapă chestia cu "toți sînteți niște porci" și sîngele i se urcă în ochi și urechi. O palmă răsună în noapte și Claudia aude un țiuit prelung, fără sfîrșit. Își pune uluită mîna la ureche și devine confuză. Se îmbracă în tăcere și pleacă fără a mai spune ceva. Dan este buimac și privește cu o neutralitate de bovină tîmpă: Nu-mi mai trebuie nimic, afirmă convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
eram mai la largul meu. Cu rozul acela al camerei, mă simțeam desprins de tot ce era În jur, culoarea asta nu o regăseam nici pe afară, nici În restul casei. De aici, dintre mobilele roz, intrai În altă Încăpere prelungă, de folos pentru te miri ce, pentru bucătărie de iarnă, bunăoară, de loc de dormit pentru copii și de poveștile spuse nouă de mama Floare. Greu mi-a intrat În cap, În legătură cu ea, ideea de străbunică. Urma un mic șpais
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
are lacul? am Întrebat-o Încercînd să mi conturez o imagine. — E ca un... ca un melc fără casă În spinare, mai Îngroșat spre coadă, așa, tîrÎndu-se pe pămînt de la sud-est către nord-vest, Încet-Încet, Înaintează cu cornițele, două golfuri prelungi, da, cred că spre nord-vest, e foarte frumos. Văd și o insuliță! Nu putea fi decît lacul Constanța sau Bodensee, zis și Schwabisches Meer (Marea Șvabă). Pe țărmurile sale de mia zănoapte se Întinde Suabia Superioară, azi În landul Baden-Würtenberg
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ceva se petrece În aer. Ridicînd privirea, zări pe cer o rază verde, Îndată Încă una, urmate de o izvorîre de lumină Întinzîndu-se cu repeziciune, boltindu-se asupra cuprinsului, Învăpăindu-se apoi auriu și scăzînd În unde tulburi de amurg prelung. Slăbi fără voie hățurile și rămase cu ochii la cer. Nici un nor, doar unduirile de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat, În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sta la „un pahar de vorbă” - cum se spune. ― Dar diseară... După ce au stat la masă și s au asigurat că Tudor nu are nici un neajuns, s au așezat În pat. În clipa următoare, s-au pierdut Într-o Îmbrățișare prelungă și plină de foc... ― Mi-a fost atât de dor de tine, dragule! Simțeam că ard În toate acele ore de așteptare Între patru pereți, dominată doar de grija pentru băiat... ― Imaginează-ți că și mie mi-a fost dor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avionul de recunoaștere și ne-a dat În „grija” vânătorului... Alergam spre râpa Mântuirii noastre... Vânătorul cred că ne luase deja În colimator!... Mai aveam zece pași până În crăpătura râpei, când un picaj nebun al avionului, Însoțit de o rafală prelungă de mitralieră, ne-a forțat să ne facem una cu zăpada... ― Ooo! - a exclamat Despina. ― „Când avionul va urca, să ne atace din nou, <salt Înainte!ă - a ordonat Toader, din spatele grupului... Am zvâcnit ca aruncați din praștie. Vânătorul a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]