498 matches
-
era cuprins de o izbucnire de mânie și nu putea face altceva decât să se abțină să nu sară și să arunce cu obiecte, să urle tare sau să izbucnească în lacrimi. Undeva, în străfundul stomacului său, se cuibărise o premoniție îngrozitoare, iar mintea părea să-i fie stăpânită de o ceață impenetrabilă. — Ssssh, încerca el să se calmeze. Și: Sssh, se auzea briza în jurul său. Se părea că Sampath îi împărtășise propriile temeri, că aceasta șoptea pentru el, liniștindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că indigestia lui Baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
am întors și am privit spre bordurile înclinate și mici ale străzilor, spre butucănoasele locuințe de închiriat și dintr-o dată fluxul din urechile mele a descoperit nivelul real, intensitatea exactă. Ochii mei au panoramat Harlemul cu un zumzet grav de premoniție, de parcă acolo, printre hornuri și furnale, se afla recompensa mea, marea mea recompensă care aștepta nașterea, eliberarea sau puterea. * Există un singur pământean căruia îi pasă cu adevărat de mine. Cel puțin, această ființă umană mă urmărește constant peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care de când am deschis oc hii la viață, te‐am văzut scriind prin caiete. Ai adunat câțiva sac i plini. Începe să scrii!” - își îndeamnă Amalia‐Ioana Popescu, autoarea celor aproape 400 de pagini din jurnalul confesiunilor sale, care în premonițiile sale își descrisese sfârșitul care avea să i se întâmple când deabia împlinise vârsta de 32 de ani, după o boală incurabilă, neidentificată complet de medicii care o asistaseră. Absolvise învățământul superior și făcuse fapte de caritate pentru că fusese o
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
sigură că mânia ei ar fi fost imensă. Capitolul 22tc " Capitolul 22" — Sam, dragă! sări Baby pe mine ca o pasăre de pradă osoasă. Fusesem atât de distrată încât uitasem să fiu atentă în jur. Speram să nu fie o premoniție. Nu puteam înțelege cum reușise să meargă, mai ales să fugă cu acele cizme până la genunchi, cu tocul înalt, pe acest vas care se balansa încet, înainte și înapoi. Am decis ca la următoarea mea petrecere să avem Pimms, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dumneavoastre abisale”, Îl luă peste picior Noimann. „Eu cred că l-ați visat și dumneavoastră, dar pe moment nu vă amintiți. Sau, dacă nu l-ați visat, atunci sigur Îl veți visa. Nu se poate să nu aveți și dumneavoastră premoniții...” „Dar ce legătură există Între mine și mujicul din romanul lui Tolstoi?” „Cărțile arată că veți trece printr-o Încercare grea... Fiți atenți când traversați calea ferată... Vă paște o primejdie...” Noimann Își Închise ochii și se adânci În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
diminuează și chiar elimină eterna frică de moarte deoarece învățăm prin experimentare că suntem nemuritori ce îmbracă temporar „haina” corpului fizic; Accelerarea evoluției noastre spirituale datorită impulsionării permanente spre autodepășire și cunoaștere; Apar și se dezvoltă capacități precum telepatia, clarviziunea, premoniția, capacitățile de vindecare etc.; Descoperim că ceea ce numim moarte este de fapt o simplă trecere ireversibilă pentru o perioadă de timp dintr-un plan de vibrație în altul; Amplificarea considerabilă a optimismului, bunei dispoziții și a poftei de viață; Sentimentul
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
la Jallianwala Bagh, el și-a aruncat privirea peste mulțime și și-a dus mâna pătată de cerneală tipografică la frunte. Oamenii s-au întors să vadă de unde venea zgomotul. Soldații au îngenuncheat și pentru un scurt moment, ca o premoniție, a fost tăcere. Apoi, fără avertisment, au început să tragă. Das a văzut primele trupuri căzând ca secerate de o pală de vânt ce se năpustește asupra unui lan de grâu. Apoi, apoi cineva l-a luat și la dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
teutonice. Pe măsură ce veștile despre pierderile și dezastrele de război ajungeau la ea, unii din prietenii ei teosofi deveneau Ajutoare Invizibile, patrulând frontul cel mai îndepărtat, în corpurile lor astrale, păstorind sufletele morților, conducându-i spre viața de după moarte. Având o premoniție teribilă, ea încercă să stabilească niște contacte cu Kenneth și Duncan. O dată. Măcar (nu putea rosti gândul) pentru ultima dată. Dar nu reuși să-și părăsească trupul, nu se putea desprinde de Bombay. Poate, se gândi ea, îi lipsea tehnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
De fapt, privind în acea direcție, munții erau îngrămădiți unii în alții, astfel că flăcările de pe Muntele Oiwa arătau ca și cum s-ar fi înălțat din Shizugatake. — Nu-mi dau seama, își încreți Niwa fruntea, continuând să privească fix în zare. Premoniția lui era surprinzător de corectă. În zorii acelei zile - a douăsprezecea din lună - primise un mesaj de la fiul său, Nabemaru: În timpul nopții, au avut loc mișcări suspecte în taberele lui Katsuie și Genba. Cu acel prilej, bănuise că ceea ce vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă hrănesc... Mi-e atât de frică să nu-i pierd pe ai mei, încât sper, dar și cred cu tărie că nu le voi supraviețui. Simt că voi pleca și-i voi părăsi... (și a plecat... având una din premonițiile ei obsedante). ...Mama nu era acasă. Vorbesc cu Nia, vorbesc cu bunica, amândouă sunt în ceruri... am venit din nou în singurătate... Trăiesc dezastre sufletești care mă doboară și mă disperă... Mi-e dor de Dumnezeu, mi-e dor de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
felul în care îmi trăiam viața. De obicei ridicam din umeri la toate replicile de la Cloisters care aveau pasămite legătură cu mine, dar în ziua aia nu am mai găsit puterea nici măcar pentru atât. Prudentă, m-am avertizat cu o premoniție înfricoșătoare. Nu lăsa garda jos. Dacă le permiți, o să te calce în picioare. în seara aia, stând în sala de mese și scriindu-mi povestea vieții, m-am simțit ciudat. M-am simțit acasă, ca și cum locul meu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
haznadarul averii lui Mustafa Bairaktar. Cu ajutorul acestuia și împreună cu „Prietenii de la Rusciuk”, încercase reformarea anchilozatului imperiu al sultanilor. Din păcate, reforma fusese întreruptă, iar membrii grupului sfârșiseră fie uciși, fie risipiți care încotro. De aceea se temu de noua lui premoniție. Știa de pe acum că, mai devreme sau mai târziu, ea va deveni, în plan real, un act atroce. Dimitrie Moruzi nu observă însă nici paloarea, nici mișcarea prințului, de parcă s-ar fi ferit de ceva. De altfel, în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din parc luminau fantomatic cu șiruri de coroane aurii. Trăsura trăsese deja la scară în fața cazinoului. Prințul respiră adânc și cu plăcere aerul tare al toamnei. Cu atât mai mult cu cât aflase despre îngrozitorul sfârșit al marelui dragoman Dimitrie. Premoniția se împlinise, devenise act criminal. Doar sabia ridicată deasupra capului său nu lovise încă. Încă! Dar toate aceste grozăvii existau undeva, departe, aparțineau unui trecut îndepărtat și nicidecum prezentului. Și, pentru a nu știu câta oară de când se afla aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era cuprins de o izbucnire de mânie și nu putea face altceva decât să se abțină să nu sară și să arunce cu obiecte, să urle tare sau să izbucnească în lacrimi. Undeva, în străfundul stomacului său, se cuibărise o premoniție îngrozitoare, iar mintea părea să-i fie stăpânită de o ceață impenetrabilă. — Ssssh, încerca el să se calmeze. Și: Sssh, se auzea briza în jurul său. Se părea că Sampath îi împărtășise propriile temeri, că aceasta șoptea pentru el, liniștindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că indigestia lui Baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fir de iarbă deșertul și omorâse sute de animale obișnuite dintotdeauna cu setea și seceta, dar la fel de adevărat era că deseori bătrâna sclavă vorbea de dragul de-a vorbi și vedeniile ei păreau mai mult roadele minții ei senile decât autentice premoniții. Ce este dincolo de deșert? întrebă Laila după acea lungă tăcere. Niciodată n-am fost mai departe de munții Huaila. — Oameni, veni răspunsul. Mulți oameni. Gacel rămase pe gânduri, amintindu-și de experiența lui de la El-Akab și oazele din nord, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de maximă siguranță și o alta, era recunoscut printre interlopii locali, nu doar pentru sălbăticia sa ieșită din tipare, deghizată sub o înfățișare și o rostire mai degrabă terne, dar, într-o măsură similară, prin folosirea repetată, până la fixație (sau, premoniție...?) a expresiei afirmativ-întăritoare "Să mor io-n pușcărie!" Expresie asociată, de regulă și cu formularea lapidară "Să moară mama!" Așa încât i se scornise inevitabil acestuia, pe lângă cognomenul animalier, și o nouă poreclă, la care se făcea referire, se-nțelege! numai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de toate, una de maturitate socială. Nefiind însă un specialist în domeniu, nu știu să dau un răspuns la această întrebare, și nici nu cred că numeroșii noștri specialiști în toate problemele ar trebui să se grăbească cu soluțiile și premonițiile. Dar cred că putem afla cîte ceva despre această problemă identitară, care să ne pună eventual pe gînduri, privind cu grijă în jurul nostru. Eu, de pildă, mergînd socio-hai-hui pe drumurile patriei, am văzut ceva care m-a pus pe gînduri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Hattie rătăcind într-o lume secreta, de aventuri sexuale, pur și simplu îl teroriza pe filozof. S-ar fi zis că-și spunea cu o pasiune dementă: „Ea nu trebuie să păcătuiască“. Acest chin, care se manifestase și înainte prin premoniții torturante, se materializase, printr-o fatalitate, exact acum, când John Robert începuse să simtă sau să-și imagineze că îi slăbesc puterile intelectuale. Încerca senzația cucernicului care-și pierde credința religioasă. Începuse să se îndoiască nu numai de ce făcea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care fluxul, biciuit de furtunile iernii, scuipa trâmbe de apă. Gabriel cunoștea băltița. Când se apropie, o văzură și băieții. „Hello!“ „Hello!“ Gabriel se opri și se uită și ea în baltă. Pe loc simți un spasm dureros și o premoniție înfricoșătoare. În baltă se zbătea un pește mare, care nu avea ce căuta acolo. Instantaneu, simți că se identificase cu peștele. Știa că peștele, dacă era lăsat în apa aceea joasă, avea să se sufoce foarte curând. Oricum, apa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe celălalt adeseori ca frați gemeni, deși nu sunt înrudiți prin sânge (s-ar putea ca tipul uman care alege sporturile extreme să fie determinat în mod genetic). În general, mișcarea în sport, precum și mișcarea teatrală, bogată și plină de premoniții, creează un spațiu fictiv obligatoriu. Lumina în sala de sport nu mai are aceeași valoare precum în natură, precum în teatru, schimbă anumite semnificații. Pe de altă parte, scufundarea auditoriului în întuneric, precum și a publicului la spectacolele de patinaj artistic
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
însele. Dar partenerul ei nu-i nici aici. O cuprinde iar neliniștea, amintindu-și incidentul acela de demult, trauma primăverii trecute. Aici s-a întâmplat odată ceva rău, la fel de zgomotos și de mortal ca noul rău fatal. Un fel de premoniție, iritația aceea grunjoasă din mintea cocorului văduv e tot ce a mai rămas din cele întâmplate în noaptea aceea. Toate relatările martorilor oculari au dispărut în prezentul animalelor. Nimeni nu poate spune ce a văzut o pasăre, ce și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
probabil german, ci un mare preot s-ar fi îndreptat spre club pentru a bea o ceașcă de café au lait și un pahar de coniac după ce m-a selectat pentru o misiune al cărei scop nici măcar nu-l cunoșteam. Premoniția mea era corectă, chiar dacă nu știam ce acuratețe se va dovedi a fi avut. Cu acea încuviințare din cap, cu acea mică răsucire a cîrmei, Schneiderhahn a schimbat direcția vieții mele. Părinții mei nu m-au întrebat niciodată despre experiențele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu dispreț. Ea n-o spuse dar Gosseyn înțelese că Yanar era ultimul, de pe o lungă listă de amanți; fiind mai vârstnic decât ea, avusese mai multe amante. Acești oameni se chinuiau unii pe alții și datorită darului lor al premoniției. Apariția lui Gosseyn întrerupea aventura lor mai devreme decât o prevăzuseră. Obiceiurile lor nu-l deranjau pe Gosseyn. nici nu-l atrăgeau. Se gândi mai întâi să-l liniștească pe Yanar în privința soartei amantei lui. N-o făcu. Dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]