442 matches
-
mai poți face filozofie abstractă, când în tine se desfășoară o dramă complicată, în care se întîlnesc presentimentul erotic cu o neliniște metafizică chinuitoare, frica de moarte cu aspirațiile spre naivitate, renunțarea totală cu un eroism paradoxal, disperarea cu orgoliul, presentimentul nebuniei cu dorința de anonimat, strigătul cu tăcerea, elanul cu nimicul? Și toate acestea se petrec în același timp, simultan. Toate tendințele acestea cresc în cel mai mare clocot posibil, în cea mai mare nebunie interioară, într-o confuzie absolută
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te poți bucura, când ești chinuit în fiecare moment de obsesia nebuniei! Își dau seama aceia care recomandă bucuria cu o facilitate excesivă ce înseamnă a te teme de înnebunirea apropiată, ce înseamnă a fi torturat în fiecare clipă de presentimentul unei groaznice nebunii? Cum să te bucuri atunci când simți că vei înnebuni? Și apoi, se adaugă conștiința morții, mai persistentă și mai sigură decât cea a nebuniei. Ce rost are să-i vorbești de bucurie unui om care se află într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bogate reflexivități și preocupări lăuntrice. Cine pe culmile disperării nu este un donjuan, acela nu și-a asimilat disperarea organic, nu a trăit intens stările de limită, arderile și consumările supreme, ci le-a încercat artificial, ca într-un vag presentiment. A fi un om de mari singurătăți înseamnă a iubi pe toate femeile. Și a iubi pe toate femeile înseamnă a nu iubi nici una. Cei care fac filozofia vieții nu pot fi decât niște diletanți ai Erosului, căci ei au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iubire atât de mare? Tabla de materii A fi liric // 5 Cât de departe sânt toate! // 10 A nu mai putea trăi // 12 Pasiunea absurdului // 14 Eu și lumea // 20 Sentimentul sfârșelii și al agoniei // 22 Grotesc și disperare // 24 Presentimentul nebuniei // 27 Asupra morții // 30 Melancolia // 44 Totul n-are nici o importanță // 52 Extaz // 54 Lumea în care nu se rezolvă nimic // 57 Contradicții și inconsecvențe // 60 Asupra tristeții // 62 Insatisfacția totală // 66 Baia de foc // 68 Dezintegrarea din viață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în Dumnezeu ale Sfântului Ioan al Crucii sau paradoxele poetice despre divinitate ale lui Angelus Silesius îmi par simple banalități. Hegel e cel mai mare mistic al Germaniei, față de care Kant e simplu profesor, iar Boehme și Eckhart, maeștri în presentimente. Dialectica lui este justificarea definitivă a iraționalismului cu o mască raționalistă. Hegel vorbește la un moment dat despre "viața absolută în popor". Acest maximalism organicist are un sens numai întru cât fixează o etapă, în nici un caz o finalitate. Să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
numai la războaiele noastre din trecut. Vai de ele! Am purtat numai războaie de apărare, am rezistat numai la invazii. Așa am fost de neîmpliniți în rosturile noastre, încît nici măcar o dată n-am putut concepe o afirmare agresivă sau un presentiment imperialist. În războiul mondial am cucerit ceea ce era al nostru, ceea ce ne aparținea; ne-am cucerit. El n-a fost totuși un război de inițiativă națională, deoarece în el am fost atrași. Sentimentul puterii nu ți-l dă decât războiul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
era pricinuită - paradoxal - tocmai de supralicitarea formulei, inițial ingenioasă și nonconformistă, a parabolei de ținută speculativ-euristică, cu miză „demistificatoare”. Evident că lucrurile nu puteau continua astfel la nesfârșit - mai cu seamă în cazul unui spirit ce „poseda în chip dramatic presentimentul inerțiilor literaturii”384 - și soluțiile salvatoare au fost găsite la timp. Evadarea din mecanismul - de-acum constrângător - a condus, pe de o parte, la valorificarea ludicului și a împerecherii copilărești de vorbe, în spirit arghezian (O aripă și-un picior
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu câteva luni în viitor, și mă întreb, cu tristețe în suflet, ce va veni când agenții noii creații vor merge în satele noastre să ridice noile impozite asupra succesiunii, asupra veniturilor, asupra profiturilor exploatațiilor agricole. Cerul să-mi dezmintă presentimentele, dar văd aici încă un rol de jucat pentru curtezanii popularității. Citiți ultimul Manifest al Montagnarzilor 6, cel pe care l-au emis în privința alegerilor prezidențiale. Este puțin cam lung, dar, la sfârșit, se rezumă în două cuvinte: Statul trebuie
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
realizarea visului lor. Oricine a reflectat asupra acestor chestiuni știe că nefericiții vor pieri de pe urma ostenelii, victime ale propriilor iluzii. În zilele noastre, comunitățile de acest tip au dat himericului lor Elizeu numele de Icaria, ca și cum ar fi avut tristul presentiment al deznodământului îngrozitor către care alunecă. Ar trebui să ne văităm în privința orbirii lor, ar trebui să îi avertizăm dacă sunt în stare să ne înțeleagă, dar societatea nu are nimic a se teme de himerele lor. O altă formă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care șsufletulț Îl conduce spre verosimil. Dimpotrivă, facultatea divinatorie, asemenea unei tăblițe de scris fără semne, (D) lipsită În sine de orice rațiune și Într-un mod inexplicabil șchiar pentru profetț, dar extrem de receptivă la impresiile venite din imaginație și presentimente, ajunge să perceapă viitorul fără sprijinul unui raționament, cu atât mai izbutit cu cât se Îndepărtează de momentul prezent. Această ieșire din prezent are loc printr-o stare și o dispoziție aparte a corpului care se află atunci În schimbare
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
repere. Pluto - Neptun Armonios: Acest tranzit va fi resimțit doar de indivizii care Își ascultă În mod deosebit inconștientul și poate marca o etapă bogată În Înțelesuri În ceea ce privește drumul lor interior. Disonant: Acordul interior devine problematic. Individul poate cădea pradă presentimentelor neliniștitoare sau poate avea coșmaruri. Personal, m-am consacrat astrologiei sub un tranzit al lui Pluto peste Neptun, În trigon cu Saturn și Uranus! VII TRANZITELE COMPUSE Astrologul Începător care se interesează de tranzitele planetare se ciocnește repede de o
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
În Idele lui Marte 1945, va sfârși implacabil. Încă tânăr (deși Își percepe vârsta cu un fel de tragism teatral, plângându-se de boli și necazuri pe care le va avea doar mult mai târziu), el trăiește cu un acut presentiment al dezastrului. Recapitulând, constată că nimic În viață nu i-a ieșit cum trebuie. Cinismul și răceala spiritului, calculul fără scrupule nu i-au adus, totuși, fericirea visată. Jurnalul e dominat de frustrările unui ins cu un temperament despotic, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
simt moartea. Mă va lua ea atât de repede Încât să n-am răgazul să o simt? E Înșelătoare, fără nici o Îndoială, euforia care m-a făcut să mă bucur de această subită contracție a vieții mele aflată sub amenințare. Presentimentul morții e, cu siguranță, legat de ideea de sinucidere - În fond, o moarte anunțată, un final implacabil pe care paginile de jurnal Îl pregătesc cu o obsesie aproape maniacală a detaliului. Sinuciderea lui Drieu la Rochelle nu e Întâmplătoare și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
revolta perpetuă a unui gând Împotriva lui Însuși”19, precum și istoria unui eu care-și pune În joc, În fiecare clipă, condiția 20. Mișcarea dramatică petrecută În interiorul textului confesiv răspunde dorinței sale fundamentale de clarificare. Obiectivul prim al confesiunii e presentimentul unei frustrări: experiența lăuntricului se produce În paralel cu proiecția dramatică a pierderii de sine. Prins În capcana așteptărilor, eul resimte nevoia de a se obiectiva simultan cu obiectivarea caracterului dramatic al experienței la care se supune. Autorul de jurnale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Totul exprimă pregătirea pentru eternitate. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea directă a unor idei, sentimente, stări de spirit. Astfel, din poezie se desprinde sentimentul solitudinii, al încremenirii uni versale. Singurătatea stranie se asociază cu albul dezolat, sugerând presentimentul morții. O altă trăsătură a acestui gen literar este limbajul poetic, cumulând cele patru caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența mare a figurilor de stil din poezia La Polul Nord (metafore, metonimii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și al excluziunii, mama își va regăsi copilul, persecutat de noua soție a tatălui său. Îl va recunoaște cu greu, căci nu l-am văzut decât în visul unei scurte nopți și m-am înspăimântat. E aici, în aceste rânduri, presentimentul acut că, încă de pe acum, copilul a devenit o fantomă, că a pătruns deja în teritoriile sumbre ale morții. O moarte în zăpadă, pe care el însuși o presimte când evocă vântul înghețat ce șfichiuiește trupul mamei sale. Mama și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a arătat încă fața, Arthur este deocamdată doar prizonier. Totuși, vehemența discursului mamei sale, Constance, face din sechestrarea fiului un preludiu al morții sale reale. Durerea provocată de absența lui Arthur și trăirea profundă a acestei absențe apar ca un presentiment al morții: o fantomă a luat încă de pe acum locul absentului. În camera goală a copilului ei, disperarea mamei va umple vidul chemându-i fantoma, dublul: Durerea ține locul celui dus, Se culcă-n patul lui, mă ia de mână
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a lamentațiilor frumosului tânăr. Desigur, scena evocată de pictor este aceea a șederii lui Adonis pe malul unui râu, privit pe furiș de Venus, ascunsă printre trestii. Și totuși Shakespeare își amintește de textul poetului latin, ceea ce introduce în tablou presentimentul evenimentului dramatic ce avea să urmeze. Adonis e ca și prins în capcană. Iar împreună cu Io, surprinsă și sedusă de cel mai puternic zeu al Olimpului, și mai ales cu Dafne, ce cutreieră prin păduri zgâriată de crengile copacilor, nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Încălzea fiindcă era rece și depărtată ca a unui vulcan de pe peretele unui muzeu și ca a peisajului chinuit din Portmán, Olvido se răsucise delicat În brațele lui, iar el se gândise o clipă la diferențele dintre cuvintele „Înfiorare” și „presentiment”. Ivo Markovic tot mai privea marea. — Cred că ai dreptate, domnule Faulques, a spus. Ai dreptate când vorbești despre reguli, dungile tigrului și simetriile ascunse și neașteptate, despre care descoperim că au fost, poate, Întotdeauna acolo, dispuse să ne uimească
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
trufaș și nepăsător, ce sfâșieri! E însuși fructul unei vitalități precare, adânc vătămate” (I, 144). Finalmente, Cioran va defini scepticismul drept o „voluptate a impasului” (III, 259). Pe sine se va numi, totuși, „un sceptic incomplet”, fapt care atrage încă „presentimentul extazului”, reprezentând acel „sector” din ființa lui „pe care scepticismul n-a reușit să-l invadeze” (III, 260). De reținut, însă, că Cioran numește într-un loc scepticismul ca fiind „forma cea mai subtilă de intoleranță” (I, 260). Or, cum
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tot acest exces nu ascunde cumva intuiția propriului neant, pe care Cioran îl vede mai întâi în ceilalți, cu predilecție în propriul neam? Altfel, spus, nu cumva, distrugându-i pe cei asemenea lui, Cioran se luptă pentru întemeierea sinelui, având presentimentul hăului? În fine, să revenim la păcatele, teribile, ale tinereților. Cine este cel care le săvârșește? Cioran nu se mai recunoaște în ele Ă și nu pentru că între timp ar fi devenit neapărat altul, ci mai ales pentru că dorește să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și acestei vocații a neantului, Cioran mărturisește că, prin nu știu ce fatalitate, s-a simțit întotdeauna atras de eșec. Cum să ne explicăm o astfel de atitudine? Să fie chiar în acest instinct al eșecului reacția revanșardă a cuiva care are presentimentul neputinței?! Să fie coborârea în eșec o formă de salvare printr-un eroism negativ, întors?! Spune Cioran: „De când mă știu, am îmbrățișat doar cauze pierdute Ă menite a fi pierdute, vreau să spun. Ce tainică complicitate cu eșecul în toate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Totul exprimă pregătirea pentru eternitate. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea directă a unor idei, sentimente, stări de spirit. Astfel, din poezie se desprinde sentimentul solitudinii, al încremenirii uni versale. Singurătatea stranie se asociază cu albul dezolat, sugerând presentimentul morții. O altă trăsătură a acestui gen literar este limbajul poetic, cumulând cele patru caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența mare a figurilor de stil din poezia La Polul Nord (metafore, metonimii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
reiau toiagul pribegiei, neavând un scop, nici un ideal. Crede-mă stimată doamnă, că de azi sunt pierdut pentru societate". Ceea ce nu umbrește cu nimic exclusivismul și intransigența morală a poetului, în vreme ce pesimismul său în parte livresc, este sporit și de presentimentul bolii și sfârșitului iminent. Eriniile funeste i-au martelat viața în ultimii șase ani, în tandem cu suita de nenorociri în familie (sinuciderea fratelui Nicolae ș.a). Omul de acțiune de la Viena, Putna, Cernăuți și Iași, ziaristul militant de la "Timpul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lui Dante (2004, 120 pagini), "Zbor în bătaia săgeții" (2006, 328 pagini), "Omul recent" (2006, 504 pagini). Această din urmă carte este o focalizare interogativă dar și o critică a modernității și a pseudomorfozei sale, postmodernitatea. O radiografie marcată de presentimentul dureros al unor pierderi tip repere morale sau la vie interiéure în favoarea progresului exterior, generator în chip paradoxal, al relativizării valorilor creștine, asupra căreia atrăgea atenție însuși papa Giovanni Paolo II, dar și urmașul său, Benedetto XVI. "Despre idei și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]