1,380 matches
-
natura omului și a societății prin prisma anumitor idei preconcepute cu privire la omul și societatea din secolul al XVII-lea, pe care le-a generalizat fără [să țină cont de] istorie"112. Teoria proprietății ar fi cea dintâi care ar conține presupozițiile de ordin social ale gândirii lui Locke. Intenția sa principală ar fi, pe de o parte, de a deduce dreptul la proprietate din legea naturală (conform căreia individul este singurul stăpân al vieții și al muncii sale), iar pe de
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
lor, ei ar răsturna toate legile morale. Ei pot să respecte aceste legi numai pentru că sunt utile. La Locke, raportul dintre natură și starea de război nu este foarte evident; uneori ele se află în opoziție, alteori se confundă. Analiza presupozițiilor de ordin social care există la Locke pare a furniza o soluție. Cele două teze asupra stării naturale au ca origine comună o concepție burgheză asupra societății. Potrivit lui Macpherson, Locke l-a urmat pe Hobbes până la capăt: a redus dreptatea
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sau vulpile, dar sunt mulțumiți să fie devorați de lei, ba chiar cred că această stare reprezintă siguranța"79. Este însă posibilă o lectură a textelor lui Locke care să pună în evidență că autorul împărtășește într-o anumită măsură presupoziția fundamentală a lui Hobbes. Distincția dintre starea naturală originală și starea naturală decăzută nu modifică mecanismul contractului social, atâta vreme cât "paradisul [a fost] pierdut"80. Faptul că omul natural are simțul moralității și este sociabil nu schimbă nimic din logica utilitaristă
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
natură are un sens polemic: Hobbes ar spune că, prin pierderea suveranului oamenii își pierd manierele (manners), adică viața cotidiană, societatea. Același lucru rezultă și din interpretarea lui Macpherson, care deschide calea către înțelegerea faptului că achizițiile civilizației, de pildă presupoziția societății de piață generalizate și implicit modalitatea de înțelegere a puterii și valorii unui om nu ar putea să dispară o dată cu suveranitatea. Plecând de la aceste observații, putem înțelege mai bine importanța teoretică a ideii de sociabilitate la Locke, din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
bune cazuri (ancorându-ne interesul strict în periplul literar care ne interesează aici, și anume parodia în roman), doar anumite părți sau capitole. Romanele (nu numai cele) parodice latine au, în prezent, un aspect lacunar. Așa se și face că presupozițiile hermeneutice valorizează, de obicei, contextul istoric inevitabil "provocând" opera, dar și subtextul semantic, implicațiile, trimiterile "deghizate" sau excesele fățișe când usturător satirice, când îmbibate de servilism pe care autori de talia unui Petronius le-au gândit la adresa regimurilor politice în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
héritage" (Dubois 33), în care se regăsesc, adaptate, valorile fundamentale ale păgânismului și ale creștinismului, dar mai ales noțiunea, de origine creștină, a "demnității umane". Ea moderează extremismul prometeean și laicizarea cunoașterii (de origine antică) și eliberează activitatea științifică de presupoziții dogmatice: concilierea lor duce la construcții importante, precum ideea drepturilor omului, dar și la stabilirea unei etici riguroase a științei. Pe aceste principii se fondează practic umanismul modernității, atât cel laic, cât și cel religios, a cărui universalitate transcende culturile-palimpsest
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
unde să extindem sfera moralității, a doua, dacă extinderea să fie completă sau parțială. Teoreticienii care limitează extinderea domeniului moralității la ființele capabile de trăiri sensibile se bazează pe presupunerea că numai aceste ființe au interese. Adversarii arată că această presupoziție este falsă și că criteriul corect trebuie să fie unul biologic, sens în care vom accepta că putem aduce prejudicii și unei plante. Extinderea radicală a domeniului moralității presupune luarea în considerare a tuturor entităților naturale, nu doar a ființelor
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
naturalețe. Evident că astfel se ajunge la o ecologie profundă sau o etică radicală. Critici ale diverselor extinderi ale sferei moralității vin și din partea eticienilor mediului, nu doar din partea eticii tradiționale 26. O primă critică pornește de la asumarea holismului ca presupoziție teoretică și metodologică. Aceste extinderi s-ar face dintr-o perspectivă atomistă sau individualistă. O a doua critică susține, oarecum paradoxal, că o asemenea extindere a domeniului moralității este o formă mascată de dominație umană asupra naturii, adică o formă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
entități puternic integrate și dinamice precum ecosistemele sau biosfera ca totalitate. Altfel spus, extinderea sferei moralității ar trebui să se facă prin trecerea de la o perspectivă individualistă la o perspectivă holistă. Desigur, o discuție despre extinderea sferei moralității din perspectiva presupozițiilor individualiste sau holiste față de care sunt angajați teoretic filosofii este considerată necesară în literatura domeniului. Astfel, Callicott 27 examinează critic problema extinderii sferei moralității și aduce în discuție tensiunea dintre etica holistă a mediului și etica individualistă a susținătorilor eliberării
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
noastre. Așa că acestea rămân foarte diverse, unele chiar în raporturi de opoziție, dar la fel de îndreptățite. De aceea, întrucât nu ne putem baza pe intuițiile noastre, ne întoarcem la rațiune. O cale de urmat ar fi elaborarea unui argument pornind de la presupozițiile gândirii morale comune. Attfield preia de la Parfit exemplul cunoscut al unei mame care crede că va avea un copil sănătos și nu unul handicapat, iar judecățile și acțiunile actuale ale mamei, inclusiv decizia de a păstra copilul, au la bază
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
morale comune. Attfield preia de la Parfit exemplul cunoscut al unei mame care crede că va avea un copil sănătos și nu unul handicapat, iar judecățile și acțiunile actuale ale mamei, inclusiv decizia de a păstra copilul, au la bază această presupoziție. Or, un asemenea argument este o construcție rațională în care ajungem la anumite concluzii cu privire la anumite acțiuni pornind de la calitatea vieții înțeleasă ca valoare intrinsecă. Asemănător procedează și Routley în construcția argumentului său privind Ultimul Om, argument pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
este natural ar avea o însemnătate etică. Drept urmare, apelul la ceea ce este natural este transformat într-un criteriu sofisticat al identificării entităților care sunt susceptibile de a fi cuprinse în domeniul eticii mediului. Elliot Sober supune unei critici puternice această presupoziție metodologică 81. În primul rând, teoreticienii mediului ar face o confuzie între sensul biologic și sensul normativ al termenului "natural". Cu alte cuvinte, ei comit o așa-zisă "eroare naturalistă" prin confuzia dintre descriptiv și normativ, prin indistincția dintre fapte
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
temei pentru acțiune. Argumentul ignoranței este criticat de Sober 90. După acesta, acest argument este defectuos deoarece o decizie rațională nu se poate baza pe ignoranță. Drept urmare, înseamnă că deși ne declarăm ignoranți, luăm decizia bazându-ne totuși pe anumite presupoziții cu privire la ceea ce este valoros. Ajungem astfel la problema raționalității acțiunilor noastre și la recunoașterea faptului că o acțiune rațională nu are doar temeiuri nomologice, ce țin de cunoașterea regularităților sau a legilor naturii, ci și temeiuri axiologice. Se conturează în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
concluzii inacceptabile din perspectiva moralei tradiționale. Astfel, Callicott, urmându-l îndeaproape pe Leopold, formulează ideea că valoarea unui specimen este invers proporțională cu populația speciei, idee care dislocă tradiția individualismului etic93. Un ecologist radical precum Edward Abbey, ghidat de aceleași presupoziții holiste, va face aprecieri comparative în detrimentului omului 94, iar Garreth Hardin susține că salvarea unui om rănit dintr-o zonă sălbatică ar avea sens numai dacă am avea o lipsă de oameni, ceea ce nu ar fi cazul 95. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
coerentă în științele vieții, nu poate constitui, așa cum am subliniat mai sus, un temei suficient pentru deducerea unei teorii morale. 3.2.3. Câteva proiecte de inspirație holistă Nu orice proiect teoretic încadrabil în domeniul eticii mediului își asumă implicit presupoziții teoretice care sunt descifrabile într-un orizont de așteptare specific holismului. Bunăoară, observă Sober 108, extinderea sferei moralității prin cuprinderea altor organisme decât omul, adică așa-numita eliberare a animalelor, nu ar echivala decât cu o extindere a eticii utilitariste
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
face nimic altceva decât să susțină că suferința este un lucru rău pentru orice individ care poate suferi. Așadar, nu am face nimic altceva decât să propunem un alt criteriu pentru domeniul moralității, fără a modifica însă în vreun fel presupozițiile individualiste ale eticii tradiționale. Totuși, etica mediului include în domeniul moralității și alte entități naturale, așa cum ar fi copacii, pășunile sau munții, care nu suferă, o știm bine, deoarece nu pot avea experiența plăcerii și a durerii. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
-o Singer, este reducționistă și individualistă. Ca alternativă, pornind de la land ethic a lui Aldo Leopold, așa cum am precizat deja mai sus, Callicott propune o etică holistă sau un holism etic. Deși tradiția de gândire occidentală este individualistă, Callicott identifică presupoziții holiste în filosofia socială și politică a lui Platon, în Republica, fragmentul 5, 462d, în care Platon compară statul cu un organism, și în fragmentul 462a în care acesta descrie guvernarea bună ca un proces de punere a părților într-
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și la punerea lui în analogie cu un proiect politic totalitar 112. Dar și Aristotel gândește societatea ca un organism, ar putea reveni în discuție adeptul holismului. Da, ar accepta individualistul, și ar replica îndată că Aristotel, ghidat de asemenea presupoziții, a încercat să justifice sclavia. Cred că mai degrabă reîntoarcerea la conceptul de natură al vechilor greci și chiar la gândirea biologizantă a lui Aristotel ar fi mai folositoare pentru întemeierea eticii mediului și găsirea unui mod de gândire adecvat
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
un fel anume față de animale. De ce nu, o vom face pe baza unui calcul de utilitate. Nici din perspectivă deontologică nu excludem raportarea la animale, așa cum o face însuși Kant în treacăt. Așadar, teoriile etice tradiționale, deși dominate constrângător de presupoziții antropocentrice, lasă loc unei discuții despre însemnătatea morală a altor ființe decât oamenii. În teoriile ecologiste radicale viața însăși este considerată o valoare în sine. De aceea, un adept al ecocentrismului va susține că poluarea nu afectează doar interesele pe
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
este posibilă o construcție teoretică a eticii mediului pe o bază antropocentrică? Sau etica mediului duce în mod necesar la respingerea antropocentrismului? Din cele spuse mai sus reiese că este compatibilă o anumită construcție, destul de consistentă, a eticii mediului, cu presupozițiile specifice antropocentrismului. La limită, dintr-o perspectivă antropocentrică, se poate argumenta că etica tradițională rezolvă toate problemele mediului, așa încât nu este nevoie de o nouă etică a mediului sau de o perspectivă ecocentrică, nici măcar în sens slab. Cred că dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
condițiile de adecvare. Alt argument în favoarea șovinismului omenesc care ar putea fi luat în considerare pornește de la modul în care definim valorile și moralitatea. Valorile sunt definite pornind de la interesele omenești, după cum urmează: • Valorile sunt determinate de ierarhia preferințelor evaluatorului. (presupoziția valorilor nedetașabile de evaluator). • Ierarhia preferințelor evaluatorului este determinată de interesele evaluatorului (teza reducerii preferințelor la interese). • Evaluatorii sunt oameni (persoane) (presupoziția speciistă). • Prin urmare, valorile sunt determinate de interesele omenești (de interesele persoanelor). Concluzia decurge corect din premise, așa că
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și moralitatea. Valorile sunt definite pornind de la interesele omenești, după cum urmează: • Valorile sunt determinate de ierarhia preferințelor evaluatorului. (presupoziția valorilor nedetașabile de evaluator). • Ierarhia preferințelor evaluatorului este determinată de interesele evaluatorului (teza reducerii preferințelor la interese). • Evaluatorii sunt oameni (persoane) (presupoziția speciistă). • Prin urmare, valorile sunt determinate de interesele omenești (de interesele persoanelor). Concluzia decurge corect din premise, așa că discuția ține nu de corectitudinea raționamentului, ci de acceptabilitatea premiselor. Cea mai serioasă obiecție împotriva acestui punct de vedere vizează cea de
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
întrucât confundă valorile cu avantajele, ar putea fi criticabil și argumentul împotriva șovinismului omenesc. Altă obiecție posibilă ar fi împotriva primei premise, caz în care ar fi luată ca punct de pornire o teorie a naturii intrinseci a valorilor sau presupoziția valorilor detașabile, adică independente de evaluatori. Aceasta duce la o discuție cu privire la acceptarea noțiunii de valoare intrinsecă, aspect esențial al posibilității conceperii unei etici a mediului. Mai rămâne să analizăm problema inevitabilității șovinismului din perspectiva teoriei contractualiste. Considerăm doi parametri
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pentru "a intra într-un contract". Vom avea următorul argument: • singura justificare a principiilor morale (X) este una contractualistă, și anume, intrarea agenților într-un contract (Zry); • agenții intră într-un contract (Z) numai dacă acesta servește intereselor lor egoiste (presupoziția egoismului); • oamenii (persoanele) sunt singurii agenți care intră într-un contract (Z); • oamenii (persoanele) intră în contracte (Z) numai dacă acestea servesc propriilor lor interese; • singura justificare a principiilor morale (X) o reprezintă interesele (egoiste) ale oamenilor (persoanelor). Argumentul este
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de specialitate. O primă abordare vizează resurecția noțiunii de valoare intrinsecă pe fondul criticii utilitarismului și a antropocentrismului. O a doua dezvoltare este posibilă prin luarea în considerare a rezultatelor cercetării din științele vieții. A treia analiză ne întoarce la presupozițiile specifice utilitarismului și la noțiunea de interes, dar în contextul relaxării cadrelor specifice unei asemenea abordări. Următoarea strategie se originează în diverse demersuri de tip antropologic care pornesc de la specificul ființei umane ca ființă culturală, reflexivă, socială și politică. În
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]