427 matches
-
un țipăt. În clipa următoare, m-am întrebat dacă Sigrid mă auzise. În secunda de după, am sperat să mă fi auzit și să dea fuga în camera mea, îmbrăcată într-un neglijeu de satin, ca să cerceteze ce mă tulbură. Aș pretexta un coșmar și aș ruga-o să rămână lângă mine, să-mi pună mâna-i blândă pe fruntea fierbinte și să-mi cânte un cântec de leagăn. Nu se întâmplă așa. M-am gândit să țip mai tare, însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
printre străini, nu-i fusese ușor, iar asta-l transformase într-un individ mai „ciuhurete“, cum zicea cu regret taică-miu. Cu cele cinci volume din Winnetou duceam o muncă de lămurire incredibilă să mi le dea. De multe ori, pretexta că nu găsește cheia. Ținea biblioteca încuiată să nu vină cineva să-l jefuiască. Cărți învelite în hârtie să nu se deterioreze. Ca și cum cărțile n-ar fi proiectate pentru a fi citite. Contactul cu cititorul era periculos. La fel proceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dată când ne-am întâlnit cu ea, vocea ei mi s-a părut cunoscută. Am vorbit cu ea la telefon, acum paisprezece luni. M-a sunat, cam în perioada în care întreprinzătorii începuseră să pună la cale chestia asta. A pretextat că lucrează la un reportaj sau așa ceva. M-a întrebat tot ce se putea despre Adăpost, Platte și munca de reconstrucție. Și eu, ca un prost, i-am spus. Când oamenii vor să discute despre păsările astea, eu am încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fete, dar îi pusese ca din întâmplare cartea lui Lewis Carrol lângă ceașca de cafea. Să îi citești tu Mădălinei cartea asta... „Beatrice...”, pardon, „Alice în țara minunilor”... și să le-o explici fetelor, doar este scrisă de un matematician, pretextase ea, privindu-l drept în ochi și făcându-l să înțeleagă că știa de Beatrice a lui. Din acea clipă ceva se rupsese între ei. Arm era la fel de calmă, preocupată de fete și de problemele casei, dar orice încercare de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de pe scări și se repezicu gura deschisă la doamna M... s-o mănânce... în sărutări. - Ce-i cu voalul tău, Adela? Și de unde ai găsit tu atâția scai? Ai făcut nebunii destule? - Destule! Am intrat cu Adela la Haim Duvid, pretextând că ceasornicul ei rămâne în urmă. Voia să vadă numaidecât pe filozof și pe nevasta lui. Haim Duvid - o extrem de ceremonioasă politețe profesională, dar impasibil. În schimb, doamna Sabina s-a întrecut pe sine. Se topea. Ochii îi înotau în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
palid. Te-ai obosit. Acum sunt mai grea decât la Vorniceni. Am crescut. Da, greutatea ei a crescut, tulburătoare. E femeie. O simțeam în braț la fiecare încordare. Toată greutatea ei... Toată femeia... Rebeliune și lașitate. La Mănăstirea Neamțului, singur. Pretextând însă, față cu Adela, o afacere, făcând, așadar, concesie fricii ca gestul să nu aibă întreg efectul pe care teoretic tocmai voiam să i-l dau (afirmarea independenței și libertății mele față de ea!), am stricat ceea ce construiam în momentul când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dezbrăcase, zvârlea în foc, la intervale egale, cu gesturi mari, liniștite, aproape auguste, de om echilibrat al pământului, obiectul mărunt al cercetărilor sale entomologice. Prin pădure, zurgălăii cântau în toți copacii, și felinarul trăsurii (unul, din economie, deși badea Vasile pretexta că celălalt s-a stricat...) scotea mereu din întuneric, ca din neant, picioarele stejarilor, și din când în când, o movilă de prund, care trecea pe lingă trăsură ca o dihanie informă și misterioasă. Când am ieșit la câmp, s-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
noi și prostu' acela de Gică?” Și mă simțea când dădeam de pomană și atunci mă întreba. Nu-i răspundeam, ce aș fi putut să-i spun? Dădeam din umeri a neputință și-l trimiteam la locul lui de pescuit pretextând căi trage peștele. Pe urmă îl chemam și-i întindeam paharul cu rachiu, cu cafea sau cu vin. Și atunci se însenina, apoi îi trecea pe față o umbră de întristare și iar mă întreba: „Ce era dacă era cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spre stânga, cum ieși din lift. Vrei să te conduc ? — Nu e nevoie, am bâiguit eu. Am luat cheia tremurând și m-am ridicat în picioare fără să spun nimic. M-am gândit că ar fi fost prea periculos să pretextez ceva și să o șterg. Trebuia să o fac pe proasta până la capăt. M-am urcat în lift și am apăsat pe doi. Am ieșit din lift și am coborât scările de incendiu cu sufletul la gură. Nu mi-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și s-o rog să vină să-l recupereze când va putea. În timp ce așteptam taxiul pentru aeroport mi-am amintit deodată de peripețiile din acea noapte. Totul fusese atât de viu încât părea îndoielnic să fi fost doar un vis. Pretextând că mi-am uitat încărcătorul în cameră, am cerut înapoi cheia de la recepție și am urcat înapoi scările. Telefonul din cameră era la locul lui, pus în priză. Nu m-am putut abține să verific dacă tabloul din fața patului putea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Iași, noiembrie 1875] Primarul face necalificabile șicane (învățătorului) {EminescuOpXVI 136} 90 [LEON NEGRUZZI] [Nr. 299] [Iași, decembrie 1875] Inspectând în 29 noiemvrie a. c. școalele din com. Șipotele, pl. Bahlui, le-am aflat pe amândouă închise. Învățătoriul din cotuna Andrieșenii au pretextat că lipsa de lemne îl silește să ție școala închisă, iar cel din Șipote nici n-au fost vizibil pentru mine, de vreme ce lipsea din sat sub pretext de boala. Din izvoare private însă am aflat că școalele în această comună
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Am crezut că, decât suplinitori inepți, e mai bine să nu fie defel. Puținii seminariști pe cari i-am recomandat prefecturei de Iași ca să fie decretați ca suplinitori pot fi și învățători provizorii, posedând cualificarea necesară. 2) Pentru că cele mai multe comune, pretextând că în bugetele lor pe a. 1875 nu sânt prevăzute sume pentru aceste școale, ar fi refuzat întreținerea lor și a învățătorilor. Revizor școlar: M. Eminescu D-sale Domnului Ministru al Instrucțiunei Publice 104 [TITU MAIORESCU] Iași, 23 dec. 1875
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ceremonios pe acestea, dacă păreau de condiție bună. Colegul mai adăugă că moș Costache avea obiceiul să încerce de a da restul, la unele sume plătite, în timbre poștale, pe care le ținea într-un portofoliu gros, legat cu gumilastic, pretextând că n-are mărunțiș. Felix își aminti numaidecât de debitul de tutun denunțat de Stănică. Spre Crăciun, Stănică apăru în casa lui moș Costache cu un individ necunoscut, între două vârste, îmbrăcat în haine prea lungi, ponosite, cu mari mustăți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nasture și merse la ea. - Mă mir, zise Otilia, doar ți l-am cusut bine deunăzi! Nu-l bănui, sau se prefăcu că nu-l bănuiește, ci numai se arătă supărată de atâta neglijență. Căzut pe panta disimulației, Felix se pretextă bolnav. Otilia, serioasă, îi vâra mâna prelungă de-a lungul gâtului, să vadă dacă n-are temperatură, îi făcea ceaiuri, ședea pe marginea patului, nedîndu-i voie să se dea jos din el. Deodată îi intră în cap că Felix nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încă o dată încurajator cu ochiul către Felix și zise: - Fată faină! - Lasă-mă-n pace, frate, se supără Georgeta, ce-i tot daizor cu "fată faină"? - Divină! exclamă Stănică. - Uf, ești agasant! Mai toarnă-mi puțin vin. Stănică turnă, apoi pretextă necesitatea unei convorbiri cu cineva în local și ieși afară. Georgeta se așeză mai bine lângă Felix, învăluindu-l într-un val de parfum fin. De afară se auzi deodată intrările unei orchestre masive. - Dansezi? Îl întrebă ea pe Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tinicheaua de bani. Încuiase ușile de la toate odăile și, când avea nevoie de ceva, trimitea numai pe Otilia și pe Felix, în care avea încredere. Cu Aglae se împăcase, dar o privea pieziș când aceasta, de câteva ori pe zi, pretextând solicitudinea, venea în casă și dădea ordine. Ceilalți veneau și ei, din când în când, trimiși de Aglae. Stănică, însoțit adesea de Vasiliad, era nelipsit și se afla prin preajmă chiar când s-ar fi părut că nu este. Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
definitiv pe cei refugiați la 28 iunie 1940 (inclusiv cele trei zile care au urmat și pe cei repatriați). Delegația română a prezentat Comisiei aliate de Control noua notă, cu punctul ei de vedere, dar aceasta a refuzat să discute, pretextând că ei nu sunt competenți de a o examina, trebuind să fie trimisă la Moscova spre a fi interpretată de juriștii de la centru. Cu acest prilej, Al Danielopol, într-o notă adresată superiorilor săi, cere permisiunea să plece la Moscova
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
i-a adus - iată ! - suficiente corectări în vestimentație, Sophie, desigur, nu va uita niciodată cum arăta el atunci când a fost primit pentru prima oară. Tu însă, care îți amintești de propria junețe, de primele baluri la care preferai să absentezi, pretextând în ultimul moment că ba vesta, ba pantalonii nu-ți veneau bine, iar dacă balul era chiar la voi acasă, te închideai în camera de studiu și numai la rugămințile bietelor surori apăreai, dacă nu se găsea la cadril o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce au luat calea nesigură a exi lului, zona Câinenilor fiind plină de acești bieți dezrădăcinați ce și-au părăsit în asemenea timpuri dramatice toată agoniseala, riscând a ajunge aici muritori de foame... Imediat după alarmă, oaspetele nostru a plecat, pretextând urgente drumuri ce-i mai rămân de făcut ; în fapt, mergea să dejuneze la Enescu, împreună cu un bun amic ce-l întâlnise la Statul-Major (după cum mi-a mărturisit confidențial în vreme ce îl conduceam cu gentilețe până la poartă). Gestul lui mi-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Muti, în schimb, i-a răspuns sec : lasă, ai primit oricum mai mult decât ai avut. Sau ceva de acest gen. La foarte puțin timp după ce pusese piciorul pe peronul Gării de Nord, Larisa se acomodase perfect ! Soțul ei refuza orice invitație, pretextând că sănătatea nu-i permite să se obosească, așa că nenea Sandu și Margot o luau pe Larisa cu ei peste tot : la petreceri, la restaurante, la grădini de vară, la partide de poker, la conacele prietenilor, unde erau invitați... începuserăm
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mele, apoi mi-a întors spatele și a ieșit. A venit imediat soțul ei din oraș, mi-a ținut companie, m-am jucat un timp cu copilul lor și-abia după vreo jumătate de oră s-a întors și ea, pretextînd că a căutat în zadar cafeaua. Am invitat-o la mine la cafea. Speram să vină singură, și a venit. M-a ascultat cu o plăcere bolnăvicioasă, parcă trăia totul. N-am intrat în amănunte, nici nu mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spună că e fericit pentru scenariul scris și să-și manifeste bucuria pentru soluția găsită în realizarea filtrelor fine, care, de ce să n-o recunoască, i-au cam fost băgate pe gît de Tamara, ea s-a scuzat din nou, pretextînd c-o așteaptă directorul tehnic. Zău?! a prins-o Mihai de braț, trăgînd-o cu putere spre el. Directorul tehnic abia a plecat în străinătate. De ce mă ocolești? Te rog să mă lași! l-a privit Tamara în ochi. Deja ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vrut să vii la mine să bem o țuică? Întrebarea lui Oșanu s-a auzit ca un reproș. Mihai saltă ușor din umeri, continuînd să stea cu privirea plecată. Cred că amîndurora vă e teamă să vă reîntîlniți, adaugă Oșanu. Pretextați că vă ignorați, că fiecare își vede de-ale lui, dar de fapt sufletul unuia trăiește în umbra celuilalt. Peste ani, cînd întîmplarea vă va pune față-n față, veți fi dezamăgiți: fiecare va fi purtat în suflet pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ingineră la un institut central de cercatări din București"... Abia ne căsătorisem de cîteva luni; am vrut să ignor telefonul, crezînd că-i o farsă, dar o dată te-am întrebat cine a fost Simona. Mi-ai răspuns urît, înfuriat, blamînd-o. Pretextai că, devenită om de știință, nu pune preț pe cei ce se ocupă de artă. Eu însă am înțeles că... Și ții în tine, de-atîția ani, bănuiala și reproșul întemeiate pe faptul c-ai înțeles ceva atunci?! O, Doamne! își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să aducă din Europa apusană, peste Ungaria și Dunărea, însemnate trupe auxiliare în împărăția sa, cumplit 114 {EminescuOpXIV 115} de cutremurată. Cu toată alianța sa cu Vatatzes și cu împărăția romeică, Asan îngădui trupelor auxiliare latine trecerea prin teritoriul său, pretextând că la invaziunea acestora ar fi fost siluit prin neînvinsa lor putere. Latinii întăriți în acest chip, mai căpătând și numeroase ajutoare de la cumani, smulseră din mâinile lui Vatatzes cetatea Tzurulos și înfrînseră greu flota sa creată din nou și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]