669 matches
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DRAGOSTE PRIBEAGĂ (POEZIE BILINGVĂ TURCĂ-ROMÂNĂ) Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016 Toate Articolele Autorului Gurbette olan așkı (Poezie bilingvă turcă-română) autor Urfet Șachir Düșünüp, o, duruyor. Așkını, o, bekliyor. Gurbette olan așkı, Yalnız onu bıraktı. Yollara
DRAGOSTE PRIBEAGĂ (POEZIE BILINGVĂ TURCĂ-ROMÂNĂ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378956_a_380285]
-
olan așkı (Poezie bilingvă turcă-română) autor Urfet Șachir Düșünüp, o, duruyor. Așkını, o, bekliyor. Gurbette olan așkı, Yalnız onu bıraktı. Yollara, uzaklara bakıyor, Köșelerden, bir yerden çıkmıyor. Ey, așkım, așkım, Seni beklerim! Günleri saya, saya, Canım’da doya, doya! ************************* Dragoste pribeagă Gândindu-se, ea stă, Iubitu-și adastă. Dragul ei din străinătate A lăsat-o-n singurătate. Cată pe drumuri, departe, Din niciun ungher, n-apare! O, dragostea mea, dragostea mea, Eu te voi aștepta! Zilele tot numărând, Sufletul meu săturând
DRAGOSTE PRIBEAGĂ (POEZIE BILINGVĂ TURCĂ-ROMÂNĂ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378956_a_380285]
-
lăsat-o-n singurătate. Cată pe drumuri, departe, Din niciun ungher, n-apare! O, dragostea mea, dragostea mea, Eu te voi aștepta! Zilele tot numărând, Sufletul meu săturând! Șipotele, 25.01.1980 Foto:Izzet Ziya Deniz, pictura Referință Bibliografică: Dragoste pribeagă (Poezie bilingvă turcă-română) / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1977, Anul VI, 30 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Urfet Șachir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
DRAGOSTE PRIBEAGĂ (POEZIE BILINGVĂ TURCĂ-ROMÂNĂ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378956_a_380285]
-
Sunt munții tunși cu securea, Gânditori cu tâmple goale În bocet șoptește pădurea, Doinindu-și durere în izvoare. Cu mâinile-ntinse spre cer Copacii par trupuri de sfinți, Se frâng în tăcere și pier Răpuși pentr'-un pumn de arginți. Pribegi vor pleca în bejenii Din rădăcini vor crește altare, Alte păduri sub aripa vremii Și-n crengi... alte cozi de topoare. Referință Bibliografică: Poezii, de Ion Sorescu / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2044, Anul VI, 05 august
POEZII, DE ION SORESCU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379092_a_380421]
-
mai simplu: Pentru că ÎMI PASĂ!!! Îmi pasă de tot și de toate, De copii, mămici, tătici și bunici! Și de soare și ploaie și chiar de țânțari! De flori, de câmpie și munte și ram! De marea albastră, sau râul pribeag! De munții semeți sau dealul pleșuv! De fete frumoase și chiar de băieți! De țara aceasta cu oamenii ei! De ce-i ce-o conduc și o fură non stop! De orașul în care viața îmi duc! De toți oamenii pe
CHIAR NU-MI PASĂ OMULE... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380039_a_381368]
-
moștenire să fie. În zi aniversară, din suflet smolit Fac rugă Preasfintei, să-mi ia soartă crudă Și-un dram de noroc să-mi dea în destin sortit. Cu izbânda speranței pe-a vieții trudă. Pentru pătimire din sufletu-mi pribeag, Revărsată în a sorții menire, Că parte n-am avut de ce mi-a fost mai drag, Las ploaia gândului să-mi inunde privire. Să-mi pot alunga coșmar de neputință Din viețuirea cu visuri efemere, Nădăjduind în miracol de credință
LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381908_a_383237]
-
mereu pe sub lacrimi,atât de dragă îmi era buna. ...-Ța,ța,..răbufnea cu sfială glasul ei,veniți la mama! Și oile o ascultau vrăjite așa cum eu îi ascultam poveștile nicicând scrise de vreo mână aleasă.Se temea și de vântul pribeag care-i răscolea poalele atâta supunere de sine sălășluia în trupul ei fraged. ...-Bunico îmi mai spui odată povestea aceea cu Dumnezeu și Sfântul Petru când mergeau ei pe pământ?- o întrebam eu cu duioșia unui picur de rouă,gata
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
vechi și de noi paradise. Mulți au crezut, unii ĵncặ mai cred Cặ ne șanț scrise pe frunte destine Cặ-i dorul de acasặ un cântec uitat Cặ patria-i acolo unde ne este mai bine. Pe mặri și pe-oceane pribege, pierdute Se risipesc semințiile că spumă pe val Mulți au plecat ĵn cặutarea lânii de aur Puține corặbii se vor ĵntoarce la mal. Dar astặzi când nu e nimic nou sub soare Când eu de la naștere n-am mai surâs
EXIL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382006_a_383335]
-
stele Lăsând un semn...cântând o notă Pe portativul vieții mele... Tresar uimite când un gând Încearcă să le înțeleagă Și se ascund în noaptea rece Uitând speranțe să culeagă... Tăcute umbre vin și pleacă Luând cu ele-un dor pribeag Ce l-am simțit cândva, demult Trecând al sufletului prag... Se scurge timpul în clepsidră Țesând în juru-mi clipa sumbră Când pentru cei ce vor veni Voi fi și eu tăcută umbră... Referință Bibliografică: Tăcute umbre... Maria Luca : Confluențe Literare
TĂCUTE UMBRE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380355_a_381684]
-
VREAU SĂ MĂ-NTORC ACASĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Miercuri, 12 Aprilie 2017 Din Săptămâna Patimilor Puterile mă lasă, mi-e trupul tot mai greu, Destul am fost „pribeagul” plecat prin țări străine, Vreau să mă-ntorc Acasă, acolo-n Satul meu, S-ascult cum crește iarba durută pe coline, Cum susură izvorul de sub costișa noastră, Vâlceaua mea natală să îmi rămână-aproape Și împăcat cu soarta, în liniștea albastră
VREAU SĂ MĂ-NTORC ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380384_a_381713]
-
lupte și mereu să spere, Pe drumul veții de pribeag , Să-i fiu un sprijin, un toiag Și-n adierile de vânt, S-audă-al cerului Cuvânt, Șoptind duios: "Eu sunt cu tine!" Mai am un dor, un singur dor, De om pribeag și muritor, Dar ca un fiu de Cer, să las, Acelui ce nu are glas, Cântări de laudaă, să știe, C-aici suntem bulgări de glie, Doar când primim eternitatea, Ne vom găsi identitatea. De-aceea, orice-ngrijorare, Să dăm
MAI AM UN SINGUR DOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380412_a_381741]
-
mușcă luna de un colț, Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț, Un bocet de gorun, pasăre vicleană Zidită-n cuvânt precum o altă Ană. Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie, Urlă așteptarea, lacrimă văpaie, Ca un corb pribeag și nesătul trecutul Te mâna din urmă umbrind începutul. Furnicarul lumii colcăie-n ispită, Fățarnic botează clipa travestită, Pierdută de haită desface zăvoare, Cu bani de argint să cumpere uitare. Baloane de săpun se-nmultesc și dispar, Caverne de idei
MOMENT ÎNTR-O NOAPTE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380532_a_381861]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > CÂNTARE PRIBEAGĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017 Toate Articolele Autorului Din murmurul mării cântare pribeagă răsună în pânza corabiei-nălucă, iar ziua așteaptă o oră întreagă lumina-n amurg sângeriu să se ducă. Sirene se zbat
CÂNTARE PRIBEAGĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379608_a_380937]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > CÂNTARE PRIBEAGĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017 Toate Articolele Autorului Din murmurul mării cântare pribeagă răsună în pânza corabiei-nălucă, iar ziua așteaptă o oră întreagă lumina-n amurg sângeriu să se ducă. Sirene se zbat în roșcatele valuri, orbind orizontul cu solzii din fluturi... când singurătatea rămâne pe maluri și noi ne ascundem în albele
CÂNTARE PRIBEAGĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379608_a_380937]
-
corabiei-nălucă, iar ziua așteaptă o oră întreagă lumina-n amurg sângeriu să se ducă. Sirene se zbat în roșcatele valuri, orbind orizontul cu solzii din fluturi... când singurătatea rămâne pe maluri și noi ne ascundem în albele-i scuturi. Cântarea pribeagă adastă în mine, mă mângâie-ncet cu subtilele-i note umile, gingașe, ar vrea să domine tot trupul și sufletul prins în calote. Uimirea brodează un vis în genune și flăcări albastre se-aprind enigmatic, iar sufletul cântă o arie-minune
CÂNTARE PRIBEAGĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379608_a_380937]
-
sufletul cântă o arie-minune... pe țărm, albatroșii-s uciși sistematic. Azi, marea își plânge-n adâncuri necazul, copiii uciși de cruzimea stăpână, spre cer, revoltată, -și înalță talazul și-l roagă pe Domnul să-ntindă o mână. Referință Bibliografică: CÂNTARE PRIBEAGĂ / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2336, Anul VII, 24 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CÂNTARE PRIBEAGĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379608_a_380937]
-
cărbune... Ochii , dansând sub gene dese... Și un zâmbet ce răpune... I-a pus în mână, o vioară, Doi galbeni și un arcuș... În piept, o inimă fierbinte, Și-n minte....un spiriduș... I-a spus: De astăzi înainte... Țigan pribeag...asta ți-e viața... Îți vei câștiga mâncarea Cu vioara și romanța..." "Așa a fost"...spune bătrâna... "De-a lungul anilor... Și așa va continua Legenda Țiganilor"! Referință Bibliografică: FANTEZIE SI LEGENDA / Ada Segal : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FANTEZIE SI LEGENDA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379610_a_380939]
-
îmi urcă gândul spre lumi de stele mici... Rostogolit prin raze de aur și de-argint, Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale; Mi-s gândurile arse de astre-n labirint Ce se prefac în cioburi ș-n aripi abisale. Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire, Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând, Plutesc printre himere prin marea strălucire Consolidând tăcerea din aerul plăpând. Revin apoi în taină, sfârșndu-mi reveria: Un punct mă simt atuncea în spașul meu defunct, Un punct
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
-i profund : trăiește prin al său vis Iar "Focul său interior", nicicând n-o să fie stins ! El e făclie peste spațiu, și peste timp va dăinui Ca lumea odat' cu el, să-nceapă a se-nnoi ! "Tristeți de toamnă","Om pribeag","Într-un târziu","Ìn timpul meu" " Când nu am fost","Acolo sunt", "De ce nu pot fi curcubeu?" Pe câmpu semănat cu moarte","Nevinovată-i moartea mea" "Să nu te temi", "Cum anii trec", "E liniște..."dar "Lacrima?" În al câmpului
DIN DRAGOSTE CREȘTINĂ, PENTRU UN 'ROB AL FOCULUI INTERIOR' (DR.SCR.GRIGORE CĂLIN). de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374581_a_375910]
-
vieții țintuit de al tău dor, Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. CE TE-AM FĂCUT, IUBITE ? Ce te-a făcut, iubite, de ai venit să-ți ceri iertare? Depărtarea, care rupe viața noastră dincolo de uitare, Care ne târăște între neputința de
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
mai tristă! Parfum de Tei S-au așternut pe coala albă Un gând, o lacrimă, o slovă, Ce-adesea-n râu de simțăminte Au râs și-au plâns, prinse în horă. S-au așternut peste cuvinte Mătăsurile albe, grele, Cu frumusețea lor pribeagă La vis, la viață să ne cheme. Am dezbrăcat esența vieții Până la oase și-am trudit-o Adesea... plânsu-i-am în palmă, Adesea... am batjocorit-o. Am dezbrăcat de ramuri pomii Și îmbrăcatu-i-am în haine De albe vise, de
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
De albe vise, de mătănii, De calde rugăciuni și cazne. S-au așternut peste versete Rostiri de simplă-nchinăciune, Aripi de îngeri măsluite - Cenușă, smoală și tăciune. Iar peste lacrimi din cuvinte Și peste suflete captive Am așternut ca pansamente Versuri pribege și motive. Au răsărit adesea flori Cu trup subțire, colorat Și s-au născut, adesea, clipe De vii regrete sau păcat. O lume tainică, nespusă, Ne-a mângâiat cu dorul ei, Ne-am preschimbat în albii nori Și-n flori
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
pe unde să intre, să se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea. Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărți amintiri, balansate
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea. Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
Gândul dimineților de vară, O adiere printre Ramuri de caiși, Un pumn de flori, O dulce amăgire, Un zâmbet cald De soare în zenit. Sunt,.. Lacrimi în amurg De toamnă crudă, Un ultim pas Spre zorii altei lumi. Sunt vânt pribeag, Lumina ce apune, Un strop de ploaie, Cântec și cuvânt. Referință Bibliografica: Ești, sunt / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2100, Anul VI, 30 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate
ESTI, SUNT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371426_a_372755]