872 matches
-
și dumnezeit... am să descriu panoramic magnifica creație, ”Doina de jale” în episoade distincte, așa cum o vede maestrul Gheorghe Zamfir, care adesea mi-a spus: „DOINA, regină peste regine! mi-a fost ca o bună MAMĂ în toți anii de pribegie... petrecuți în străinătate, când am vărsat o fântână de lacrimi amare, dar am trăit cu trupul și sufletul tot în paliul patriei, alături de românii mei dragi Ea m-a sfătuit să nu-mi pierd credința în puterea Mântuitorului nostru, IISUS
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
din 15 mai 2012 Toate Articolele Autorului Părintele Profesor Alexander Schmemann (1921 - 1983) - un mare propovăduitor și mărturisitor al Euharistei, al Teologiei liturgice, eclesiale și sacramentale ... După Revoluția din anul 1917, multe familii rusești și-au părăsit patria, luând calea pribegiei. În Estonia anului 1921, într-una dintre aceste familii de emigranți, s-a născut Alexander Schmemann, unul dintre cei mai remarcabili reprezentanți ai teologiei ortodoxe în Occident. Cu toate că s-a simțit întotdeauna fiu al poporului din care provenea, Alexander Schmemann
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]
-
iar pe de alta, intuind că scrisorile sale vor cădea pe mâinile posterității, el e mai atent ca oricare altul la compoziție”. Unul din participanții la revoluția din 1848, Ion Heliade Rădulescu, care a fost silit să pornească pe drumul pribegiei, în scrisorile sale trimise se vaită de dorul de țară, de Târgoviște, locul său natal, de dascălul Alexe, din București. În momentul izbucnirii revoluției Eliade este încurajat și de o serie de împrejurări cum ar fi primirea sa triumfală în
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
am dorit cu ardoare să citesc „Țiganii, aurul și diamantele”, autor Samson Iancu, ed. Singur, Târgoviște, 2011, fără să cunosc la momentul apariției primului volum autorul. Aflasem doar că este cineva care, ca și mine și mulți alții, luaseră calea pribegiei. Mai mult decât atât, își avea rădăcinile în etnia pe care o simțim asemeni unei ciuperci otrăvitoare crescută pe trupurile noastre și că pusese în paginile acestei cărți faptele și trăirile sale în contact cu lumea necunoscută în care pășise
ŢIGANII, AURUL ŞI DIAMANTELE SAU RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350706_a_352035]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > UN ATEU CATRE DIAVOLI Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017 Toate Articolele Autorului Un ateu către diavoli Voi, diavoli ai democrației Setoși de sânge și războaie Ne-ați impus drumul pribegiei Voi, lupilor în piei de oaie! Voi, diavolii democrației Impusă prin glonț și otravă Credința-n lumea veșniciei E crima voastră cea ma gravă Voi, diavoli ai globalizării Care-ați uitat de toți săracii Ne cântați oda disperării Și-ați
UN ATEU CATRE DIAVOLI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/359008_a_360337]
-
Dar atunci, / Pe Mările Sudului, / Corabia Speranței / Va râde / În furtunile târzii.” Aproape în toate poeziile sale, domnul Constantin Geantă, exprimă în imagini zbuciumul din sufletul omului, deznădejdea, disperarea, tristețea : „Pe-o stâncă / Aripile-ntinse / Și-un hău în spate. / Pribegie...” În „Perlele uitării” temele abundă de la mitologie la iubire, de la depresie la speranță. Nu scapă de condeiul autorului nici regimul de curând apus, dar care încă mai are ideologi în actuala societate: „Mâine, / Când se va pune taxă / Chiar și
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
De veghe stau sufletului meu, Să nu plece hai hui prin lume, Îl voi struni în frâu mereu, Să nu-și piardă al său nume! Îi păstrez libertatea pentru veșnicie, Să aibă gândirea mereu trează, Nu-l las pierdut în pribegie, Înțelepciunea îl ține sub pază! Referință Bibliografică: DE VEGHE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 747, Anul III, 16 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DE VEGHE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359386_a_360715]
-
rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. Meditația IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări, ca să ne-așternem iar la drum cu gândul la acele zări unde știam că ne așteaptă mănoasa Ta făgăduință - o țară de legendă vie pentru-ndelungă folosință ... Dar
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PRIBEGIE Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014 Toate Articolele Autorului De-ar ști fântâna mea din vale Pe unde apele mă curg, Ar prinde Luna între zale Peste colină, în amurg, Și-n roata ei
PRIBEGIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360294_a_361623]
-
boltă-apare, Mi-ar înălța car după car Spre ale viselor izvoare, Ca-n seri tâtzii, cand sunt luat De doruri printre gene-agale, Să fiu aproape de-al meu sat ... . De-ar ști fântâna mea din vale ... . Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Pribegie / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1133, Anul IV, 06 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PRIBEGIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360294_a_361623]
-
Am întâlnit o mână de oameni care a traversat oceanul și împreună cu un grup de târgovișteni care nu a uitat să construiască, încearcă să găsească adăpost nu pentru ei - căci l-au găsit demult - ci pentru semenii lor aflați în “pribegie''. Dacă disperarea duce sârmanii pierduți către o haină de pomană, o sticlă de ulei și o pungă cu zahăr, umilindu-se în lupta pentru supraviețuirea fizică, THE AWAKENING CRUSADE din SUA și BISERICILE EVANGHELICE din Târgoviște (căci ei sunt protagoniștii
CINE NE MAI SCOATE DIN CRIZĂ de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360708_a_362037]
-
mai ales, pentru a da posibilitatea generațiilor viitoare să-l blesteme-n veci, clipă de clipă, așa cum merită toți trădătorii de pe fața pământului - s-a numit Eremia Cernăuțeanul și a fost o bună bucată de vreme, începând chiar de pe vremea pribegiei domnitorului, cel mai bun prieten, sfătuitor și sprijinitor al acestuia. „Arginții” pentru care și-a vândut nația și sufletul au fost treizeci de mii de galbeni. Atât de puțin a costat așezarea pentru câteva sute de ani a jugului pe
IOAN-VODĂ CEL VITEAZ – 440 DE ANI DE LA MIŞELESCU-I SFÂRŞIT de LIVIU GOGU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360699_a_362028]
-
alte curți Ți-au furat și ape, și munți Din ce-ai avut nu ai nimic Și-n țara ta ești tot calic. Pribeag al timpului răpus Luceafărul nu a apus Cât ai condeiul și cuvântul Sapă mișeilor mormântul! SUPLICIUL PRIBEGIEI Când am plecat în pribegie Eram mâhnit c-am părăsit Un neam pe veci legat de glie Ce nu s-a lăsat umilit. Când am plecat în pribegie Eram deja un apostat, Și condamnat la sihăstrie De comunismul blestemat. Când
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
și ape, și munți Din ce-ai avut nu ai nimic Și-n țara ta ești tot calic. Pribeag al timpului răpus Luceafărul nu a apus Cât ai condeiul și cuvântul Sapă mișeilor mormântul! SUPLICIUL PRIBEGIEI Când am plecat în pribegie Eram mâhnit c-am părăsit Un neam pe veci legat de glie Ce nu s-a lăsat umilit. Când am plecat în pribegie Eram deja un apostat, Și condamnat la sihăstrie De comunismul blestemat. Când cauți insistent un vers Rostit
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
nu a apus Cât ai condeiul și cuvântul Sapă mișeilor mormântul! SUPLICIUL PRIBEGIEI Când am plecat în pribegie Eram mâhnit c-am părăsit Un neam pe veci legat de glie Ce nu s-a lăsat umilit. Când am plecat în pribegie Eram deja un apostat, Și condamnat la sihăstrie De comunismul blestemat. Când cauți insistent un vers Rostit de vocile tăcute Exilu-i deseori advers În lumile necunoscute Când am plecat în pribegie N-aveam motive să exult, Parcă plecam spre veșnicie
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
nu s-a lăsat umilit. Când am plecat în pribegie Eram deja un apostat, Și condamnat la sihăstrie De comunismul blestemat. Când cauți insistent un vers Rostit de vocile tăcute Exilu-i deseori advers În lumile necunoscute Când am plecat în pribegie N-aveam motive să exult, Parcă plecam spre veșnicie În veacul searbăd și ocult. De-oi fi chemat ca să slujesc La porți, în lumi fără simțire, Voi lectura cum e fi resc Poeme pentru nemurire. CĂLĂTORIND Călătorind în altă lume
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
de șarpe. Printre ei, și miroslăveșteanul nostru. Câțiva dintre acești fugari care sperau doar să amâne moartea cu vreo câteva zile, câteva săptămâni, se îndreptau înapoi, spre vest, fără prea multă lămurire asupra locului unde voiau s-ajungă. Și în pribegia lor, nefericiții pândiți acum de moarte nedemnă întâlneau adesea tabere de țigani-căldărari. Oamenii aceștia ai trecutului trăiau după regulile neamului lor nomad, iar autoritățile nu le impuneau apatrizilor legile locului prin care colindau. Așa îi încolți în minte lui Gheorghe
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]
-
o cer dușmanilor, Nu-i durere grea mai mare Decât cea de trădător, Tu, mărite crai de frunte Cu glasul potopitor Izbești muntele de munte, Fiu de om îndurător Pe drumeag de tragedie La răscrucea rănilor, Baci de oi în pribegie, În exod cu stâna lor, Nu ai lacrimi câte lacrimi Verși în vers tulburător Și-n românii mei ce sacri-mi Sunt aici, în țara lor! Tudor Tudor al lui Gheorghe, Glasul tău detunător Ca un clopot, ca un gong
TU, MĂRITE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359258_a_360587]
-
stabilit pe teritoriul României începând cu mijlocul secolului al XVII-lea în urma reformării bisericii ortodoxe ruse. În timpul lui Petru I cel Mare (1682-1725) s-au luat măsuri restrictive de europenizare. Staroverii nu au acceptat înnoirea și și au luat calea pribegiei, stabilindu-se în toată lumea. S-au refugiat pentru mult timp în Basarabia, în pădurile de tei, în limba rusă ,,lipa'' înseamnă ,,tei'' și de aici se presupune că ar veni originea termenului de ,,lipoveni''. La origine pescari din zonă râurilor
DOBROGEA-MODEL DE COLABORARE MULTIETNICĂ DE-A LUNGUL SECOLELOR -STUDIU DE CAZ: COMUNITATEA TURCO-TĂTARĂ ŞI CEA A LIPOVENILOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345194_a_346523]
-
ucise și dureri se schimbă-n rouă, Iar pe-obrazul dimineții se prelinge sevă nouă. Prins de valul biruinței, nu mai simți înfipte-n minte Deznădejdi, tristeți, regrete... Străduința nu te minte! Curge-n fibre răsăritul, iar străjerii zilei sfarmă Pribegia căutării și vâltorile din karmă. Peste úmbrele din suflet lași fotonul care frânge Suflul rănilor arzânde din hematia ce plânge. (PREMIUL I la Concursul Internațional de poezie și proză scurtă organizat de redacția revistei MEMORIA SLOVELOR, ediția I/ 2015/ Râmnicu
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
se află în apropiere. Aflând bunica că-i arestat, degrabă s-a dus la un avocat foarte bun prieten de familie cu bunicii mei, acest om și-a riscat viața, cariera și familia (mai târziu prigonita fiind a luat drumul pribegiei, o parte prin capitală iar o parte pe pământuri străine prin America). Înarmat cu înscrisuri de pe la judecătoria Vișeu și cu-n întreg arsenal avocățesc încerca să-l elibereze. În acest răstimp bunicul încarcerat fiind întâlnește o cunoștință care era vizitiu
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340278_a_341607]
-
din 16 mai 2017 Toate Articolele Autorului Podoabe dulci, șoptind cuvinte, Voi, flori înmiresmate de castani, Semețe Catedrale Sfinte Ne-mbălsămați cu Mirul Sfânt De ani și ani. Pătrundeți cu blândețea voastră În sufletele noastre aburinde Și-o picurați în pribegia noastră, Din vârfurile voastre-nalte, Lăcrimânde. Cu umbră caldă în buchete, De Catedrale Sfinte-ocrotitoare Și izul parfumat pe îndelete, Îi mângâie pe toți coroană voastră Așa de-nfloritoare. Va ofiliți,apoi, lăsând în urmă Covorul trist, potecilor virane, Iar frunzele
CASTANII de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340296_a_341625]
-
durere Și ochi ca să vadă departe, Să știe că e mângâiere. De-un timp eu tot caut în mine, Adevărul ce vine de sus Și mă cercetez îndeaproape, Cât din mine-i din Domnul Isus, Caut Calea-n a mea pribegie, Să nu rătăcesc prin pustiu, Căci una-i și-aceasta e Isus, În El mă încred căci e viu! Și văd că Iubirea-mi dă aripi, Credința, putere s-ascult, Ce aș putea oare-a cere, În lumea aceasta mai
ASTĂZI SUNT ȘI EU CREȘTIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340494_a_341823]
-
Tot gunoiul - în Siberia! Satisfacție În astă seară beau ca nici odată Hai, cântă-mi scripcă tu, cântă-mi de dor Și-alături de un dulce pui de fată Să te ascult aș vrea până la zori. Cine nu știe ce-i pribegia, Nu știe ce-i viața de străin, Lasă, Doamne, nici să nu mai știe, Viața prin străini e-un mare chin. În străini tu vezi cât ți-e de dragă Mama, tata, țărișoara ta. Chelnere, fii bun, mai toarnă-o
DURERE ... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340498_a_341827]
-
familie aristocratică cu patru copii, dintr-un principe francez și o mamă daneză. Dar o familie normală, modestă, în ciuda identității regale. În 1940, Franța avea să fie ocupată de trupele naziste, iar familia Anei, care locuia la Paris, își începea pribegia prin Europa (Spania și Portugalia), pentru ca apoi să ajungă peste ocean, la New York. Avea 17 ani neîmpliniți. După un stagiu ca vânzătoare la magazinul universal Macy’s, Ana se hotărăște să plece pe front, în Europa, pentru a lupta sub
A plecat o regină fericită: „Dumnezeu mi-a dat omul vieții mele! Lumea aceasta nu îmi e datoare cu nimic!” () [Corola-blog/BlogPost/338462_a_339791]