370 matches
-
desculț. Chiar dacă n-are cu ce-și cumpăra pantofii. Noi oferim, prin reprezentanții noștri. Noi, fostă țară „eminamente agricolă”, care i-am hrănit pe toți din lume de-a lungul anilor, noi n-avem ce mânca. Noi, care nu mai pridideam cu Împărțitul și tot mai aruncam de multă mâncare ce era, acum murim de foame, ne Îmbolnăvim de foame, suspinăm În somn de foame. Ne curg ochii după un măr sau un strugure (care costă acum, În toamnă, 60-70 mii
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
rămasă aici de când a început să se paveze strada. Iar el se sufoca în umbra îmbâcsită, cu broboane uleioase de transpirație care îl gâdilau sub guler, la rădăcina părului pomădat, între firele țepene, roșcate din mustață ; astfel că nu mai prididea să se șteargă cu batista cu monogramă. La un moment dat, nemaidovedind să se șteargă cu batista fină și ca să nu o terfelească excesiv, începuse a se șterge cu dosul palmei, ca un mârlan. Apoi își ștersese dosul palmei de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu privim deci nici la dreapta, nici la stânga, să nu ne privim decât înainte, mereu înainte, drumul, ca niște cai cu apărătorile pe ochi. Chiar dacă pielea ne supurează, roasă de hamuri, chiar dacă tremurul ei și loviturile de coadă nu mai prididesc să gonească muștele verzi-negre ce ni se așază pe răni, ciorchine, chiar dacă sub zăbală gura ne sângerează și ne poticnim tot mai des sub bici, îngenunchind, să ducem mai departe trăsura... Oricât de rău este viitorul spre care mergem, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
va număra în palmă 175 de sesterți. Un preț pe cinste. Nici n-a crezut că va găsi așa ușor un prost care să-i dea atâta bănet. Dar perversiunile costă, nu glumă! Se retrage de-a-ndăratelea, cu băieții după el, nemaiprididind cu plecăciunile. Gallus îl strigă din urmă: — Atenție, să nu vă vadă nimeni! Din pragul ușii, Toranius îl liniștește: — Fii fără grijă, ne strecurăm prin spate. Stăpânul casei este în continuare agitat și neliniștit. Dacă se întâlnesc cu Vipsania și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spună ce poate primi pentru un dolar. I s-a spus: o supă și o friptură. Aducându-i-se friptura i s-a spus: știți, s-a modificat cursul dolarului. Veți căpăta și o prăjitură. Banca Națională nu mai putea prididi cu emisiunea de hârtie, încât pe bancnota de un miliard, ștampila pur și simplu 20 de miliarde. După 1923-1924, statele au început să revie la etalonul aur. În 1928 revenirea era generală. Cazul cel mai tipic a fost cel al
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
puțină acoperire faptică, dar mai ales de către aceia care nu sau remarcat măcar cu un mic gest sau o măruntă atitudine antidictatorială înainte de 1989, iar care acum, ajungând personalități de frunte ale vieții politice și administrative din România, nu mai prididesc să lupte împotriva comunismului, inclusiv a variantelor sale neo-, cripto- etc. Care îl au, desigur, lider autoritar pe cel rezultat, din ancheta la care m-am referit, ca fiind conducătorul grupării clandestine anticeaușiste Comitetul Salvării Naționale. Teribilă ironie a sorții
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
din conștiințăî: „Scrieți, copii, scrieți! Cât veți putea și cum veți putea, numai scrieți!” Și nu ne-am lăsat, am scris! Dacă nu ne ieșea un episod, scriam altul, și dacă nici acela nu ieșea, scriam patru, că nu mai pridideam să le numerotăm. Căci dacă e adevărat că omul e sub vremi, e drept ca povestitorul să fie peste ele. Și dacă trupurile și mințile noastre ar fi aparținut, mutatis-mutandis, orânduirii în care a apărut Eneida, ori veacului de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în șase ore sau în două și un sfert. Apoi făceam același lucru la nivelul hard. Deja gluma se îngroșa, situația devenea problematică, uneori dramatică. Resursele erau greu de administrat, adversarii se înmulțeau ca poporul chinez, în timp ce eu nu mai pridideam să construiesc, să întăresc ziduri, să ating noi stadii de progres și civilizație. Ba se termina peștele din apele mării (o tâmpenie, fie vorba între noi: ce mare e aceea din care se termină bancurile de pești?), ba se întuneca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
vă rog ! Intrați ! Dora este și ea surprinsă, surprinsă în mod plăcut, de această neașteptată vizită. Odată cu plăcerea surprizei se strecoară în ea și un fel de neliniște tulburătoare. Se simte cam pierdută în fața unor oaspeți atât de importanți, nu prididește să îi invite să ia loc în timp ce se întreabă cu ce ar putea să îi trateze. În aproape un an cât a trecut de la operația Dorei, profesorul a devenit și mai suplu iar părul i-a albit complet. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fost obligat să îmi reamintească acest consemn și întrebați am fost și Dragoș și eu, numai că eu știam mai multe decât el... La un moment dat a început să fie un du-te-vino nemaivăzut în casa noastră. Ai mei nu pridideau să procure "de mâncarea" încărcată în desagile cailor de cu seară... Numele localității Putna revenea din ce în ce mai des pe buzele oaspeților nocturni. Și niște nume, îmi amintesc bine aceste nume, pe care le-am găsit mult mai târziu printre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
naturală la care nu mă gândisem în timpul celor trei ani de facultate care m-au ajutat totuși în nobila îndeletnicire pe care am profesat-o în detenție. De cum au apărut primii muguri de arbuști și frunze de urzici, n-am prididit să ne ameliorăm meniurile noastre sărace și să mulțumim Celui de Sus că prima iarnă grea petrecută în Siberia, trecuse. Prima plantație de varză a însemnat din nou muncă din zori până în noapte, dar parcă nu era la fel de istovitoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că Gerhard fusese repatriat de vreun an cu un grup de alți prizonieri nemți. Cu o imprudență scuzabilă doar prin lipsa ei de experiență și de încrederea ce o avusese în Vasili, așa cum îl cunoscuse în copilărie, Minodora nu a prididit să îi spună că dorește cu orice chip să se ducă cu Alindora la tatăl ei adoptiv, la Gerhard, în Germania. Vasili a căzut pe gânduri și nu a spus nimic, dar când s-a ridicat să își ia rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu au întotdeauna timp, competență și nici discernământ pentru a aduce în pagina de ziar, în fața microfoanelor sau pe platouri doar personalități adevărate, valori certe, preferând de multe ori să-i invite pe cei mai accesibili, pe cei care nu prididesc să se "producă" în orice condiții, să iasă mereu în față. În asemenea situații, în fața unui public incompetent și credul sau în fața unui cititor neavizat, superficial, aproape oricine își poate cultiva imaginea de scriitor important, eventual "mare", statutul de star
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
continuă să înghită astfel de gogoși, perpetuând vechile imposturi, lungind spirala la nesfârșit? În prezent sunt - și mă declar - mult mai senin. Tocmai s-a terminat o nouă ediție a aceluiași Târg, la care, ca în fiecare an, nu mai pridideai de atâtea evenimente epocale. Însă am realizat că aceste fantasmagorii, butaforii au hazul și durata lor. Ele sunt uitate încă de a doua zi, și lumea nu e deloc tulburată de această radiere, altfel firească. Editorul stingher chiar a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
se poate, eu îți spun ce zicea și a continuat pe tema asta încă vreo câteva minute, până s-a produs rumoare în sală și au început să vorbească din mai multe direcții, repede și punând întrebări, încât abia mai pridideam să notez, iar Rodica Dumitrescu se aplecase pe umărul meu să vadă dacă apuc să scriu totul și mi-a șoptit: uită-te la masă, uită-te la masă! și am ridicat privirea, continuând să scriu, lăbărțat și prescurtat, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care putea să i-o ofere? Julien zâmbi triumfător. Reușise și de data asta să evite săpuneala. N-avea nici o veste pentru Excelența Sa, bineînțeles, dar nu îi era greu să brodeze ceva. PAGINĂ NOUĂ 8 Doi feciori nu mai pridideau să salte din sănii spectatorii sosiți pentru reprezentația din acea seară. Așteptau cu căciulile în mâini bacșișul, apoi dădeau fuga spre alte și alte sănii. Cei care veneau pe jos își ștergeau singuri încălțămintea de zăpadă cu șomoioage de paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a trecut ea și luna aceea, s-a făcut cununia legiuită, s-au Întocmit și s-au Înaintat hîrtiile trebuitoare, aproape că a trecut și anul. Cu voioșia, frumusețea și hărnicia ei, mica noră devenise podoaba casei primarului care nu prididea s-o laude tuturor. Numai bărbatul ei mîrÎia, auzind-o pe nevastă-sa că-l strigă cînd Gheorghe, cînd Gyuri. Ea Încerca să-l convingă că nu poate altfel, fiindcă lumea-i atît de plină și de Gyuri, și de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mizerii, păcătoșenie. Aceste simțimînte erau procese ale sufletului, pe care îl cred imaterial, și iată, acele simțimînte acționau precis, simultan, asupra materiei. Alterarea asta Lenora vroia parcă s-o ascundă oricui, până și Linei. Aștepta chinuită, cu priviri de tâlhar prididit de dușman, pe subt pleoapele livide. Ce aștepta? Plecarea lui Mika-Le? Sau atunci ce? Care erau lucrurile negre care clocoteau acolo în femeia blondă și făceau în carnea ei albă zgură și cenușă? Păcătoșia! Dar care anume? 19 Mini era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
foarte curând, mai ales după acceptarea mea în slujba aia la IBM Europa. Și dacă mă uit mai bine în oglindă, de când s-a oprit liftul, ăla nici nu mai seamănă cu mine. Deși ventilatorul care băga aer curat nu prididea, mirosul câștiga centimetru cu centimetru bătălia cu respirabilitatea. Mă uit la ceas și constat că a trecut ceva timp de când ne urmărim prin lifturi. Mă întreb cât o să dureze până când va apărea depanatorul, ca să calculez dacă voi mai fi sau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aș fi detașat în câștigător. Mi-aduc aminte cum eram când am intrat. Spilcuit cu aparență de milionar și, cinstit să fiu, mi-ar fi plăcut să fiu luat drept unul, strâmbam din nas la vederea nenorocitului pe care nu pridideam să-l fac puturos, hoit ambulant, căcatpișat, împuțit, și chiar mi-e silă să mat repet ce-am spus în nimicnia mea, acum, când mă calific liniștit pe locul întîi la categoria cel mai rapid fariseu împuțit din lift, secțiunea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o mamă poate fi în stare să trăiască acest sentiment, cu toată intensitatea. * Sosi și ziua verdictului: hotărârea privind paternitatea celor doi copii. Alex și Ina se înfățișară în sala de ședință a Judecătoriei, avocatul Jan Mocanu fiind alături de ei, nemaiprididind cu încurajările. Rromii nu se arătară. Avocatul Diaconescu, prezent în sala de ședință, își asumase probabil rolul să-i reprezinte până la faza când urma să se pună punct unui proces ce se dovedise a fi plin de situații neprevăzute. Așa cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de palid încât, după o iarnă cu geruri și zăpezi înalte, îți vine să-i mângâi fața ca unei ființe dragi aflate încă în convalescență. În sufrageria mare a locuinței inginerului Alexandru Georgescu, Ina și cu o vecină nu mai prididesc aranjarea fastuoasă a unei mese sărbătorești. E ziua când Mihăiță și Vișinel trec peste pragul copilăriei și fac primul pas spre maturitate. În curând, casa va fi plină de oaspeți, iar în capul mesei vor sta cei doi brazi. Este
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a fost puțin frică... Dar Ea nu mai era acolo. Ăsta e mai mult un vis erotic decât funebru, îl luă Filip peste picior. Oricum n-are Ea timp de tine. Are atâtea de făcut pe lume, că nu mai prididește. Este și Ea un om, nu? Are doar două mâini și o singură coasă... Are mai multe, le-am văzut eu! "Astăzi se împlinește un an de stranie conviețuire cu Carol și lucrurile nu par să se fi schimbat într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită și bătătorită ca o toacă de schit. Băiatul de prăvălie, cu un șorț murdar și lung până la glezne, nu mai prididea cărând vinul cu vedrele dintr-o subpământă noroită de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în armata română. Îmbrăcat corect în uniforma școlară pe care o purtam cu drag, trec prin fața lor, cu pas sprinten, salut cu respect și-mi văd de drum. Sunt invitat să mă opresc pentru un schimb de vorbe. Directorul nu prididește a mă lăuda către fratele lui pentru reușita mea, fapt ce a impresionat deosebit pe colonel, încât acesta, după un moment de gândire mă întreabă dacă n-aș fi dispus să trec de la școala normală la liceul militar din Iași
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]