364 matches
-
rem incumbere. Sed qualis a Clero et Plebe... electus canonice fuerit, et nihil sit quod sacro obsit ordini, solita traditione illum ordinamus? (Tom. II, Conc. Gall, pp. 95 120). Și în timpul perioadei învestiturilor de către laici, acei mari Pontifi nu mai pridideau să-i asigure pe principi că, prin susținerea libertății Bisericii, ei nu aveau vreun scop secundar de a-și însuși alegerile sau de a le influența; și nu au precupețit nimic pentru a îndepărta din inima principilor această suspiciune. Pascal
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
interesată de Eduard, care îi așteptase în holul hotelului. îl atinsese în treacăt cu buzele ei cărnoase pe față, evitând cicatricea mare și adâncă de pe obrazul drept, și se retrăsese ime diat la bar cu matahala, în timp ce el nu mai prididea să le răspundă celorlalți la întrebări. Eduard se aruncase cu patos și cu uitare de sine în pielea ce lui care fusese. Trăncănise cu ei, așa cum făcea odinioară, le povestise cu emfază despre accident și despre recuperare, despre lecțiile de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
iată-mă scriindu-ți. Cu alte cuvinte, întrucât se sfârșește anul 2005, prima mea scrisoare din anul nou ți-o voi trimite ție. E bine măcar așa, prietene, măcar așa să mai comunicăm, fiindcă într-alt fel e greu. Ne prididesc și mai ales anii, Ioane. Îți sunt dator cu scrisoarea asta încă din primăvară, când, gentil și cald cum ești tu, mi-ai dăruit cartea cu tușul tiparului încă proaspăt. Ne-am și revăzut pe stradă, pe Magheru parcă, dar
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
comunisto-sovietic. Cu condiția Însă - atenție! - ca nici unul dintre aceștia să nu mai viziteze țara, chiar și după anii ’60, când unii corifei ai Occidentului, precum De Gaulle sau Nixon, au efectuat, cum se știe, vizite jubilatorii, iar presa occidentală nu prididea cu laudele la adresa lui Ceaușescu, a lui Maurer sau C. Mănescu, președinte la ONU. Și nu era prea „recomandabil” să ai corespondență cu rudele din România, iar dacă Îți murea cineva apropiat, frate sau chiar părinte, recomandabil, așijderea, era să te
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
planta cu pricina, a furnizat seul; ori de albina care și-a crescut, din nectarul aceleiași plante, fagurii din ceară. Și ziceți voi, după ce-ați poluat cu termocentrala care eliberează o energie fosilă, aceea de care Natura nu mai prididește să se descotorosească ascunzând-o cât mai adânc, În petrol, cărbuni ori gaze (à propos: ați găsit că-i mai „economic“ să vă Încălziți cu ele, decât cu căldura reziduală a termocentralei...), ziceți deci că hidrocentrala furnizează o energie curată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Nicu pentru apa minerală: Ori de unde ar fi luată, ea e o singularitate, având același biocâmp, care astfel poate ajunge și pe placul moldoveanului, și al ardeleanului, și al munteanului, adunându-i laolaltă; pare-mi-se că prietenul Nicu nu prididește să promoveze acest lucru. Tot despre memorie fiind vorba, eu, picătura de apă, nu uit pe nimeni dintre cei Întâlniți pe unde am hălăduit: factori fizici chiar, precum vreo radiație, vreun câmp magnetic ori chiar electric; iar ființele Îmi Împrumută
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cruntă BASARABIA pieri. În această diastimă, din cei zece crăișori, Câți au fost odinioară, au rămas doar trei... surori! Dar și-acelea hăituite, și-asuprite și vasale, C-abia mai puteau să sufle de mulțime de-angarale. Bietul Împărat, bătrânul, prididit de-atâta rău, Zvârcolindu se cu jale, se ruga-n mormântul său: O,preabunule părinte, spune ce-am păcătuit, Ce-am făcut atât de crâncen, c-așa greu m-ai osândit? Doamne-ntoarce-ți iarăși fața și privirea către noi
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
menționează că s-a aprobat [...] vânzarea resturilor de lumânări și a copacilor uscați 51, ocazie cu care se află și numele noului paroh: Panaite Scobai. De aici înainte începe o perioadă nefastă pentru bisericuța din Ipotești. Preotul Scobai nu mai prididește trimițând adrese Protoieriei și Prefecturii, informând de starea jalnică a bisericii și cerând aprobări de renovare. Așa, de exemplu, în adresa cu nr. 25 din 2 iulie 1921 către prea Cucernicul părinte Protoereu, el informează că biserica este dărăpănată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mintea lui, copilul trebuie să urmeze exemplul tatălui care, din tinerețe, s-a descurcat cum a putut, luptând singur și răzbind în viață. Numai că Eminovici uita sau nu mai apuca să spună nimic din toate acestea, căci nu mai prididea cu atâtea la câte se înhămăse, comportându-se ca și cum copiii ar fi trebuit să știe toate, întocmai ca atunci când i-ar fi avut martori la tot ce-a fost peste zi. Aceștia își vedeau în continuare de șotiile lor, apărați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
omul meu, Vasile, ne-a recunoscut și-a venit spre noi. Era slab și tras la față, cu ochii duși în fundul capului și-avea pe obraz câteva șiroaie de sudoare, îmbibate cu colb, și se tot ștergea și nu mai prididea să bâiguiască și încerca să zâmbească, rușinat, emoționat, ca și când nu-și credea ochilor că suntem noi, în carne și oase: eu, Mărioara lui, și cu cele trei fetițe. Vai de mine și de mine, Mărioară, și voi, copchilele mele frumoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
succes, într-a VII-a, părinții i-au acordat drept "cadou" pentru rezultatele strălucite obținute la gimnaziu, o vacanță la bunica, la Telenești, în Basarabia. Toate rudele și, mai ales bunicii, abia așteptau să-l vadă. Și nu știau, nu pridideau cu ce să-i iasă și să-i șadă în întâmpinare, pregătindu-se cu nerăbdare, nevoie mare, să-l vadă, să-l îmbrățișeze. Revederea celor dragi, întâlnirea cu prietenii de joacă, sporovăielile necontenite ale oamenilor, proiectele ticluite pentru excursiile posibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
unu’ n-ar ține-o pe arătarea asta jegoasă nici ca să-l spele pe picioare. Păi uite că nu era chiar așa. La o astfel de remarcă nu m-aș fi așteptat decât poate la văru’ Laur, care nu mai prididea să-l gâdile pe stăpânul nostru cu moarte țiganilor și hoților și heil Hitler, iar pe de altă parte nu-l considera mai ceva decât cretina de nevastă-sa, care ei asta sunt, vere, o familie de slugi, care ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aibă de cheltuială. * Andrei ne mai Încuraja, să mai avem răbdare, om Încurca-o noi Într-un fel până la urmă, dar până atunci trăgeam din greu cu găleata de apă lângă noi. Vara Își intrase În drepturi și nu mai pridideam turnându-ne găleți de apă În cap, În timp ce moș Victor ne tot zorea. Adevărul e că nu se cunoștea mare lucru din ce făceam trei inși de dimineața până seara. De pe o zi pe alta, tuburile erau Încărcate În camioanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ivesc la tot pasul. E marfa statului, bineînțeles, numai așa ceva cară ei, și Rabele astea pe care le birjăresc tot ale statului sunt. Păi toți suntem ai statului, nea, de pe urma lui trebuie să mâncăm cu toții, și totuși ei nu mai pridideau arătându-ne cât riscau și cât or mai avea de alergat până să găsească clienți pentru ce le vindem, deși În privința prețului ne Înțelesesem pe drum. Era stabilit când ajunsesem În curte, iar o sută cincizeci de lei sacul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
asta. * E mare Timișoara asta. Ori unde eram prea obosit și hăituit de tot felul de presimțiri frământate laolaltă cu atâta vorbărie, mi se părea că nu se mai termină, că nu mai ajungem odată la Pepino ăla. Nu mai pridideam tălmăcind și răstălmăcind și punând la cale istoria vieților noastre, nu se mai linișteau gurițele noastre deloc deloc deloc, iar după ce am coborât din tramvaiul ăla am mai avut destule de povestit cât am mers printre niște blocuri În construcție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și cine mi-o fi luat locul? Am dispărut la fel ca Pepino, atâta că Pepino e cm n-ar fi trecut niciodată pe-aici. Un damf de părăsire și paragină plutește prin tot țarcul ăsta, măcar că noi nu mai prididim câteștrei să-i ținem locul titularului pe lângă Steluța. În sfârșit, bine că Într-o bună zi mi-a dat prin cap să pun la baie unicul nostru bec și-am găsit În spatele closetului un borcan cu cânepă Îndesată printre garnituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-a Întors tocmai de la București cu sticla asta de vin cu care ne cinstim acum, cu Eugenii și Mentosane pentru Florinel, și dropsuri, da, ce răsfățat e brotacul ăsta răpănos, cu cine mai știe câți tați care nu mai prididesc să-l Îndoape cu toate bunătățurile de pe lume, oh, vai de pula noastră, părințele, că numai și numai din cauza ta. Și până la urmă cu ce-i el de vină? Gândește-te numai, dacă te-o duce dovleacul ăla de căpățână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
foame când ne-am trezit puțin până-n prânz, dar nu mai era timp s-o deranjăm din nou pe Mioara. Și așa azi-noapte Pepino muncise din răsputeri trăgând de Carol ca să-l Împiedice să se ducă la ea; abia mai pridideam fiecare cu câte o sticlă din băutura femeii, care la o adică Înfiase brotacul ăla jegos până i s-o face Steluței să se Întoarcă acasă, iar Carol zor-nevoie că urcă la ea s-o fută. După ce am prăduit până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am trezit până-n București. Somnul adânc parcă-mi extirpase stomacul, dar mă refăcuse pe deplin. Deja mă orientam cu ochii pe jumătate Închiși și cu toate simțurile amorțite prin mulțimea Întâmpinată pe peron de rude și prieteni ce nu mai pridideau cu Îmbrățișările scăldate În lacrimi de bucurie, că-i văd Întregi și vii acolo-n Gara de Nord. La fel de vie o fi fost și rana mea din stomac după cum o simțeam zvârcolindu-se și zvâcnindu-mi până-n capul pieptului. Nu scăpam din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de prințișor mulatru, legitimându-se la nevoie cu certificatul ăla eliberat de Ministerul Sămătății, fără să supere pe nimeni, drept pentru care toată lumea se Împiedică de el. Și mie și părințelului ne stătea În gât, iar moș Victor nu mai prididea gonindu-l și lăsând vorbă că-i rupe picioarele dacă-l mai prinde pe bătătura lui și-l dă olog pe mâna lui Cosmescu. Și matahala aia de tac-su să-i ia gâtu’, În vreme ce mă-sa nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai suntem așa tineri, dar nici până Într-atât de bătrâni. Venise În sfârșit vremea să ne luăm În serios și să fim cât de cât În rândul lumii. Nu era totuși deloc ușoară meseria aia, pe care nu mai pridideam Învățând-o de dimineață până noaptea târziu fără să se lipească de mine mai nimic, de n-aș fi avut mult până să consimt și de astă dată de bunăvoie că nu mă duce capul. Articolele pe care le scriam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
atât cât la fiul nostru Gabriel. El intrase În familia noastră și-n viața noastră de zi cu zi. Până Într-atât pătrunsese În inimile noastre, că-l urmăream pas cu pas și cu sufletul la gură și nu mai pridideam comentându-l pe acest justițiar inteligent, capabil de răsturnări din cele mai spectaculoase. Tocmai apăreau fundații de caritate și societăți de taximetre care purtau Însemnele trustului Restoiu. Prin tot orașul se strângeau semnături pentru revendicările propuse de gazetele lui. Ideile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gnu se războiesc izbindu-și cu putere coarnele pentru demarcarea supremației În fața unor june antilope ce pasc În apropiere; o girafă Își pendulează agale gâtul supraetajat prin aer În căutarea unor tinere vlăstare, iar printre picioarele o zebră vărgată nu prididește să mestece smocuri de iarbă umedă; crocodilii par nemulțumiți de Întreruperea moțăielii pe țărmul Însorit și au revenit În apa mocirloasă, În schimb hipopotamii savurează prilejul, scufundându-și capul urâcios În baltă, și doar ochii bulbucați cât cepele și nările
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
simbolicul zodiac de Java. Trei decenii mai târziu, Mangkunegaran a fost distrus de un incendiu și refăcut În deceniile următoare. Deși interesant, Kratonul din Solo nu are măreția și bogăția celui din Yogyakarta. E ora prânzului și noi nu mai prididim să hoinărim prin Piața de Chilipiruri, un fel de talcioc european, unde În mici magazine și pe tarabe găsești aproape tot ce-ți dorește inima, produse la mâna a doua, de la artizanat (statuete, brelocuri, măști) la mobilier, podoabe vechi, fierărie
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
secolului XX, fiind dirijor al fanfarei militare la Reg. 16 Dorobanți din localitate. 587 De mama sa Doina, căsătorită cu avocatul Ionescu la Caracal, ambii decedați la data când am vizitat-o pe fiică. 448 iar mai târziu fiecare gând prididind de viață a rămas în filele îngălbenite - mi au fost zi de zi refugiu și singură alinare și curaj în momente de cumpănă. Zile de-a rândul după ce ați plecat, nu am putut realiza atât de brusca și abia acum
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]