3,011 matches
-
ceva? Păi, n-ai. Dar ai un suc, o apă minerală... "Prostii! Ce dracu', doar suntem oameni mari!" Te repezi să iei o bere. Ia și mata una la două kile, că ieși mai ieftin, bre!", spune el grijuliu și prietenos. Încă de la primul pahar îți face favoarea și trece de la "mata" la un "tu" jovial. După ce isprăvește ăia doi litri, constată cât s-a făcut de târziu și cât e de rupt de oboseală, că a avut o lucrare grea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o lăsasem cu o săptămână în urmă și m-am înfruptat din ea, deși era uscată pietroi. M-am ghiftuit în lege. Nu știu cum, dar parcă deja aveam altă stare de spirit. Mă mai liniștisem cumva, iar lumea parcă era mai prietenoasă și mai puțin complicată. Eram eu un gândăcel, însă trebuia să recunosc că nici lumea oamenilor nu era chiar atât de imposibilă pe cât mi se păruse mie uneori. Ce bine era când mergeam la tata, cu sporovăielile noastre, cu șartul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
culmile împlinirii și fericirii. {ansele ca mintea conștientă să-și atingă scopurile fără cooperarea subconștientului sunt minime. Comunicarea cu subconștientul nostru este calea eficientă și sigură de a comunica cu tine însuți (interiorul tău) și se face într-o manieră prietenoasă, pe care mintea subconștientă să o poată înțelege și este calea minimei rezistențe. Totul pleacă de la conștientizarea lucrurilor și asumarea responsabilității. Acceptând cu responsabilitate cele două aspecte primordiale ale vieții (egoul și sufletul) vom reuși să facem față vieții într-
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Olaf și cu mine mai păstram amintirea lor Într-un ungher al creierului rămas ca prin minune neformatat. Aveam viziunea tulbure a unor ființe aparținând aceluiași regn, cu trupurile nu atât de colțuroase ca ale noastre, așezate sub un relief prietenos, unde șesuri Învelite Într-o piele moale se transformau pe nesimțite În coline deloc abrupte, care-ți Îmbiau buricele degetelor la drumeție. Existau și pericole - mici doline unde te așteptai mai puțin, alunecușuri care te puteau Înghiți dacă nu erai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ridică, asemenea unor catarge, clădiri care seamănă cu niște hale industriale printre care curge un râu Întunecat și urât mirositor. Un chinez mititel, care fumează așezat Într-un șezlong la proră, se ridică și le face celor de pe mal semne prietenoase, arătându-le obiectul pe care-l ține În mână. Peste câteva ore, insula se apropie și i se pot auzi vorbele. Chinezul are În mână pachetul Windows Armageddon piratat, pe care Microsoft urma să-l scoată pe piață peste câteva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe pantofii albaștri de velur, alții să le furi bricheta ori să-i Împungi cu degetul În piept. Ba chiar sunt oameni cărora nu le place să fie strigați „Omule“. Eu, nepurtând pantofi albaștri de velur și fiind un tip prietenos, am un cod compus dintr-o propoziție: nu-mi atinge vodca! Poți s-o privești, poți s-o comanzi ori să arăți cu degetul spre ea, dar din momentul În care Începem să ne facem ochi dulci unul altuia, las
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prototip identificabil în viața reală. Iată un exemplu, luat la întâmplare: "El era un bărbat uriaș, de vreo sută cincizeci de kilograme: era cel mai gras și mai sexi bărbat pe care îl văzusem vreodată. Trupul lui, deși adipos, era prietenos și calm, era egal cu sine însuși, iar asta îmi plăcea. Nu mi l-am închipuit niciodată dezbrăcat, fiindcă nu era deloc nevoie: vocea lui sexuală și caldă făcea totul în locul trupului său. Te puteai cățăra pe vocea aceea ca
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
De fapt, te afli pe fosta stradă a Arsenalului și cauți strada care acum se numește Bulevardul Roland. Cuvintele lui, siguranța cu care le rostea o linișteau ca prin farmec. Lucrurile deveneau dintr-o dată cît se poate de simple și prietenoase, explicabile prin legătura de tip cauză-efect. Rațiunea Își redobîndea ca prin minune autoritatea asupra realității. De această dată Christina nu se rătăcise Încă, deși se afla Într-o zonă a orașului În care nu mai fusese niciodată. Era un cartier
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lor să știe propriu-zis cu cine stau de vorbă, deoarece toate taxatoarele de pe autobuzele transportului urban vor fi la fel de simpatice și politicoase, dar exigente. Și toți controlorii de traseu, așijderea. Ulterior, metoda se poate extinde la funcționarii de la fisc (mască prietenoasă, dar neputincioasă), la polițiști (severitate Îmbinată cu politețe și hotărîre), medici (compasiune plus siguranță de sine), magistrați (cărora li se va aplica o mască fără ochi) și la toate celelalte categorii de funcționari supuși riscului de mituire și altor tentații
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
risc. Între timp, cumpărase și o rochie, pe care avea de gînd să i-o dăruiască lui Maximov pentru soția lui, În eventualitatea că ar fi fost căsătorit. Dar Maximov o Întîmpină la ieșirea din magazin cu figura veselă și prietenoasă a unuia lipsit de orice griji. Bună ziua, doamnă Delilah, ce bine Îmi pare că vă Întîlnesc! zise. — Bună ziua, domnule Maximov. Vai, ce surpriză! Nu mă așteptam să vă Întîlnesc tocmai aici. Ce mai faceți? — Mulțumesc de Întrebare. V-am văzut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
știe, dacă o mai faci mult pe psihologul o să te alegi cu o bucățică de mai mare dragul. — Deformare profesională, recunoscu Poștașul, știu că sînt cam băgăreț din fire, dar e și vina ei că s-a arătat atît de prietenoasă de la început. N-am putut s-o refuz. Dar i-am explicat că toată situația asta nu poate să dureze o veșnicie, că trebuie să se hotărască repejor. Numai că i-a intrat pe o ureche și i-a ieșit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
onestă posibilă. Trimite-mi, te rog, un bilet ca să confirmi primirea scrisorii mele. Sper că ești bine. Te sărut, M. Am terminat această misivă, care nu era doar nesatisfăcătoare ci, în multe privințe, și lipsită de onestitate, sub privirile sincere, prietenoase ale domnișoarei Seelhaft care, așezată la biroul ei, la celălalt capăt al camerei, copia o listă de prețuri. Mytten plecase să se întâlnească cu un client de rang înalt și cam iubitor de băutură; și se lăsase convins, fără prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zilele lucrătoare pe înserat, iar sâmbăta și duminica dimineața până seara, când e soare cu dinți, patinez în cercuri-cercuri, în spatele șikselor din Irvington, orășelul ce se învecinează cu străzile și casele din cartierul meu evreiesc, cel atât de sigur și prietenos. Știu unde locuiesc șiksele după felul perdelelor pe care le pun mamele lor la geamuri. Și-apoi, goimii pun la fereastra din față și o bucată mică de pânză albă cu o stea brodată pe ea, în cinstea lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi? A fost redactor la revista literară, la literatura engleză a cules de fiecare dată laurii; împreună cu mine și cu prietenii mei indignați a pichetat frizeria Yellow Springs, unde negrii nu erau primiți la tuns - o fată robustă, veselă și prietenoasă, cu suflet și cur mare, cu o fețișoară dulce de bebeluș, cu păr galben, fără țâțe, din păcate (tipele nețâțoase par a-mi fi eminamente predestinate, apropo, de ce o fi așa? Există vreun eseu pe tema asta pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apartament ocazia să ia cunoștință de creștinismul domnului Eckman. Nu era nevoie de aluzii discrete privind mersul la biserică sau la capelanul ambasadei, ci doar un „Vrei să te speli cumva pe mâini, drăguță?“ venit din partea soției ori Întrebarea lui prietenoasă, după cafea și coniac, adresată bărbaților. Dar despre Stein Myatt nu știa nimic. — Păcat că nu coborâți la Buda, din moment ce sunteți atât de mare amator de crichet. Încerc - oh, din răsputeri! - să formez două echipe la ambasadă. Un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a se strecura pe lângă mâna care-i aținea drumul. Omulețul rămase pentru un moment fericitul martor al unei situații. După ce o savură pe deplin, se apropie: — S-a Întâmplat ceva? Ea nu-l băgă În seamă, apelând la singura prezență prietenoasă care-i rămăsese: — Nu sunt chiar atât de bolnavă, nu? — Ce mă intrigă pe mine, spuse celălalt, este accentul lui. Ai spune că-i străin, dar și-a dat un nume englezesc. Cred c-o să mă duc după el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
senzația că te cunosc. Ea știa ce Însemna asta. — Da, spuse ea, cu durerea seacă și banală a dezamăgirii, și eu am impresia că te cunosc. Și se referea la scările lungi, așteptatul la ușa agentului și evreul tânăr și prietenos, explicând cu blândețe și fără interes că nu avea nimic pentru ea, absolut nimic. Da, se gândi ea, se cunoșteau. O recunoscuseră amândoi și asta Îi lăsase pe amândoi fără cuvinte. Lumea se schimba, se mișca, trecea pe lângă ei. Copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la soldat, În timp ce degetele acestuia se strângeau pe trăgaci. Mă duc să-l văd pe funcționarul de la gară, spuse el, dar instinctul Îi spuse să se Întoarcă la mașină și apoi Înapoi la tren. — Nu pe acolo, spuse santinela cea prietenoasă În urma lui. În cealaltă parte. Peste linii. Myatt Îi era recunoscător furtunii care urla și se strecura În rafale Între el și cei doi soldați. Unde stătea el nu bătea vântul, pentru că se canaliza În intervalele dintre clădiri și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și trecerea uneia din santinele, cu pușca petrecută peste umăr. — Cât va lua să deschideți ușa? Întrebă doctorul Czinner. — Cinci minute. — La treabă atunci. Doctorul Czinner bătu cu degetul În fereastră și celălalt soldat se apropie. Ochii lui mari și prietenoși mai că se lipiră de sticlă și el se uită În sala de așteptare. În sală era mai Întuneric decât afară și nu putu vedea nimic, doar niște siluete neclare mișcându-se agitate Încoace și-ncolo ca să se Încălzească. Dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu urechea și Înțelese, Înspăimântată, că era singură. Doctorul Czinner plecase; nu-i mai putea auzi respirația. De undeva, de foarte departe, prin Întunericul vag, ajunse până la ea zgomotul unei mașini care schimba vitezele. Ajunse lângă ea ca un câine prietenos, ce se gudură și adulmecă În jur. Dacă doctorul Czinner a plecat, se gândi ea, nimic nu mă mai reține aici. Mă duc să dau de mașina aceea. Dacă este a soldaților, aceștia nu-mi vor face nimic, și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-mă! Pari atât de supărată. Sunt bine, am asigurat-o eu. Sperând că nu o să bage de seamă, mi-am șters cu dosul palmei o lacrimă fugară de pe nas. Ce s-a Întâmplat? m-a Întrebat Lauren pe un ton prietenos, plin de compasiune. —Păi... of, am suspinat eu. Poate că era o idee bună să-i povestesc lui Lauren Întreaga istorie Îngrozitoare. Era o străină pentru mine, dar, până la urmă, o grămadă de oameni plătesc În fiecare săptămână În cadrul ședințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
invităm de fiecare dată la vizionări, și care, vorba maestrului, ne tratează cu refuz, ne-au tratat la fel și azi, cînd, evident, înzăpezirea le acordă circumstanțe... Mi-nchipui că-s toți, acolo, pe baricade. Un bărbat cu o figură prietenoasă, de al cărui zîmbet se leagă amintiri plăcute în sufletul lui Mihai, îl întîmpină cu mîna întinsă: Noroc, dom' Vlădeanu! Am zis doar că ne vedem la premieră, dar m-am grăbit și am venit la vizionare; să ajutăm, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se băteau la horă cu alde Vlădeanu." De ce nu vrei să bei? Am și vin; chiar așa!, să-l aduc. Nu, te rog! Nu pot să beau, crede-mă. Spune-mi, Mihai, te rog, întreabă Doina cu o voce caldă, prietenoasă care sînt primele tale amintiri din viață? Primele amintiri... face Mihai un gest evaziv cred că-s..., dacă socotesc bine, de pe la doi-trei ani. Aveam o cămașă lungă, din cînepă, pînă la călcîie și fugeam, mai bine-zis mă țineam după surorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Se întâmplase mai degrabă din cauza unui impuls atavic ce o făcuse dintr-odată să conștientizeze că este mai bine ca astfel de lucruri să fie lăsate în umbră, acolo unde le era locul. Prin urmare, Carol nu avea o ginecoloagă prietenoasă, adeptă a unei abordări holiste. În schimb, apelase la doctorul Flaherty, medicul de familie, la care ea și Dan se înscriseseră de nevoie la o lună după mutarea în Muswell Hill. Carol fusese o singură dată la el, din cauza unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
înguști și inconfundabila jachetă de piele, cu gulerul rotunjit și epoleți falși. Îi păru rău că nu se oprise la prăvălie să dea bună ziua; nu l-ar fi obligat să cumpere nimic, ar fi vrut doar să fie puțin mai prietenos. Îi privise îndelung silueta subțire și îl văzuse luând-o pe aleea dintre două case, cea care ducea spre șinele de cale ferată năpădite de buruieni, unde își avea adăpostul o gașcă de vagabonzi. Cam pe la șase fără un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]