686 matches
-
mi-a poruncit Sfatul Bătrânilor. Ci pentru că vreau să-mi primesc înapoi domeniul de la Nihonmatsu. Și tocmai pentru că îmi vreau înapoi pământurile... am răbdat și călătoriile pe corabie, și arșița din aceste ținuturi străine, și mâncarea, cu toate că nu mi-au priit deloc... La fel făcuse și samuraiul. Dacă vorbele seniorului Shiraishi și ale seniorului Ishida erau adevărate, atunci se putea ca pământurile de la Kurokawa să fie înapoiate familiei Hasekura ca răsplată pentru călătoria asta grea. Dacă n-o să-mi primesc pământurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Unui amic de șah Lui Brad Nicușor Eu la grădină ziua mă distrez Și-l bat la șah pe un amic de umblă titirez. Mâncarea lui nu-i mai priește Și noaptea-n somn se zvârcolește. La ora trei visează ture Și că încearcă alții ca să i le fure. Tresare-n somn, e agitat mereu, La șah nu-l mai ajută Dumnezeu. De zile-ntregi el se foiește, Este nervos
Unui amic de ?ah by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83198_a_84523]
-
Ziua și noaptea plâng mereu, Sunt necăjit și-mi este tot mai greu. Ea nu mai pleacă apă să aducă, De treabă nu se mai apucă, Stă tristă-n pat și în tavan privește, Nimic în jur nu-i mai priește. A început albastrul din ochi să i se stingă Și în tăcere durerea ea și-o strigă. Nu i se mai vede firea îndrăzneață, Paloarea se așterne pe-a sa față. Tăcută stă în patul din odaie, Iar frumusețea ei
O, scumpa mea by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83209_a_84534]
-
cu vârsta, sexul, starea fiziologică și cu activitatea (munca) efectuată de om. În cărțile de specialitate sunt indicate rații alimentare zilnice și componența lor procentuală. Fiecare om poate să aleagă și să experimenteze diverse rețete, până ce va găsi ceea ce îi priește și cu ce se simte bine. Fac o remarcă în legătură cu boala diabet zaharat. Ca urmare a regimului alimentar bogat în proteine, și a tratamentului medicamentos, recomandat de medicina oficială, în prezent, unii bolnavi de diabet zaharat suferă cumplit și sfârșesc
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
a fost greșeala pentru care am fost pedepsită atât de aspru?“ se plângea ea În timp ce se umplea de pete roșii. „Nu am avut parte de copii, doar resturile altora“ (adică eu și frații mei). De câte ori Înghițea ceva ce nu-i pria, de la kumquat 1 necopt la insulte ascunse, fața i se umplea de pete enervante care semănau cu hărțile unor țări străine. „Știi unde e India?“ Întrebam noi Înghițindu-ne chicotelile. Ca să se aline, se scărpina și se plângea Încontinuu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
canalii de facto”. Și ei, ca și părinții lor, după ce au pus în mod serios, osul și mintea la consolidarea comunismului, și la înrobirea maselor de români, acum doresc să pară victime ale acestuia. Lui Patapievici, se pare că-i priește al dracului, anticomunismul a început să-i aducă și burtă, și mai ales funcții. Trai nineacă, pe banii proștilor mioritici, din turmă. Vă spun sincer, parcă mi-i și teamă să mai scurm în biografiile și altor asemenea „mari români
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
al lor, care să aibă ditamai palatul, cu toate cele necesare, inclusiv menajeră, să le țină bine și mai ales, să le lase lumii impresia că lipsa lor de libertate e din vina lui, nu din cauză că realmente lor nu le priește și nici nu doresc libertatea. Cu atât mai mult, cu cât reiese din povești, că zmeul este plecat mai tot timpul în deplasare, departe hăt, pe la mama naibii. Și este extrem de grijuliu cu liniștea sa familială, fiindcă prin aruncarea buzduganului
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pierdut. Iar cel care a dorit săl înspăimânte de moarte, regele Babiloniei, va fi el însuși părăsit în mijlocul pustiului. Probabil își află acolo sfârșitul, fără să știe nimeni dacă a îngenuncheat sau nu. Cel deal treilea, maurul înfricoșat de pro pria crimă, își ridică drept refugiu un labirint extrem de complicat. Se ascunde între zidurile sale și nu mai este văzut de nimeni. Or, intimitatea deplină a vieții cu moartea vorbește, în aceste cazuri, de prezența a ceva straniu. Socotim de regulă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să-i spună să-și scoată puloverul: „Hei, Seymour, scoate-ți puloverul! E cald în casă.“ Și lui Seymour îi plăceau zeflemelile astea venite de la copii. Și eu îl ironizam din când în când. Iar el se înveselea invariabil. Îi priau, prospera pe seama tuturor observațiilor lipsite de tact și de considerație făcute de cei mici din familie. Acum, în 1951, când aud unele vești iritante în legătură cu isprăvile fraților și surorilor mele mai mici, îi iert gândindu-mă la câtă bucurie i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Întârziat ți-aș povesti-o... - Dar abia s-a luminat de ziuă. - S-a luminat de mult, spuse oaspetele. Trebuie să plec. - Credeam, spuse nu știu de ce Mașa, că dumneavoastră călătoriți pe Întuneric și că lumina zilei nu vă prea priește... Oaspetele surâse cu tristețe. - Lumina voastră pentru mine-i Întuneric. De aceea mă și grăbesc să plec. - Dar n-ați gustat nimic. Am la frigider niște caș și o bucățică de salam. Mai sunt și măslinuțe, spuse Mașa, bucurându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să dorm de câteva nopți mă gândesc la ziua în care voi ieși din mine ca apa din albie mă voi revărsa peste crăpăturile uscate ale pământului totul pare să fie pregătit nu protestez încă trăiesc printre oameni locația îmi priește femeile îmi fac cu mâna din când în când joc șah negrul câștigă mereu e o chestie de timp (moartea -singura monedă de schimb între mine și Dumnezeu...) între mine și cer e o umbră nici nu știu dacă numele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în râsul nostru... Mihaela: Câr-Mâr M-au apucat remușcările după comentariile tale. Nu glumesc deloc. Mi-am dat seama că era să intru într-un clișeu de autoculpabilizare când de obicei cel clasic este de victimism. Drept să spun, îmi priește simțul nuanțelor pe care mi-l imprimi. Probabil că educația mea neoplatonică își scoate prea adesea colții. M-am învățat să judec după standarde normativiste destul de severe pentru o viață de om. Uneori cred că tentativa mea de a produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu am mai scris, m-am întrerupt. Adi a plecat deja de pe 8 ianuarie și eu îmi continuu traiul anterior, cu bântuiri de urât, mai ales că a fost excelent cât am fost amândoi aici. Văd că viețile semistudențești ne priesc. Oricum, ne-am simțit mai bine ca oricând unul cu altul și ne-am simțit bine cu prietenii noștri transatlantici. Eu nu știu cât de bine va merge NATO, știu însă că prieteniile mele de peste Atlantic sunt cu adevărat alianțe de suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
te miști între deadline-urile doctorilor, ca un nenorocit. Am avut mereu controverse despre asta cu localnicii legate de dreptul la informare. Eu îmi pun o întrebare de bun-simț: dacă atunci când ai un termen final la o lucrare nimic nu îți priește fiindcă își amintești de acel termen, dar dacă ți se pune termenul final al temei numită: viața ta, cum trăiești până atunci? Am plecat de la I. pășind pe cuie. A urmat o seară specială și ea. În primul rând printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Văzând asemenea ceață, te-a scos de la închisoare și te-a pus cu nasul pe urmele mele. Capauca îl bate cu coada peste bocanci. —Sărut mâna, maică, zice încet și cu bucurie Culi Ursake; de data asta bine mi-ai priit. Trage din geantă curelușa cățelei și i-o anină în zgardă. — Haide acasă, Vidra, îndeamnă el. Vidra trage de curelușă îndărăt - în partea de unde a venit Culi. Lui Culi i se pare că trebuie să se miște tocmai în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aș grăi adevărat dacă ți-aș spune asta. Știi că-mi ești drag și că vechii slujitori ai împărăției te prețuiesc ca pe o piatră rară. — Atunci s-așteptăm să se facă vreme bună, a răspuns coconul împărătesc. Deocamdată îmi priește mai bine la Amasia. Rustem și-a pipăit grumazul. — Deși partea aceasta a ființii mele e în primejdie, a râs el, voi duce stăpânului nostru răspunsul măriei tale. VIItc "VII" Când s-a aflat rezultatul soliei marelui vizir, doamna Roxelana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
N-am avut timp decât să gust ceva la repezeală. O să las dracului, într-o bună zi, minuturile astea. A venit timpul să renunț la minuturi. A venit ora să mă las de ele... Partida cu She-She nu mi-a priit deloc. Deși am întârziat în Insula Fericirii mai bine de o oră, laba a fost o chestie de secunde -patruzeci și cinci de secunde, cred. A trebuit să-mi storc creierii ca să-mi aduc aminte de ceva mai rău. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întrebat jandarul precipitat. „Peste o săptămână încolo”... - a răspuns Irinuța cu ultimele puteri. Arendașul s-a prefăcut că nu bagă de seamă discuția destul de aprinsă a jandarului cu hangița. „Am întrebat-o când se întoarce bărbatul ei, fiindcă v-ar prii o litrădouă de Grasă de Cotnari. Vi le aduc eu”. „Nici chiar așa. Om mai trece noi pe aici” - a replicat arendașul, adresându-i un zâmbet ademenitor hangiței. Nici ea nu a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mouse. Eu, speriată: „Unde-i șoarecele, care șoarece?“ Pe urmă, icons. „Care icoane? Unde?“ „Pe ecran, uite-le acolo.“ După nu știu câte „ședințe tele fonice“, am învățat. Sergiu, altfel, cartea mea, am scris-o la calculator. — Vezi ce bine ți-a priit! După vreo zece ani, fiul meu a început să insiste să-mi instalez internet. Spunea: „Nu-ți dai seama că nu trăiești în secolul tău?“ „N-am nevoie, scriu cu mâna, prefer“, ziceam eu. El: „Dar trebuie să stai la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
necontrolat de poliție, am putut asista. Noroc ca au era numărul meu, că nu știu ce se întîmpla! După producție urma dansul! Să fi văzut prăfărie! Un vârtej de picioare în 106 mijlocul căruia mi-am făcut intrarea. . . Au fugit ca șoarecii priii chiliuțe. . . Se deschid o mulțime de uși pe așa-zisul refectoriu al onorabilei pensiuni. Două mese lungi cu mușama și vase cu flori de hârtie, trase la perete; un pian ruinat; o sobă mare de fier și viață veselă și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
întinzându-i obrazul ca s-o sărute, și-l întreabă dacă are de gând să stea acolo toată ziua, sau își va pune pălăria, ca s-o scoată la ceai. El își pune pălăria. Este evident că Londra i-a priit. Poartă un costum mai mult șlefuit decât croit, cu toate planurile drepte și unghiurile acute, pare o piesă realizată la o mașină de precizie, dintr-o stofă gri, rigidă. Abordează un aer plictisit și studiat, deasupra gulerului, afișând acea expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mouse. Eu, speriată: „Unde-i șoarecele, care șoarece?“ Pe urmă, icons. „Care icoane? Unde?“ „Pe ecran, uite-le acolo.“ După nu știu câte „ședințe tele fonice“, am învățat. Sergiu, altfel, cartea mea, am scris-o la calculator. — Vezi ce bine ți-a priit! După vreo zece ani, fiul meu a început să insiste să-mi instalez internet. Spunea: „Nu-ți dai seama că nu trăiești în secolul tău?“ „N-am nevoie, scriu cu mâna, prefer“, ziceam eu. El: „Dar trebuie să stai la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
prindă el cu tine C-atunci Domnul e ateul Cît iubești și nu-i convine Tu nu vii, eu plec, rămîne Soare ruginit pe-o șină Niște mîngîieri aldine Și-un sărut fără vreo vină De mă duc, nu îmi priește Trenu-ntorc și-ți vin în drum Tu ai gura ce-mi sfințește Să nu doară-al tău uium Cer albastru ți-e pupila Eu măsor și socotesc Locului să-i pun șindrila Unde tot să te iubesc Și la un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe 4 aprilie 1974, deci acum treizeci și trei de ani. E frate cu cireșul goldan din vale, din fața casei. Nu aveau decât un metru înălțime și rădăcini bogate - viguroase. Cel din vale a crescut mai mare, mai viguros, deoarece i-a priit mai bine în locul zarzărului uriaș pe care l-am găsit la intrarea în posesie a casei, în 1956. Acesta din deal a avut un teren mai nisipos sub el, dar l-am ocrotit special, udându-l suplimentar până a crescut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
tot aștepți, ne chemi mereu, Cu iubirea de părinte, Dar, noi, nepăsători din greu, Mergem orbește înainte. Ne trage trupu-acesta greu, Numai spre fapte pământești, La suflete nu ne gândim mereu, Le neglijăm atunci când nu gândești. Căci, sufletului nu-i priește, Mâncare doar și-mbrăcăminte, Lui e de ajuns suspin că este Trimis spre Tine, scump părinte. Căci, numai cei ce sunt cu Tine, Au tot ce-n lume își doresc, Ușor le trece viața, doar cu bine, Ei Dincolo, lejer
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93392]