355 matches
-
eu dreptate deplină oricând... Acum însă mă văd silit să spun cu mâna pe... lulea că n-am aruncat banii pe fereastră! Hă hă hă! Pe când cei doi călăreți săltau în șa ca niște adevărați vestitori ai unei noi zile primăvăratice, aburii ușori ai dimineții se ridicau ca nălucile deasupra văii Coșcovei...
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
meu, cu fiecare clipă care trece, gorunule din margine de codru. MUGURII Un vânt de seară aprins săruta cerul de Apus și-i scoate ruji de sânge pe obraji. Trântit în iarba rup cu dinții gândind aiurea - mugurii unui vlăstar primăvăratic. Îmi zic: Din muguri amari înfloresc potire grele de nectar" și cald din temelii tresar de-amarul tinerelor mele patimi. NOI ȘI PĂMÎNTUL Atâtea stele cad în noaptea asta. Demonul nopții ține parcă-n mâini pământul și suflă peste el
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
jalnică mă deprimă și mă impresionează profund. Și, dacă stau să mă gândesc bine, toate acestea fac parte din mersul firesc al vieții... Idei și fapte 13 ianuarie 2007. O zi însorită încă de la primele ore ale dimineții, cu aspect primăvăratic, deși calendaristic ne aflăm în mijlocul iernii. Fiind sâmbătă, zi nelucrătoare, pe Copou circulă puține mașini iar pietoni, ici și colo câte unul. La ora 10, spre blocul cu cinci nivele din strada Titu Maiorescu nr. 4 se îndreaptă în grupuri
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ai perioadelor primitive", rămași anonimi. Cu aportul lor, s-au cumulat incontrolabil datele și s-a ajuns la două ore și un sfert (144 minute) de proiecție. Morala accesibilă: dacă "și la ei" e așa... Așa s-ar justifica avîntul primăvăratic al unei noi ediții (a treia) a unui "concurs de scenarii", finalizat deunăzi la Cinema Studio, sub egida reunită Fundația "Jean Negulescu" - HBO România. El succede altora (mai numeroase) de care se ocupă de 11 ani, ca de niște crossuri
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
de îngrijorare, curaj, fericire, resemnare, speranță, eșec, toate sentimentele pe care le cunoscuse în decursul vieții, și cu toate astea, erau de-o varietate surpinzătoare. Fiecare părea o lume în sine, cu vîrsta, clima și peisajul ei. Unul era proaspăt, primăvăratic, altul bogat, înfierbîntat și văratic. Unele erau blînde sau furtunos autumnale, altele mohorîte și înghețate. O femeie stătea lîngă el și prezența ei îi permitea să admire aceste lumi în liniște, fără să dorească să le cucerească sau să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
creier, ceva adânc și insuportabil, mustind de beatitudine. Aveam acces, căpătăm acces acolo, în încăperea interzisă, prin poezie sau muzică (sau un singur gând, sau o imagine venindu-mi în minte, sau - demult, întorcîndu-mă singur de la liceu, călcând în bălți primăvăratice de lângă șinele de tramvai - o sclipire a unei vitrine, parfumul unei femei). Pătrundeam în epitalamus, mă năclăiam în amigdală, mă ghemuiam în prelungirea abstractă a inelului de aur din centrul minții. Revelația era ca un urlet de bucurie tăcută, care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
costum și pantaloni de uniformă. După ce GAZ-ul demarase și se-nscrisese între mașinile încărcate de ninsoare care treceau, cu ștergătoarele de parbriz în funcțiune, pe câmpul dintre Universitate și impunătoarele construcții cu coloane de vizavi, prin prăpădul viscolului, Maria cea primăvăratică depăși intersecția de la Romarta Copiilor și înainta pe bulevard, pe lingă Casa Armatei. Vulturii de ipsos de pe acoperișul ei erau acum niște momâi troienite, din care doar ciocurile încovoiate mai ieșeau ca ghearele din pernițele unor pisici albe. De-aici
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la capătul unui drum nesfârșit, la casa în formă de vapor. Deasupra acestui nou traseu neural cerul avea o cu totul altă înfățișare: era o pătură de lichid înmiresmat, cu vaste recife de corali, cu crini de mare legănîndu-se-n curenți primăvăratici, filtrând aerul înghețat prin bronhiile ca niște pene, cu bancuri de peștișori sclipind în soare și schimbîndu-și brusc direcția, toți odată, la cine știe ce înfoiere a norilor... Etajul opt era însă o zonă abstractă, neprielnică vieții. Acolo, pe creasta blocului, aerul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mașinii miliției și priveam printre zăbrele lumea bucureșteană, ruinată, cenușie, distrusă, fețele posomorite pe lângă care treceam, Daciile cu tabla strâmbă pe care le depășeam... Viața mea era-n altă parte, culorile mele erau altele. Totul era aici cenușiu sub înduioșătorul, primăvăraticul cer albastru. Ce straniu: războaiele și cataclismele le văzusem totdeauna ca pe o peliculă alb-negru de film foarte vechi, cu pete și zgârieturi, cu fețe și clădiri înecate într-un noroi unanim. Cum puteai fi atunci arestat într-o frumoasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să o suporte? Cu greu. Veniră apoi și alții să-l felicite pe tatăl său, în vreme ce, de la intrare, Ademar îi saluta pe cei care plecau, ieșind din sala cea mare pentru a intra în lumina strălucitoare a unui apus deja primăvăratic. Pe chipul bătrânului războinic se citea o tristețe adâncă. Când Waldomar ajunse în dreptul său, Ademar îi luă mâinile, cu un gest încet și solemn, și i le strânse puternic, privind fix în ochii săi albaștri. — Sunt mulțumit că tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
furtuna încetase. Deschizând ochii, constată că privirea îi era încețoșată. La început, îi veni greu să limpezească imaginea fâșiilor de nori albăstrii ce alergau, pe deasupra sa, către răsărit, scăldați în lumina portocalie a unui nemaivăzut apus; sub mângâierea vântului, frunzișul primăvăratic, proaspăt, al copacilor tremura, lăsând să cadă stropi de ploaie. îl durea capul, își simțea fața arzând, dar, în același timp, trupul îi era străbătut de frisoane intense. Scurta și pantalonii i se înmuiaseră de ploaie și se lipeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Bălțatu s-a înscris după terminarea gimnaziului la Școala de Belle Arte din Iași. Fire romantică, atras încă din copilărie de "imaginile colorate, hărțile, icoanele... culorile de toamna aruncate peste vii, cerurile de octombrie și cele dintâi accente de verde primăvăratic", refuză formulele academiste, prezente încă la început de secol și, împreuna cu Aurel Băeșu, părăsește scoala, lăsându-se cuceriți de vibrațiile de lumină, mereu altele în diferitele ore ale zilei, ce modifică peisajul poetic al Iașului. "Tinerii aceștia [Bălțatu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
e fată. Numai sănătoasă să fie. Moașa o asigură că e voinică și frumoasă. Cu ce nume să o înscrie la Primărie? Mamei îi place Eugenia, numele fetiței proprietăresei, iar nenea Mitică a adăugat un nume drag lui de floare primăvăratică, Viorica. Și Viorica va rămâne. În această zi, în Anglia, Gregory Peck suflă în cele 7 lumânări ale tortului aniversar. În Franța, Bette Davis este sărbătorită pentru cei 15 ani pe care îi împlinește. Jurnalul acesta poate satisface obsesia textualismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
zilele fiind tot mai lungi, își duse fratele într-una dintre primele lui plimbări în afara spitalului. Dădură ocol complexului, cu Mark afundat într-o concentrare pe care ea n-o putea pătrunde. Aerul din jurul lor se umplea de primele zumzete primăvăratice de insecte. Aconitul hibernal pălea deja, iar șofranul și narcisele își făceau loc printre ultimele movilițe de zăpadă. O gâscă albă trecu pe deasupra lor. Capul lui Mark zvâcni în spate. Nu putea vedea pasărea, dar când își coborî privirea, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atunci șterseseră majoritatea probelor de care pomenise poliția. Scotociră amândoi prin micul șanț de pe partea sudică a șoselei, părând în ochii tuturor că luaseră urma unui animal. Adu-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Se târâră printre ierburile și rogozul primăvăratic, printre cârmâz, ciulini și măzăriche. Treaba naturii era să acopere, să transforme trecutul în prezent. Daniel găsi o bucată de pământ presărată cu cioburi, vizibilă doar pentru un naturalist. Ochii lui Karin se adaptară. Văzu locul în care camionul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de către Sokolow, și-i zice lui Biderman: Nu vrei, te rog, să-l trimiți pe meșughenerul ăla înapoi în terenul exterior? Crede-mă pe cuvânt, sunt o gașcă irezistibilă. Stau în tribuna de lemn de lângă prima bază, sorb parfumul amărui, primăvăratic, din buzunarul mănușii mele de jucător de câmp - sudoare, piele, vaselină - și râd de mă sparg. Nu-mi imaginez că aș putea trăi și altundeva decât aici. De ce să plec, de ce sămă duc altundeva, când am aici tot ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poată privi pe geam și să vadă o mașinuță care se năpustește În jos pe șine. E doar un moment de simbolism ieftin, pentru că trebuie să mă supun regulilor stricte ale realismului. Cu alte cuvinte: nu se vede nimic. Ceața primăvăratică plutește pe meterezele podului Belle Isle, proaspăt inaugurat. Globurile gălbui ale felinarelor strălucesc, aureolate de ceață. ― Ce de trafic la ora asta! se miră Lefty. ― Da, Îi răspunde Zizmo, e foarte circulat pe timpul nopții. Podul Îi poartă lin pe deasupra râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și bomboane, și pe lângă gramofonul la care cele două ascultau marșuri de Sousa. Fantomele domnișoarelor Baker și Inglis bântuiau școala printre busturile și portretele adevărate. O statuie din curtea școlii le Înfățișa pe educatoarele cu ochelari Într-o dispoziție capricioasă, primăvăratică, domnișoara Baker gesticulând cu un gest de papă, ca pentru a binecuvânta aerul, În timp ce domnișoara Inglis (mereu În planul al doilea) se Întorcea să vadă ce Îi arăta colega ei. Pălăria cu borurile lăsate a domnișoarei Inglis Îi ascundea trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prima zăpadă, cu fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită a orașului. Pe strada pe care mergeam am ajuns din urmă o fată. Nu pentru că aș fi vrut s-o ajung cu tot dinadinsul, ci pentru că mergeam mai repede decât ea. Când am ajuns în dreptul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din gestul meu expresia bucuriei de-a trăi! Pentru că, la trei-patru decenii după, vocalizele erotizante ale celui care, după Rod Stewart, a fost considerat cel mai sexy lead-vocal, sună destul de ridicol - în lipsa contextului de epocă! Am revăzut, cu aceeași bucurie primăvăratică și trepidație sufletească, pe care le-am simțit totdeauna la audiția muzicii Led Zep, filmul The Song Remains The Same, pus în circulație astă-toamnă pe blue-ray, re-re-masterizat, cu sunet surround. Jimmy Page dovedește încă o dată că este un maestru al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
pare ceva minor, incomparabil inferioară sentimentului impetuos de existență care face mândria trecătoare a elanurilor tinerești - care se cred unice, dar care sunt egale și uniforme pentru toți, fără accentul unei experiențe proprii. Mai târziu, când elanul își temperează avântul primăvăratic, descoperi, călăuzit de o vârstă mai adânc cunoscătoare, că îndoiala propusă de Descartes are mai multă amploare decât părea ea să aibă sub ochiul adolescent al existenței; că acum nu te mai poți opri, ca în fața unei hotărâri de tribunal
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
la alimentara. Se îmbracă în liniște și coboară. Stă rezemat de zid și, absent la cei din jur, caută să-și amintească ideea cu care voia să pornească la scrierea romanului. Nu-i vine în cap decît titlul. Plouă mărunt, primăvăratic; stropii se abat pe sub streașina îngustă a intrării în magazin. Bărbații au discutat un timp despre ultimul meci de fotbal, iar acum spun bancuri. E formidabil acest personaj Bulă! Mihai ascultă avid și, amintindu-și de-ale lui, se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se distruge. A trăi, a te afla înlăuntrul existenței înseamnă a nu putea adăuga nimic vieții. Când însă ești în afară de ea, apucat pe o cale primejdiaosă, urmărit de scandalul neîntrerupt al fatalității, ros de mândria disperată a implacabilei ursiri, deschis primăvăratic prăbușirii, cu ochii țintuiți în crimă și în nebunie sau învinețiți de povara măreției - atunci încarci viața de tot ce-n tine n-a fost ea. Din chin se naște tot ce nu-i evidență. N-ai soartă decât în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mea, a Adinei și a lui Ați, Într-o zi extraordinară În care să mai Împlinim o dată 16 ani? De ce Malin? Pleci, salve! Ba nu, de ce nu te putem opri? Dar tu ai rămas. Te simt că pe o adiere primăvăratica. Te văd pe canapea stând jenat la făcut fotografii, dansând În fața oglinzii din camera mea; cu un pahar cu bere În sufragerie, pe balcon, În hol, În ușă de la intrare. Într-o zi mi-ai spus ,,Cezara, ce-ai zice
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ieși grăbit din apartamentul de pe East Village. Porni hotărât pe coridor, savurând liniștea aproape nefirească a clădirii la acea oră de amiază de sâmbătă. Ghici că majoritatea locatarilor erau deja afară bucurându-se de primul sfârșit de săptămână cu adevărat primăvăratic sau furau ultimele clipe de somn după vreo noapte pierdută cu cine știe ce comportamente imorale. Folosi ca de obicei ieșirea de serviciu și se pomeni pe aleea îngustă din spatele clădirii. Porni către strada principală și după câțiva pași, observă ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]