358 matches
-
licantropie decorativă: „încet îi crescuseră solzi pe dinăuntru / îi înmuguriseră colți aspri de lup / în loc de inimă" (iarna plecase). Caracteristică e indistincția morală, o confuzie între bine și rău, între suferință și jubilație, între înfrîngere și victorie, ca expresie a unei primordialități iterative, deschizînd o salutară perspectivă. Deșeurile insinuează candoarea unui nou început: „chiar viața noastră / un maidan nenorocit unde printre gunoaie / și cutii de conserve s-au amestecat / urmele învingătorilor ale învinșilor / penele uliilor cu penele porumbeilor / cleiul se întinde dă
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
ca și al informaticii în genere etc., dar insist aici mai ales asupra necesității de a fi mereu prezentă finalitatea lor umană, adică beneficiarul uman, cu particularitățile lui. În definitiv, această insistență face parte dintr-o concepție teoretică axată pe primordialitatea ființei umane în diverse științe, în opoziție cu tendințele care fac abstracție de faptul că omul, ca atare, creează (și este menit să utilizeze) obiecte, dar șí concepte imposibil de manipulat altfel decât prin geneza lor umană (cf., de pildă
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
succes al autorului este opera-omagiu dedicată lui Mircea cel Mare, „Scrisoare de la Rovine“, a cărei primă audiție a avut loc la Filarmonica „Banatul“, în decembrie 1987. „Muzica lui Ion Crișan se definește printr-o melodicitate în care elementul vocal are primordialitate. Substratul melodic este de esență folclorică și are mereu în vedere redarea, printr-un limbaj muzical adecvat, a specificului acțiunii. Orchestrația pune în evidență procedee polifonice, dar și armonioase, de factură mai modernă, având în același timp rolul de a
Agenda2003-47-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281732_a_283061]
-
aerul alb și tare al orizontului: (vermut de sînge limba șeherezadei povestind din ce în ce mai obosită). Ne aflăm, în ciuda aparențelor în măsură a scandaliza eternul spirit filistin, în sfera unei creații de aderență la univers, de adorație a componentelor lui fundamentale, a primordialităților, într-o sinteză a bucolismului și citadinismului, a simțirii fruste și a cifrului suprarealist, pe urmele unor Fundoianu și Voronca, spre a nu mai vorbi de tutelarul Ion Vinea (,,sînt turma de bivoli negri coborînd din poeziile lui Ion Vinea
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
Spre mine mîinile-ți întinde:/ Spre cel/ Care cu dor te-așteaptă,/ Și ție apropiindu-mă,/ Apropie-mă liniștii ce ești./ Acum și-ntotdeauna" ( Chipul tău, mamă...). Extazul iubirii e fixat la rîndu-i cu o ingeniozitate radioasă. E o incantație a primordialității sentimentale, ce nu se-ndură a se irosi, absolutizîndu-se. Clocotitorul sînge al versului mesianic se pacifică, devine enigmatic-străveziu cum undele lacului: "Unde sînt frunzele/ hrănite cu sîngele/ dragostei noastre?/ Unde e sîngele verde/ Al frunzelor tinere?// Și unde apele sînt
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
obiect de tortură. / Mugurii sunt buze rănite care rostesc / în zadar un fel de zăpadă. Pînă ce ea vine" (XXVII) ". „Iubesc orașul cu străzi lichide", mărturisește poeta. Dar nu avem a face cu un cult al apei, des invocate, ca primordialitate, ca factor al nașterii și regenerării, ci, în contul acesteia, cu o textură cerebrală de sensuri-imagini: „Mă lupt cu valurile și cu memoria lor" (I). Sau: „Apă stăruitoare - memoria" (ibidem). Sau: „Ape uzurpatoare. Ape lovind / împărăția lucrurilor mărunte" (II). Dacă
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
se distruge pe sine, cuprinsă de "purpura incendiului ce va mistui lumile", ce le mistuie deja... De reținut, pe filiera unui asemenea acut discredit al originarului, cîteva trepte ale consemnării metaforice a revelării Răului (o epifanie inversată) din sînul, unei primordialități părelnic îmbietoare, însă purtînd de fapt germenele distrugerii. Tabloului edenic i se surprind echivocurile, umbrele. Din unghiul retrospecției, grandioasa inocență naturală își dă în vileag incongruențele, fie și inițial delicate, devine suspectă. Clarvăzătoare, pana poetului detectează astfel precaritățile conținute în
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
demonizat. însă desprinderea de natură e regretată de humuleștean nu doar prin intensitățile nostalgice, detectabile în cîmpul moral al operei, ci și în sfera biografiei sale, purtînd stigmatele universului abandonat în favoarea ficțiunii. Avem a face cu încercări de reîntoarcere la primordialitate, de-o impresionantă pregnanță psiho-fizică. Urmărit de spectrul naturii, Creangă încearcă, instinctiv, a-i recupera elementele după care tînjește în mod măcar subliminal. Habitudinile sale sînt pantagruelice. G. Călinescu pune în evidență voluptatea ieșită din comun a scriitorului în legătură cu hrana
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
și ale străfundurilor ancestrale ale omului. Căci obiectele "înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum luna reflectă lumina soarelui...". Două idei se profilează ca un fundal filozofic: misterul dublului și primordialitatea imperfecțiunii, a asimetriei. Bătrânul Arhivar se regăsește în sihastrul Pimen: "Ca cerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
consolideze cooperarea împotriva proliferării, precum și să contribuie la întărirea aranjamentelor existente în materie printr-un schimb structurat de opinii, care să conducă la o evaluare a tendințelor globale în domeniul proliferării. Cu privire la rolul armelor nucleare în strategia NATO și problema primordialității recurgerii la prima lovitură, în cadrul Alianței, au existat mai multe opinii, unele făcute manifeste prin diverse luări de poziție, cum s-a întâmplat, de pildă, înainte de întâlnirea la vârf de la Washington din aprilie 1999 și stabilirea noului Concept Strategic. SUA
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
ÎNMULȚIRII. Există o întreagă tehnică a dedublării în mitologia creștină. Personajele originare formează, pe rând, diferite cupluri semnificative, fiecare afirmîndu-și condiția în raport cu dublul său, Celălalt. Între ele opoziția fundamentală este una de existență, cel care există primul având prin această primordialitate o semnificație pozitivă, în vreme ce secundul e negativ, menit să reliefeze, în contrast, valoarea primului. Totodată ele au o natură comună, o asemănare esențială care le permite unitatea contradictorie. Astfel, dintre toate creaturile sale, Adam îi este cel mai apropiat Domnului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fost generat de angajamentul respectivelor organizații civice în elaborarea unor programe generale care dublau programele partidelor. S-a născut un fel de concurență sinucigașă care avea în subtextul ei și o corigență morală, culmea chiar în acele medii care clamau primordialitatea eticului în actul politic. Problema morală era că intelectualitatea angajată s-a comportat ca și cum ar fi fost un partid, arogându-și o superioritate fără temei, aceea a neutralității partinice. De aceea, în ce mă privește, în momentul în care am
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
datoria și dreptul de a o păstra și apăra, atât pentru el cât și pentru comunitate. Participarea omului la actul păcatului presupune o participare dublă, trup și suflet sau mai exact suflet și trup, pentru că în acest act sufletul are primordialitate și ca inițiativă și ca participare. Cred că se impune analizarea din punct de vedere teologic a acestui flagel în plină ascensiune printre tineri. Biserica, în principal prin clericii ei, este abilitată să lupte împotriva drogurilor, în special pentru salvarea
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
atent să nu poată înfăptui răul n am ce face! Cască apoi zgomotos și-și întinde membrele amorțite. A omis în mod intenționat să-i amintească lucrul cel mai important. Că pentru locuitorii Italiei ordinea introdusă de el înseamnă renașterea primordialității Romei, restaurarea încrederii în spi ritul roman, exaltarea religiei ca reflecție a statului. Răz boa iele civile, exilările, exproprierile, teama de despot, chiar groaza că în lăturarea despo tului nu aduce altceva decât anarhie, toate aces tea au indus în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În orice caz, travestiul femeiesc ține de influența la nivel cutumiar a perioadei de matriarhat, chiar dacă nu există date concrete care să ateste că femeile sunt cele care au fost, la începuturi, șamance, și nu bărbații. Există surse care reclamă primordialitatea și tăria preponderentă a șamancelor față de bărbații-șamani, dar lucrul acesta nu a fost dovedit și a depins întotdeauna de context și mai ales de mentalitatea unui spațiu anume. Ceea ce m-a uimit în povestea șamanilor travestiți în femei nu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
și ale străfundurilor ancestrale ale omului. Căci obiectele "înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum luna reflectă lumina soarelui...". Două idei se profilează ca un fundal filozofic: misterul dublului și primordialitatea imperfecțiunii, a asimetriei. Bătrânul Arhivar se regăsește în sihastrul Pimen: "Ca cerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ei, poate intra în fluxul continuum-ului universal, îmbogățind lumea cu noi hipostaze, cu superioare înțelesuri. Inspirația, dicteul constituie o anticipație a unei alte lumi posibile. Natura creează omul ales geniul care devine intermediarul ei neocreator. Astfel, prin mijlocirea geniului, Primordialitatea rostește al doilea cuvânt al Genezei. Acel cuvânt nerostit în ziua întâia, este șoptit poetului: "Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și pricepurăm șoapta misterului divin.../ Sublimul adevăr...noi l-avem din cer afirmă Eminescu (Preot și filozof). În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dincolo de cea a lui Dumnezeu. Așa cum am mai relevat și altă dată, este cea mai radicală concepție despre geniu, neîntrevăzută până la Eminescu. De asemenea, în ce privește sensul iubirii, autorul Luceafărului are o concepție cu totul nouă: prin contopire, cei doi refac primordialitatea: Două inimi când se-mbină/ Când confund pe tu cu eu,/ E lumină din lumină,/ Dumnezeu din Dumnezeu"; mai sus încă, substituie spiritul etern din ajunul creației: transa din contopirea dragostei este o "jertfă adusă Marelui Spirit". Pentru asemenea deschideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spirituală a fiecărui om, precum și faptul că muntele, înălțarea, este matricea originară a creativității românești ("Mănăstire-naltă/ Cum n-a mai fost altă", zidește Manole, Brâncuși construiește "Coloana Infinitului"), și nu șerpuirea ezitantă din debutul Mioriței, balada aflându-se în primordialitatea înălțării din cultura noastră, ea suie perpendicular pământului, către "munții mari", soare, lună și "stelele făclii". Ochiul transcendental al intuiției anonime originare a văzut cu uimitoare revelație adevărurile fundamentale ale Ființei. Eternul feminin din Frumoasa fără corp, postuma eminesciană inspirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în inefabil, într-un dincolo al încântării pure. Structura ei trifazică: sunet, stingerea sunetului, nașterea sunetului nou din energia celui dispărut, constituie acea "veșnicie în mișcare" de care vorbea Platon, o veșnicie poetică, transfiguratoare, contracarând magic "vremuirea" ruinătoare. Poezia reinstituie primordialitatea Există în noi ceva mai mult decât noi înșine. Este un dincolo purificator și eliberator. Este geniul etern al poeziei. Poezia nu este o pură gratuitate, un joc facultativ, ci un efort eroic de a exista semnificativ, atât a poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
își asumă riscul de a nu putea fi descifrată, și până la a fi respinsă ca factice și inoperantă de un anumit simț axiologic, care este un fel de Brahman neutru deasupra lui Brahma, care a creat lumea iluzorie. Adică, o primordialitate inabordabilă, aflată înafara jocului gratuit de-a plusul și minusul, și care păstrează potențialitatea, rezervele pozitive, afirmatoare ce ar putea oricând învinge ambiguitatea condiției ontologice umane. Atunci ființarea va fi un poem absolut. Nu va mai exista nici ambiguitatea vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de artă 67 Stare poetică și deschidere vizionară 77 Poezia și absolutul 86 Bucuria poeziei 94 Celebrarea bucuriei de a trăi 94 Bucuria creației 101 Viața filozofică, viața poetică 108 Friedrich Nietzsche filozoful poet 115 Justiția poetică 127 Poezia reinstituie primordialitatea 129 Poetul causa sui 130 Alte hipostaze ale justiției poetice 132 Esențiala unitate a lumii este poetică 136 Poezie și hazard 137 Sens și antisens în poezie 144 Poezie și ambiguitate 150 Neliniște și catharsis 158 Poemul și cvadratura cercului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o Încercare - reușită - de a da formă literară teoriei „artei pentru artă”. Fără Îndoială, există mult adevăr În aceste locuri comune ale criticii wildiene. Numai că legătura lui Oscar Wilde cu estetismul - cu artificialitatea, cu dandysmul, cu exclusivismul frumuseții și primordialitatea artei În raport cu existența reală, precum și cu alte chestiuni subsumate acestuia - nu e chiar atât de limpede și nici atât de liniară. Richard Ellmann Încearcă să tranșeze chestiunea printr-o afirmație abruptă: „Pentru Wilde, estetismul n-a fost o credință, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ei pe față. Denunțurile se îndreaptă către rușii care îi administrează, în vreme ce privilegiile sînt acordate străinilor, care se bucură fie de o amplă imunitate consulară, fie de dreptul de apel pe lîngă tribunalele otomane. Aceasta ar însemna, de fapt, atribuirea primordialității Coranului asupra codurilor de legi indigene. Inspirația acestor reflecții și a acestor revendicări ce se structurează în memoriile adresate Curții de la Sankt-Petersburg de Sfaturile Țării Românești și Moldovei este complexă. Modernitatea referințelor la drept și la universalitatea dreptului este asociată
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ponderea diferitelor tipuri structurale, importanța și conținutul funcțiilor. Modificări de substanță s-au produs pe tot parcursul istoriei, dar mutația fundamentală este socotită și în cazul familiei cea de la tradițional la modern. Distincția crucială dintre familia modernă și tradițională privește primordialitatea obligațiilor și a afecțiunii. În sistemul tradițional al familiilor extinse, legăturile de sânge și rudenie sunt sursa principală a drepturilor și obligațiilor, dar și obiectul privilegiat al afecțiunii. Ceea ce s-a întâmplat cu familia modernă nu este atât ruptura ei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]