302 matches
-
casa lor, dar parcă tot își mai doreau câte o escapadă, după care să se întoarcă ciufulite și smotocite, gata să se bage în pat și să doarmă câte două zile și să se refacă. Rosa însă îl aștepta pe prințișorul călare pe calul alb, care să-i facă viața frumoasă. "Vreau să fiu fericită", îmi spunea. Absurd, nu? Cine pe planeta asta își dorește să fie nefericită? S-a întors la mine după escapada cu vânătorul de floci, care și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
neașteptate: - Spune-mi, Mai-Baka, cine-i Mener? La auzul acestui nume, Mai-Baka se cutremură înfricoșat și-i făcu semn să tacă. Scăzând puțin vocea, Auta urmă: - Țin minte că a venit de câteva ori la palatul din Piscul Sfânt un prințișor nătâng... tot Mener. Mai-Baka dădu speriat din mâini și se uită împrejur. Câteva dosuri de case, fără ferestre, și câțiva copaci înconjurau maidanul retras. Numai în capătul lui se jucau niște băieți. Apoi, robul urmă în șoaptă: - Când a venit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o atitudine calmă și mereu pasivă. Mă preocupa faptul că se plimbase cu Albertina prin oraș. Contrastul dintre ei mă jena din punct de vedere estetic. Căci Vladimir Beral, cu alura lui de domnișoară de pension, semăna oarecum cu timidul prințișor din basmele copilăriei mele, pe când Albertina părea lângă el o statuie fără greș, în dimensiuni cu adevărat impresionante, dar lipsită de orice trăsătură spirituală. Intrigat și împins mai mult de o curiozitate stranie, bătui la ușa Albertinei, cu zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
era chiar în mijlocul sălii. Toți ceilalți comeseni erau deja așezați. Cei patru PS pe care Muffy îi alesese pentru Julie erau très diverși din punct de vedere etnic. De-abia a apucat Julie să soarbă o lingură de supă că prințișorul italian așezat la stânga ei îi declară: —Tu mai frumoasa decât Empire State Building! — Ești fermecător, îi zise Julie. Zâmbetul îi era atât de orbitor, încât italianul se simți încurajat și continuă: —Non-non-non! Tu mai dragutza decât Rock-a Fell-a Cent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
agreează mai mult decât pe alții!“) Totuși, devenise subit o fată admirabilă - și ce frumoasă e, Doamne, ce frumoasă e, din zi în zi tot mai frumoasă! Și uite... Și uite că, de îndată ce și-a făcut apariția acest ticălos de prințișor, acest idiot de tot nimicul, s-au tulburat iarăși apele, iar s-a întors casa cu fundul în sus! Totuși, ce s-o fi întâmplat? Pentru alții, cu siguranță nimic. Dar tocmai prin asta era remarcabilă Lizaveta Prokofievna: în combinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de măritiș, ele au fost aici, aici au stat, au auzit totul, și în istoria cu băiețandrii sunt amestecate, bucură-te, ai fost și tu aici și ai ascultat! Pentru asta, n-o să-l iert, n-o să-l iert pe prințișor, niciodată n-o să-l iert! Și de ce Aglaia, de trei zile, o ține numai într-o isterie, de ce era cât pe ce să se certe cu surorile, chiar și cu Alexandra, căreia îi săruta întotdeauna mâinile și o respecta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și rateu categoric.) Ascultându-și soțul, Lizaveta Prokofievna își ieși cu totul din sărite. După părerea ei, toată întâmplarea era „o neghiobie de neiertat și chiar criminală, un tablou fantastic, tâmpit și absurd!“. În primul rând, e de-ajuns că „prințișorul ăsta e un idiot bolnav, în al doilea rând, e prost, nici înalta societate n-o cunoaște, nici loc nu are în societate; cui să i-l arăți, unde să-l împingi? E nepermis de democrat, n-are nici un rang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
face nu să credem, dar să admitem posibilitatea cât de depărtată a unui asemenea lucru. O slabă analogie a unei asemenea stări se află în Germania, în secolul al șaptesprezecelea și în începutul secolului al optsprezecelea, timp în care toți prințișorii de duzină încercau să imiteze pe Ludovic al XIV [-lea], timp de mizerie și vexare pentru țăran, de demoralizare pentru burgezie, de înstrăinarea deplină pentru clasele dirigente; timp în care limba era aproape desființată prin barbarismi, statele înecate în datorii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
an înainte (aug. 1942) aprobase construirea hidrocentralei de la Bicaz, ceea ce mă tem că mai nimeni nu știe, construcția fiind total trecută, și moral, și fizic, în contul noii orânduiri. Cum ar fi fost oare privită pledoaria Paulei Iacob în procesul "Prințișorului"? Cam așa: dacă i-a apărat pe comuniști, "avocații publici să fie destituiți din toată țara". Nu erau suportate nici cumulurile, atât de la modă azi, indiferent cine le practica: "Dl. Sextil Pușcariu să fie înlocuit din postul de rector al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Faptu-i consumat. — O să luăm un tramvai de-aici, spuse. Traversasem podul și ajunsesem Într-o stație de tramvai. Îl simțeam suspectându-l pe Laur că prea o umflă din cale-afară, dacă nu cumva o fi inventat toată aiureala asta cu prințișori mulatri... În ce mă privea, cam știam ce-i poate pielea lui văru' Laur. N-aș fi spus că nu exagerează, asta-i În firea lucrurilor, dar nu până Într-atât Încât să-ți pui mintea cu el și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
moș Victor și toată Încropeala aia de Unitate de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina. Oh, sfinte Dumnezeule, dacă n-ar fi fost părințelu’ cine știe cât mi-aș mai fi rupt oasele pe-acolo, și uite-mi-l acum pe prințișorul ăsta mulatru stimulându-și de zor dorul de ducă și de pricopseală. Se plimbă În sus și-n jos de la ușă la fereastră, cu capul În piept și aruncându-și privirea În stânga și-n dreapta, contemplându-și parcă Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pus ochii și ce să sugă și-n ce să-și frece găoaza aia a lui pofticioasă. Păi la banii lui, ori ai lu’ tac-su, până la urmă mi-e că l-a luat pe nimica pe nerodu’ ăsta de prințișor mulatru. Și carne tânără, vezi, măcar că muncită și hârșită de timpuriu de mizerie și chinuială. Tot așa eram și eu acum vreo paișpe-cinșpe ani, și poate tot așa o să fie și brotacul ăsta adormit, peste paișpe-cinșpe ani. Ca mâine ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
porumb și nămol și să facem tuburi de puț și grilaje și câte și mai câte. Altminteri, el e În stare să se descurce și de unul singur, mâncând flori și vânturându-și Încolo și Încoace carnea lui tânără de prințișor mulatru, legitimându-se la nevoie cu certificatul ăla eliberat de Ministerul Sămătății, fără să supere pe nimeni, drept pentru care toată lumea se Împiedică de el. Și mie și părințelului ne stătea În gât, iar moș Victor nu mai prididea gonindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
parcă tânjisem să-mi scriu romanele vieții Într-o limbă de circulație internațională, dar poate că nu-i timpul pierdut. I-am spus până una-alta lui Laur să-i spună prietenului său că-l felicit pentru alegerea făcută: un prințișor mulatru care o să-l facă fericit frecându-l În găoază până la adânci bătrâneți. Îi puneam desigur o vorbă bună, așa Încât el se scremu nițel și reuși să traducă destul de exact, după cum puteam să văd din râsul dezlănțuit al poponarului ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu scrierile revoluționare ale vremii, format în epoca în care nobilele idei ale revoluționarilor parizieni trecuseră dincolo de hotarele Franței, Beethoven își însușește marile idei revoluționare. Germania era alcătuită dintr-o sumedenie de mici state, regate, electorate, ducate, principate etc. Fiecare prințișor ce domnea în aceste ducate, era un despot absolut, care avea unica grijă de a stoarce cât mai mult din munca supușilor. Revoluția franceză a căzut ca un trăsnet peste această Germanie. În zilele în care armatele revoluționare franceze pătrundeau
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
am dat preotului Negulescu, de la Biserica Braniște, să-l cufunde, punând eu mâna pe capul băiatului. Negulescu are bună deprindere. Când l-am „miruit”, era așa atent, că se uita cu ochișorii după mâna mea. După otpust, am exclamat: „Trăiască prințișorul nostru Mihai !”. Toată asistența aclama. Corul cânta „Mulți ani trăiască” !». Așa cum e firesc, evenimentul nu putea lipsi din memoriile Reginei Maria: „Cel mai cumplit viscol și un frig îngrozitor. Mihai va deveni astăzi creștin <...>. Am dejunat cu Carol și cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fost convocată la 4 ianuarie 1926”. După Consiliul de Coroană, patriarhul Miron Cristea s-a dus, la îndemnul Reginei Maria, la Castelul Foișor, ca „să mângâiem pe principesa Elena, soția prințului Carol”. „Când m-am suit la principesă pe scări, prințișorul Mihai era vesel, zbiera, alerga prin odaia sa, făcând un tărăboi. Sărmanul nu știa ce se petrece cu tatăl său și familia”. 3 ianuarie 1926. La Sinaia se desfășoară un consiliu intim. Participă: regele Ferdinand, I. I. C. Brătianu, G. Mârzescu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
familiei regale și a fruntașilor politici. Vineri, 8 noiembrie. Presa publică fotografii și articole în legătură cu aniversarea zilei de naștere și a onomasticei lui Mihai. „Țara întreagă îmbracă haină de sărbătoare și într-un singur gând își îndreaptă cu iubire către prințișorul frumos și deștept urările de viață lungă și izbândă pentru viitorul neamului”. Ca în fiecare an, la Palatul Regal a avut loc masa cavalerilor Ordinului „Mihai Viteazul”. În numele cavalerilor a vorbit gen. Gh. Mărdărescu. Între altele, el a transmis regelui
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
stau treburile. Am venit să ne băgăm și noi la o cursă la nea Știrbu. Poți să-l chemi, că mă știe, am mai fost de atâtea ori. Și am adus doi prieteni care să mă însoțească. — Ita, dar ce prințișori eleganți, ai ? se aude mai din fundul străzii o voce groasă și răgușită în ultimul hal. — Să trăiți, domnule Știrbu ! îl salută Fernic, însă fără să-l poată zări. Păi, eu știam că oferiți distracții bogătașilor, nu săracilor, râde el
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din pantaloni pistolul și-l îndreaptă spre cer. Sunteți gata, flăcăi ? — Te-ai prins bine, Sachi ? îl întreabă Fernic pe Pribeagu. O să sărim ca toți dracii, ai să vezi, ține-te bine ! Și tu, Cristi, da ? Ai pregătit totul ? — Gata, prințișorii mei ? — Da, domnule, încuviințează toți. Să -i dăm bătaie ! Știrbu ridică pistolul în aer. — Cinci ! Fernic strânge tare hățurile și biciul. — Patru ! Cristi analizează atent fiecare instrument de care dispune, gândind chiar să-și dea și ceasul jos dacă rămâne
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și regele polon, prinții și împărații solicitați de diplomația foarte fină a Venețienilor, se mișcau cu greutate și întârziere având fiecare interese și încurcături. Primejdia, amplificată în măsura intereselor imediat amenințate, nu le apărea în finalul ei apocaliptic. Numai acel prințișor neînsemnat, vasal al unor mari împărați și regi, vedea limpede până în ultimele ei consecințe ascensiunea înfricoșatei puteri otomane. Pentru el primejdia momentului putea fi înlăturată cum a și fost printr-un tratat de supunere, care-i asigura autonomia punând un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alb ar fi mâncat orz din pristolul dela Roma. Dumnezeu nu a îngăduit; și ca să nu se plinească amenințarea celui mai semeț și mai tare dintre Domnii Lumii, a pus ascuțime și tărie în mintea și brațul celui mai neînsemnat prințișor dela marginea Creștinătății. Turcii intră în Europa, la Galipoli, în 1356 Nicopoli 1396 Grecii Ion Huniade Scanderbeg George Castrioto Papa Pius + 1464 Ion Corvin voevod al Ardealului 1441 bate pe turci lângă Belgrad (Sârbia) în 1442 îl bat Turcii la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
propriei creații. Dar steaua Ilenei urca vizibil în acei ani, Păunescu i-a propus s-o aducă în București, i se pregătea un premiu al CC UTC, și ascensiune politică în context, cu perspectiva de a-l cunoaște pe însuși "prințișorul" Nicu Ceaușescu, însă cu cât creasta valului pe care sălta Ileana se ridica mai sus și pasiunea lui Păunescu se manifesta mai acaparator, în felul lui spectaculos și la vedere, Ileana avea tot mai mari probleme morale: Păunescu era căsătorit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru epoca sa, lozinca "să trăim pentru copiii noștri", pedagogul suedez propune înlocuirea ei cu alta, mai realistă: "să lăsăm copiii să trăiască!" (8, p. 90). "Majestatea sa copilul", de care vorbește Ellen Key, nu este în nici un caz un prințișor în jurul căruia se foiesc slujitorii puși să-i ghicească și să-i îndeplinească gîndurile. Dimpotrivă, metafora sa vizează de fapt un singur aspect: libertatea copilului de a acționa potrivit cerințelor naturii sale, evitarea oricărei constrîngeri. Autoarea Secolului copilului este considerată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai distins posibil până pe la orele șapte dimineața, când ni s-a servit tradiționala ciorbă de potroace, semn că ne puteam retrage. În ceea ce mă privește, eu m-am plictisit mai puțin, făcându-mi de lucru cu cei doi mici prințișori pe care, folosind tot felul de cârpe găsite prin casă, îi deghizam, spre hazul întregii adunări, în gingașe domnițe și marchize... Am plecat cu Mihai în zori, pe o vreme plăcută cu fulgi rari de zăpadă, l-am condus până în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]