337 matches
-
rațiunei din noțiuni (cu excluderea matematicei) asupra cunoștinței teoretice a tuturor lucrurilor, cea de a doua conține principiile cari hotărăsc și necesitează apriori purtarea practică. Moralitatea este singura legiuită ordine a acțiunilor care poate fi dedusă cu totul apriori din principie. De aceea metafizica moravurilor e adică și proprie morală pură, căreia nu i se pune de temei antropologia (și nici o condiție empirică). Metafizica rațiunei speculative este cea care se obișnuiește a se numi într-un sens mai îngust metafizică; dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cauză nu s-a putut stabili nici hotărnicia unui anumit soi de cunoștințe, nici ideea adevărată a unei științe care de-altmintrelea {EminescuOpXIV 439} au ocupat atât de mult și intensiv rațiunea omenească. Când ziceau: "Metafizica este știința despre primele principie ale cunoștinței omenești" atunci nu se gândeau la un deosebit soi de cunoștințe, ci numai la rangul lor în privirea generalității, drept care nu puteau fi deosebite clar de cele empirice; căci și între principiele empirice sânt unele mai generale, prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ziceau: "Metafizica este știința despre primele principie ale cunoștinței omenești" atunci nu se gândeau la un deosebit soi de cunoștințe, ci numai la rangul lor în privirea generalității, drept care nu puteau fi deosebite clar de cele empirice; căci și între principiele empirice sânt unele mai generale, prin urmare mai nalte decât altele, și în șirul unei asemeni subordonări (nedistingînd ceea ce cunoști cu totul apriori de cele cunoscute aposteriori) unde să se facă tăietura care să distingă prima parte și membrele supreme
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cădea să fie), se împarte numai în următorul mod. Cea în sens mai restrâns așa-numită metafizică constă din filozofia transcendentală și fiziologia rațiunei pure. Cea dentăi consideră numai inteligența și rațiunea însăși într-un sistem al tuturor noțiunilor și principielor care se referă la obiecte în genere, fără a admite obiecte cari ar fi date (ontologia); cea de-a doua consideră natura i[d] e[st] rezumatul tuturor obiectelor date(fie date simțurilor sau de voiești unui alt soi de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
1) cele ale simțurilor exterioară {EminescuOpXIV 440} prin urmare suma lor, natura corpurilor; 2) obiectul simțului interior, sufletul, și, după noțiunile fundamentale ale acestuia în genere, natura cugetătoare. Metafizica naturei corpurilor se numește fizică, dar, fiindcă n-are să conție decât principiele cunoștinței ei apriorice, fizică rațională. Metafizica naturei cugetătoare se numește psihologie și, tot din cauza citată, este a se resuma în aceasta numai cunoștința rațională a ei. În urma acestora întregul sistem al metafizicei consistă din patru părți principale: 1) Ontologia 2
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
loc] la scrupule și să slăbească convingerea despre legitimitatea unui asemenea despărțământ. Mai întîi: Cum pot aștepta cunoștință apriori, metafizică adică, de la obiecte cari sânt date prin simțurile noastre, adică aposteriori? Și cum este cu putință de a cunoaște după principie apriori natura lucrurilor și a ajunge la fiziologie rațională? Răspuns: nu luăm din experiență nimic alta decât ce ni trebuie spre a ni da un obiect parte al simțului esterior, parte a celui interior. Cea dentăi e numai noțiunea materiei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
celui interior. Cea dentăi e numai noțiunea materiei (extensiune impenetrabilă, fără viață), cea de a doua e noțiunea unei ființe cugetătoare, în reprezentarea internă empirică: "eu cuget". De rest am trebui să ne abținem în toată metafizica acestor obiecte de la principiele empirice care ar voi să ni adaoge afară de noțiune și o altă experiență spre a judeca ceva asupra acestor obiecte. Al doilea: Unde rămâne psihologia empirică, care ab antiquo își menținea locul ei în metafizică și de la care în vremile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceasta; este însă totuși însemnată în privirea criticei cunoștințelor intelectuale aplicînde asupra naturei, în lipsa acestei critice însuși matematicii, urmând unor noțiuni numite comune, dar în faptă metafizice, au îngreuiat pe nesimțite fizica cu ipoteze cari ar dispărea îndată criticîndu-se aceste principie, fără ca prin aceasta însă să se stânjenească întrebuințarea matematicei pe acest teren (carea din contra e indispensabilă). {EminescuOpXIV 441} umană, care prin direcția naturei ei deja e dialectică, nu se va putea dispensa niciodată de o asemenea știință, care s-o-nfrîneze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Creangă”. În anul 1936 am participat Împreună la Concursul Tiinerimii Române din București cu premiantul perpetuu, viitorul filozof și om de Litere Eugen Coșeriu. Din copilărie a avut influența fericită a mamei care după cum afirmă Sergiu i-a imprimat trei principiii fundamentale: 1ă Să fii cinstit față de propria conștiință și față de poporul căruia aparțiii; 2) Să lupti În viață lupta cea bună a credinței; 3ă Să nu slujești la doi stăpâni: și lui Dumnezeu și lui Mamona. Convingerile religioase i-au
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
a-i sancționa independența, ea trebuie dară să-și pună întrebarea sub ce condițiuni va lua această importantă deciziune, și dacă crede că condițiunile vor fi aceleași ca și cele stabilite de Congres pentru Serbia. D. Waddington declară că, fideli principielor ce i-au inspirat până acum, plenipotențarii Franței cer ca Congresul să pună independenței române aceleași condițiuni ca și independenței sârbe. Excelența-Sa nu-și ascunde dificultățile locale ce există în România, dar, după ce a examinat matur argumentele ce se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
mare extensiune libertății religioase, se unește pe deplin cu această propunere. Comitele Șuvaloff adaogă că adeziunea Rusiei la independința României este încă subordonată la primirea de către România a retrocesiunii reclamate de guvernul rus. Plenipotențiarii otomani nu ridică nici o obiecțiune contra principielor prezentate de plenipotențiarii francezi, și președintele constată că Congresul este unanim de a nu acorda independența României decât cu aceleași condițiuni impuse și Serbiei. Alteța-Sa atrage atențiunea colegilor săi asupra rezervei formulată de comitele Șuvaloff, și după care recunoașterea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
facilitățile ce ar putea fi cerute în interesul lucrărilor. Dispozițiunile Articolului VI din tratatul pre citat relative la dreptul de a percepe o taxă provizorie, destinată a întâmpina cheltuielile lucrărilor în cestiune, sunt menținute în favoarea Austro-Ungariei.“ Lord Salisbury aderă la principiele generale dezvoltate în această propunere, dară el observă că acest text constituie o legislațiune întreagă ce nu se poate accepta în detaliele sale la prima lectură. Excelența Sa consideră cestiunea ca foarte importantă și ar dori să fie discutată de Congres
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
așa de dezvoltată a unui punct special (deși, pe cât poate judeca de la prima vedere, este dispus a-i accepta dispozițiunile) îi pare că nu este în atribuțiunile înaltei Adunări. Baronul de Haymerle observă că propunerea austro ungară conține mai multe principie esențiale: 1. neutralitatea Dunării până la Porțile-de-Fier; 2. permanența Comisiunii europene; 3. participarea României la lucrările acestei Comisiuni; 4. atribuțiunea Austro-Ungariei singure a lucrărilor de făcut la Porțile-de-Fier. Comitele Șuvaloff consideră ca și președintele că această legislațiune nu ar putea fi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
că în adevăr nu este contradicțiune între propunerea austro-ungară și aceste articole. Excelența-Sa o consideră ca un amendament făcut necesar prin noua situațiune ce rezultă din atribuirea Dobrogei românilor, a Basarabiei rușilor etc. Președintele emite ideea că mai multe principie ar putea fi extrase din propunere și prezentate votului Congresului. Principele Gorceakoff reamintește că Tratatul de la Paris a confirmat actele Tratatului din Viena asupra libertății navigațiunii fluviale și că, conform declarațiunilor plenipotențiarilor Rusiei dintr-o ședință precedinte, retrocedarea Basarabiei n-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
a fi votate de Congres. Această ultimă opiniune, sprijinită de d. d’Oubril, este acceptată de Congres, d-nii plenipotențiari ai Rusiei observând însă că adeziunea lor la remanierea proiectului de către colegii lor austro ungari nu implică nicidecum consimțimântul lor la principiele propunerii. Președintele continuă citirea Articolului XII și Congresul decide, după observa țiunea lordului Salisbury și a baronului Haymerle, ca cuvintele: „Imperiul rus“ să fie adăogate la enumerarea statelor riverane, înalta Adunare, după citirea celui de al doilea aliniat al aceluiași
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
reprezentanților puterilor semnătoare.“ Președintele observă că este o mică diferență între această propunere și aceea depusă de către plenipotențiarii austro-ungari. D. d’Oubril zice că reprezintanții Rusiei au avut scopul de a evita amănuntele și de a se mărgini la expunerea principielor. Baronul de Haymerle arată diferințele între textul austro-ungar și acel citit de comitele Șuvaloff. Excelența-Sa semnalează mai ales în lucrarea sa fixarea Galațiului ca punctul până la care se vor putea întinde acțiunea Comisiunii europeană a Dunării, măsurile de supraveghere
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
despăgubire proporțională cu puterile militare cu cari ea a contribuit la război. 5. Independenței sale să se dea o consacrațiune definitivă și teritoriul ei să fie neutralizat. Aceste cereri nu trec nici peste marginile drepturilor noastre particulare, nici peste ale principielor de dreptate în genere. împlinindu-i-le, Congresul ar da României recunoscătoare pozițiunea unui stat ce ar putea să-și urmeze mersul său pe calea ordinii, a culturii, a progresului. Și întru aceasta, interesul particular al națiunii române se află
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
la orele 11 la gara Târgoviște. Întregul personal superior al căilor ferate ale Regatului a întâmpinat pe peron sosirea Maiestăților-Lor. Cortegiul regal așteptat în curtea gării prelungindu-se până în Calea Griviței, Regele a încălicat, iar Regina s-a așezat cu A.S. principile de Hohenzollern și fiii săi în trăsura de mare gală. Cortegiul porni atunci spre Mitropolie în ordinea următoare: Un pluton de gendarmi călări. D. prefect al poliției. Un pluton de gendarmi comandat de un ofițăr. Un escadron de roșiori. Doi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Prezentul etern eminescian, Junimea, 1989. Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian, Universitas XXI,2003; Libertatea metafizică eminesciană, Timpul, 2005: Deschideri metafizice în lirica eminesciană, Floare albastră, 2007; Luceafărul, Treptele spiritului hyperionic, Arhip Art, 2010; Eminescu, sau dincolo de absolut, Princeps, 2011; In principio fuit Eminescu, Panfilius, 2013; Metafora și cei trei oaspeți ai poemului, Cugetarea, 2002; Trei fețe ale sublimului: Shakespeare, Hölderlin, Tagore, Poezia, 2004; Meditații asupra liricii universale, Poezia, 2007. Studii de literatură universală, Panfilius, 2010. Eseu dramatic: Imposibila aventură, urmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
oglindește de fapt dorința de a trăi într-un Cosmos pur și sfânt, așa cum era el la începutul începuturilor, când ieșea din mâinile Creatorului. Experiența Timpului sacru îi va permite omului religios să regăsească periodic Cosmosul așa cum era el in principio, în clipa mitică a Creației. Capitolul II Timpul sacru și miturile Durata profană și Timpul sacru Ca și spațiul, Timpul nu este nici omogen și nici continuu pentru omul religios. Există intervale de Timp sacru, ca de pildă timpul sărbătorilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apară Cosmosul nu exista timp cosmic. Înainte de apariția unei anumite specii vegetale, timpul de care ea are nevoie astăzi să crească, să rodească și să moară nu exista. Orice creație este deci imaginată ca având loc la începutul Timpului, in principio. Timpul țâșnește o dată cu prima apariție a unei noi categorii de realități existente. Mitul joacă, așadar, un rol atât de important pentru că arată cum anume și-a făcut apariția o realitate. Repetarea anuală a cosmogoniei Mitul cosmogonic arată cum s-a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
orândui, ori de a le arăta oamenilor temeiurile civilizației. Această "stare primordială" nu este de ordin istoric și nu poate fi calculată cronologic; este vorba de o anterioritate mitică, de Timpul "originii", de ceea ce s-a petrecut "la începuturi", in principio. Or, "la începuturi", Ființele divine sau semidivine își făceau lucrarea pe Pământ. Nostalgia "originilor" este așadar de natură religioasă. Omul dorește să regăsească prezența activă a zeilor, dorește să trăiască în Lumea proaspătă, curată și "puternică", așa cum a ieșit ea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
verbul lui Sardinha - e atacat cu violență. E atacat, mai ales, pentru "aristocratismul" său, pentru credința sa în ierarhie, pentru marea credință pe care o avea în primatul spiritual. (Prima carte a lui Antonio Sardinha se numește, de altfel, Ao principia era o Verbo - "La început era Cuvîntul"...). " Noi nu ne grăbim cu restaurarea, scrie Monsaraz, un colaborator al lui Sardinha, pentru că înainte de aceasta trebuie să îndoctrinăm țara. Nu e de ajuns să ataci; mai important este să distrugi principiile. Pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Pedro e Don Miguel. A querela da suces-sîo, 1826-1828 (Sîo Pado-Cayeiras-Rio, 1925); Don Miguel Sotto-Mayor: A Realeza de Don Miguel (Porto, 1882); Alfredo Pimenta, Estudos filosóficos e criticos, p. 183 sq. Despre Gomes Freire de Andrade, cf. António Sardinha: Ao principia era o verbo... (ed. II, Lisboa, 1940), p. 45 sq.; Ameal și Cavalheiro, Erratas a História de Portugal, p. 125 sq. Despre masoneria portugheză și rolul ei în războaiele civile de la începutul secolului XIX precum și influența ei crescândă în societatea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sonetos compleios, prefațate de Oliveira Martins (ediția nouă, Coimbra, 1933); Odes modernos (ed, nouă, Coimbra 1924); Prosas, 3 volume (ediții noi, Coimbra 1923-1932); Fidelino de Figueiredo, Historia de Literatura Realista (ed. II, Lisboa, 1924), p. 39 sq.; Antonio Sardinha, Ao principia era o verbo (ed. II, Lisboa 1940), p. 91 sq.; Sant Anna Dionisio, Antero (Lisboa, 1934). Despre Oliveira Martins: Operele lui principale, îndeosebi História de Portugal și Portugal contemporîneo; Fidelino de Figueiredo, Historia dum Vencido da Vida (Lisboa, 1930); G.
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]