534 matches
-
te Întristezi, dar mărturisesc că am motive să cred că nobilul meu frate a căzut Într-o cursă. Nu știu despre ce e vorba și asta mă descurajează. știi cumva cum de s-a hotărât el azi-dimineață să plece În pripă la vânătoare? Ducesa făcu ochii mari. Din palidă ce era, se albi și mai mult. Pentru nimeni nu era un secret faptul că ducele nu-și petrecea nopțile În cămara ei. Nu știu, mărturisi ea. Nu știu niciodată nimic. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
albi și mai mult. Pentru nimeni nu era un secret faptul că ducele nu-și petrecea nopțile În cămara ei. Nu știu, mărturisi ea. Nu știu niciodată nimic. Nu mi-a spus nimic, știi doar cum ia el hotărâri În pripă... Numai o emoție foarte puternică o putea face să vorbească atât de puțin ceremonios despre soțul ei. Conrad o privi cu Înțelegere. Simțea o nemăsurată milă pentru ea. Ducesa nu avusese niciodată prea mult farmec, cu fața ei prelungă și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
compune, se amestecă aceeași jenă față cu publicul de care mă desparte o prăpastie, sentiment datorit probabil amorului propriu, timidității, autoanalizei și nesociabilității mele”. Adevărul este că articolele și studiile lui propriu-zise, nu „de serviciu”, sunt „necalofile”, scrise nu în pripă dar repezit, se simte asta, în pas cu mersul gândului, fără căutare dar cu găsirea cel mai adesea a sintagmelor celor mai exacte și formulărilor celor mai fericite, nu puține memorabile. Paginile consacrate lui Tolstoi, cu care se încheie eseul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
explicit, iar textul cu atît mai interesant : „Sărutarea se poate executa în diverse moduri : cu sunet, fără sunet, pe cale umedă și pe cale uscată. De aici rezultă diversele denumiri ce se pot da sărutărilor. Astfel e gurița, un sărut dat în pripă și în glumă ; se uzitează mai mult la joc și e lipsit de orice seriozitate. Apoi vine acel sărut mare și plastic, însoțit de un zgomot șuierător și de un suspin profund care lasă pe obraz o urmă roșiă și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o convalescentă capricioasă, căreia îi trebuia îngrijire afectivă și să-i dea supa de întremare, cu abnegație și afecție. Nu aveam dreptul să cer, știu; dar nici să stea zile întregi, fără să mă vadă decât cinci minute, seara, în pripă, nu a fost caritabil... nu. Și mai ales ce m’a indignat e că pretindea că o sufocă mediul „Profesorului“ - și alerga după mediu și „profesor“. Respir; am spus ce aveam de spus. Astăzi pe plaje, scosesem costumul - costumul tău
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
jurnalul de perete, cu programul lucrărilor ciclului democrat, la 1½ d-na Georgescu desperată; cu ea iar la minister fără succes, cu ea îndărăt acasă, plângând din 5 în 5 minute pe drum. Apoi la 2½ acasă; masă frugală în pripă (Curti adev[ăratul] a sistat trimeterea rațională a alimentelor), la 3 fără ¼ - 5¼ lecție de fr[anceză] cu Chirana, la 5¼ lecție cu Maria, care a priceput dintr’o dată imperfectul ind[i cativ] și cu care am susținut o destul de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cel mai Înalt nivel - Într-adevăr, orice s-ar spune, prestigiul real și puterea leului românesc În prima decadă a guvernării sale vor fi cu greu egalate În viitor! -, Ceaușescu a sfârșit ca un bandit de drumul mare, condamnat În pripă și pe ascuns de un grup improvizat și apoi Împușcat, se pare, spontan, fără ordin, de o trupă de copii, de fii de țărani care Îi urau pe „cei doi” instinctiv. Putem conchide deci, după opinia Grecilor din „perioada lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cultura română, o, nu față de clasici, ci față de cei vii, creatorii vii din arte și literatură, indică faptul că ne aflăm de fapt la antipodul acelei „mândrii de a fi Român”; sau disprețul multor tineri „inteligenți” care-și fac În pripă vreun doctorat prin Apus, arogându-și aere de mari justițiari ai literaturii ultimelor decenii - pe care adesea nu au citit-o sau n-au Înțeles-o. Nu, se pare că nu va apărea curând această „unitate” capabilă de a crea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că „opoziția” anti-comunistă - cea reală, adică cea care ar fi trebuit să aibe loc și să se organizeze sub dictatură, așa cum s-a Întâmplat În țările vecine nouă, de la Nord! - era practic nulă, iar corifeii „anti-comuniști” s-au descoperit În pripă, la noi, abia În zilele revoluției. Sigur, indignarea lor - poate și uimirea lor! - era meritată, observând că tot vechii tovarăși, unii dintre ei, pregătesc formele noi ale conducerii armatei, ministerelor, serviciile de informații, finanțelor etc. Puterea, pe scurt! Dar, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
m-a vrut, dar ca victimă, nu ca erou. Se pregăteau deja altare unde trebuiau Întinse, alături de zeci și sute de trupuri Însângerate ale unor adulți care contribuiseră la prestigiul și stabilitatea României, și unele trupuri de tineri, ștampilați În pripă drept „dușmani” - cei naivi care nu fugiseră, nu putuseră să o facă! -, deoarece, nu-i așa, „deși avem puterea militară, polițienească și administrativă, lupta se ascute, iar dușmanul se arată mai fioros ca nicicând”. Și, ha-ha, cu atât mai „fioroși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se situeze în centrul preo cu părilor noastre, nu ajunge să ne irite, trebuie să se și compromită, să infirme imaginea pe care ne-o facem despre el în epocile pașnice. Să recunoaștem: se stră du iește din răsputeri. Câtă pripă nu pune ca să ducă de râpă ideea pe care filozofii au ticluit-o despre el. Le desfide sistemele, spre bucuria amară a moraliștilor, cărora le revine grija specifică de a scruta și de a judeca omul din clipa în care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fixează; impresiile ei sunt trecătoare. Extrema activitate a imaginației o face să se abandoneze fără chibzuință și fără rezerve primelor ei por niri. Este în stare să intre într-o legătură galantă și să se desprindă de ea cu atâta pripă, încât poate foarte bine să uite până și numele, sau chiar figura unui fost amant. Dacă participă la un proiect, la unele intrigi unde este necesar să acționezi prompt, ardoarea, inteligența, dibă cia, nimic nu-i lipsește, și poate contribui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îi rămânea de străbătut. Însă, amenințată ea însăși în clipa în care îi dispăruseră toate ființele pe care le iubea, ea n-a avut, ca să zic așa, timpul de a se lăsa pradă regretelor sale. A fost obligată prea în pripă să se ocupe de ea pentru ca alte gânduri să continue să-i stă pânească sufletul: boala ei i-a servit într-un fel de con solare, iar natura, ca printr un instinct, a dat înapoi în fața nimicirii care înainta și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
încercarea de distrugere și anihilare a lor a fost un eșec. Motivele pentru care planurile comuniștilor nu au reușit în totalitate țin de proasta lor gestiune, pe de o parte (decizia de a implementa acțiunea și în alte închisori, în pripă și fără o atentă studiere a situației de la fața locului, a fost fatală din acest punct de vedere), și de incredibila putere de regenerare a sufletului omenesc, pe de alta. În funcție de mediul în care s-au aflat după experiența din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Deschizând șirul de tomuri ce cuprind mineiele traduse de G. și imprimate la Buzău în 1698-1699, mitropolitul Theodosie Veștemeanu îl roagă pe cititor să ierte greșelile, tipograful vorbește despre cadența tensionată a muncii, despre lucrul noaptea, despre corecturi făcute în pripă („graba citirii la prube”) etc. Iertare își cere și traducătorul G.: „De ar și cunoaște niscare greșală, să nu defaime, că cu greu iaste a tălmăci neștine singur, ales despre limba elinească spre cea rumânească”, mai cu seamă că există
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
contra fostului tovarăș de arme, Tito, devenit peste noapte „iuda Tito, sluga imperialiștilor!”, a pornit barbara „strămutare” a câtorva mii de țărani avuți din Banat „pentru a asigura zona de frontieră contra dușmanului de clasă”. Acești strămutați au fost în pripă aruncați în Bărăgan în locuri pustii - ca și țăranul, Vichentie, care cumpărase casa mătușii noastre! -, unde au trebuit să-și încropească colibe și să-și câștige traiul făcând agricultură cu mijloace extrem de primitive. Interesant - da, extrem de „interesant”, însă intrând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Marin Rădoi, când se făceau listele pentru vorbitori, au insistat, uimind și stupefiind pe unii scriitori, „tovarăși mai vechi” și rigizi, ca Țepeneag, Dimov, Ivănceanu și alți „indezirabili”, să aibă dreptul de a vorbi!... Consiliul s-a întrunit atunci în pripă și, cum convenisem cu Macovescu, l-am rugat pe Aurel Dragoș Munteanu să anunțe numele lui Matei Călinescu, când îi va da cuvântul Macovescu care va conduce ședința. Într-adevăr, Macovescu a anunțat un loc liber în Biroul Uniunii, for
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a românilor”, a prins în acești ultimi ani forme penibile, care ascund prost un conformism „pe dos” sau un oportunism, pecuniar adesea, explicabil poate, dar nu mai puțin problematic! Noi nu judecăm pe nimeni, deși am fost adesea judecați în pripă și cântăriți cu „greutăți false”, am oroare de orice postură judiciară cu nobila excepție a „magistraturii critice”, când ea e făcută cu „amor de literatură” și cu respect de creatorii ei. Nu stă în ființa noastră, a „creatorului de ficțiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de sănătate. Astfel, libertatea personală și drepturile individului au fost puse în pericol; astfel, cineva s-a erijat în tutore nedorit; astfel, destinul subsemnatului a devenit înfiorător și fără speranță de salvare. El se asemăna unui om ce fusese din pripă îngropat de viu, cu groaznica diferență că avea de luptat nu numai cu moartea, ci avea mult de suferit și din pricina oamenilor, și că, în pofida intensității destinului înfricoșător, sfârșitul vieții pământești nu putea veni prea curând. Maiestatea Voastră, acestui destin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cei doi Ceaușești, arestați încă din după-amiaza zilei de 22 decembrie și deținuți într-o cazarmă din Târgoviște, nucleul din jurul lui Ion Iliescu a decis execuția cuplului acum răsturnat. Pentru a da o aparență de legalitate, s-a organizat în pripă un proces, dovedit a fi ultimul proces de tip stalinist în Europa de Est, și care, la difuzarea sa în străinătate, a provocat un val de proteste, contribuind masiv la discreditarea țării. Cei doi avocați au fost, pentru a relua formula unui
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
drum, la Șosea, găsii un batalion de infanterie oprit, în fugă spre Moldova. Bieții soldați și ofițeri istoviți se trântiseră pe jos cu armele lângă ei. „Ce faceți, le strigai, fugiți! Vin germanii!“ Ei nu știau nimic. Se ridicară în pripă și, uitându-și oboseala, fugiră înainte. Nu știu de au scăpat. Trebuia să rămân la spital ca să susțin moralul răniților și al personalului. Soldații erau disperați să cadă prizonieri, unii plângeau, alții se văitau de ce nu au murit în luptă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
urcați, domnule? Brunetti aruncă privirea În sus la el și apoi din nou jos la piciorul lui Ruffolo. — Nu, Vianello, rămân aici cu el. E-un telefon la stația Celestia. Du-te și sună după o barcă. Vianello plecă În pripă, uimindu-l pe Brunetti cu zarva pe care o făcură pașii lui, reverberând În tot spațiul de sub pasarelă. Cât de Încet trebuie să fi venit, dacă Brunetti nu-l auzise până când nu se aflase direct deasupra sa. Rămas singur, Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
decât o locomotivă” și parcă se mai liniști, însă în mod ciudat, sub această pojghiță de liniște, curând o grijă ciudată începu să-i alerge nebună prin colțurile întregii sale ființe. Se așeză pe prispa mică a casei ridicată în pripă după viitură, lăsându-și capul în palmă, ațintindu-și privirea în țărâna curții de parcă tocmai acolo în fărâmele acelea de praf s-ar fi derulat un film groaznic, văzut și revăzut de nenumărate ori, și ca un ecou la huruitul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
într-o unică natură; când Dumnezeu va binevoi, și fără ca eu să vreau, se va ivi chipul Mântuitorului. M-am uitat din nou la picturile acelea de pe zid și i-am urat: - Dumnezeu să-ți călăuzească mâna! Am ieșit în pripă și l-am întrebat pe Rotari: - L-ai mai văzut vreodată pe bătrânul acela? Mi-a răspuns că bărbatul venise pe domeniu cu o săptămână înainte de sosirea mea. S-a așezat sub stejar și a început să vorbească, închipuindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trupele lui Baba Nobufusa și Yamagata Masakage năvăliră În apropierea șanțului, gata pentru un atac de noapte. — Ce-i asta? Stați! Când se opriră În fața porții, Baba și Yamagata Își struniră caii și opriră toată armata să se repeadă În pripă Înăuntru. — Generale Baba, ce părere ai? Întrebă Yamagata, trăgându-și calul lângă al camaradului său. Părea să fie complet nedumerit. Baba avea și el Îndoieli și privea spre poarta inamicului. Acolo, luminând depărtarea, ardeau focurile, atât În fața porții, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]