377 matches
-
15 ani, de când i-a murit soția, se gospodărește singur - face mâncare, chiar mai prășește în mica gradină din fața casei. A fost un om muncitor toată viața, care a avut grijă să nu se risipească nimic, iar ceea ce considera că prisosește, dădea nevoiașilor. El spune că a muncit în fiecare zi și s-a rugat la Dumnezeu să-l binecuvânteze. Nu crede că a făcut rău nimănui, a mers duminica și de sărbătorile religioase la Sfânta Biserică, unde s-a rugat
Cel mai vârstnic locuitor al judeţului Bacău a împlinit 105 ani () [Corola-journal/Journalistic/70697_a_72022]
-
și ele pe dimensiunea pielii și nu a trupului, atârnând peste umerii subțiați, iar mânecile fluturau, ca niște rufe puse la uscat. Singurul care-și păstrase măreția de odinioară și pe care pielea, cu toate strădaniile ei, nu reușea să prisosească, era nasul, coroiat și cu niște nări uriașe care, înfundate de umezelile care curgeau din ochi, se opinteau să tragă aerul, ca niște foale. Și cum izbânda morții e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
dintr-o altă piesă de teatru, avem însă un filon rus, gogolian-cehovian. Din păcate, regizorul nu intuiește potențialul acestei direcții așa că în absența unei contraponderi, partitura lui Constantin Florescu creează impresia de colaj histrionic, chiar de cabotinism, ceea ce personajului îi prisosește. Însă tocmai din această notă aparent artificială în mijlocul unui film condus echilibrat, și în absența altor registre la fel de puternice, se creează un efect interesant. Sunt multe scene țipătoare, dar care fac parte din specificul local, kitschul lor fiind inerent, amestecate
Nuntă peste podul de flori by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6112_a_7437]
-
un nimic fistichiu, pe care să-l poți, oricînd, privi fără vane dezamăgiri. Nimicul aparenței, care nu se prescrie, și care nu atîrnă la destin, fiindcă ,în fiecare clipă este cuprins ceva care nu se face trecut și care-i prisosește soartei." Un simplu joc, un amuzament de vîrstă barocă, din care Petru Creția face un text încîntător și clasic. O șaradă cu morți și-nvieri care nu sînt, nici una, de-adevărat, cum nu erau, niciodată, în povești. Acolo unde eroul
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
timpului; chiar acela îți va aduce multe mulțumiri, iar ceilalți toți vă vor lăuda și se vor minuna. Dar, ceea ce este mai mult decât orice, e că Stăpânul cerurilor vă va da pentru asta multe răsplăți și va face să prisosească și câștigul, și lauda aceasta. Gândindu-ne, dar, la câștigul ce-l avem de aici, să ne ducem toți la porțile orașului, să prindem pe frații noștri și să-i aducem aici, ca să ne fie și mâine plină biserica și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pentru o perioada / au scris pe ei NUP // Diminețile apar că eșarfe contre-nuit / serile se suprapun tăcerilor / legate de mâini / și legate de mâine / cât de clar te zăresc în acest început / care se devora pe șine / și tot așa prisosește” („Semiotica”). Toate volumele de poezii durabile trebuiau să poarte un titlu. Și acesta al lui Virgil Dumitrescu poartă un titlu. Acesta rămâne învingător și pește celelalte nișe tematice pe care le-am consemnat. La cercetări în retorta, se poate dovedi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pentru o perioada / au scris pe ei NUP // Diminețile apar că eșarfe contre-nuit / serile se suprapun tăcerilor / legate de mâini / și legate de mâine / cât de clar te zăresc în acest început / care se devora pe șine / și tot așa prisosește” („Semiotica”). Toate volumele de poezii durabile trebuiau să poarte un titlu. Și acesta al lui Virgil Dumitrescu poartă un titlu. Acesta rămâne învingător și pește celelalte nișe tematice pe care le-am consemnat. La cercetări în retorta, se poate dovedi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pentru o perioada / au scris pe ei NUP // Diminețile apar că eșarfe contre-nuit / serile se suprapun tăcerilor / legate de mâini / și legate de mâine / cât de clar te zăresc în acest început / care se devora pe șine / și tot așa prisosește” („Semiotica”). Toate volumele de poezii durabile trebuiau să poarte un titlu. Și acesta al lui Virgil Dumitrescu poartă un titlu. Acesta rămâne învingător și pește celelalte nișe tematice pe care le-am consemnat. La cercetări în retorta, se poate dovedi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
din casă, a început să care apă în adăpătoare. A cărat o zi, a cărat două, a tot cărat la apă, fără să ostenească, mai multe zile, până ce s-a umplut adăpătoarea. Ea a cărat în continuare, iar apa, care prisosea, a început să curgă din adăpătoare. Se formase un pârâiaș subțirel și repede mișcător, care se strecura ca într-o joacă de copil pe panta ușor înclinată. Iar femeia a tot cărat apă în adăpătoare, surplusul de apă a tot
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci "pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu." 8. Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună, 9. după cum este scris: "A împrăștiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămîne în veac." 10. "Cel ce dă sămînță semănătorului și pîine pentru hrană", vă va da și vă va înmulți și vouă sămînța de semănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
ce a vîndut fratele său. 26. Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, și-i stă în putința lui singur să facă răscumpărarea, 27. să socotească anii de la vînzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisosește, și să se întoarcă la moșia lui. 28. Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi lucrul vîndut, să rămînă în mîinile cumpărătorului pînă la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moșia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
numai pentru a găuri pielea unor tipi oareșicare. Or, tocmai aici era buba acestei afaceri atât de neobișnuite: era prea bine plătită pentru a nu fi și neliniștitoare. Instinctul lui de vechi soldat mirosea primejdia. Nu-i vorba de bani. — Prisosesc spadele În Madrid, insinuă mascatul, iritat. Căpitanul nu Înțelese bine dacă se referea la căutarea unui Înlocuitor, sau la cineva care să-i facă lui felul dacă refuza noul contract. Posibilitatea ca asta să fie o amenințare nu-i plăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ei închipuire căznită de dorință, când strângea perna jilavă în brațe și simțea că sângele ei se aprinde în galopul străbătut prin deșertul marelui pustiu din ea, incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și obosită, toropită de dulcea istoveală. Vâlvoarea de august se mistuia ca o cenușă a pasiunii lor consumate, învăluită în mirosul acela de sevă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
orașului nord african, așa cum ni s-a transmis ea. Aceasta e până astăzi tributară unei game întinse de prejudecăți cu substrat politic, începând cu precizia distribuției de vicii și virtuți între puni și romani. Ce le lipsește celor dintâi le prisosește celor din urmă. Lucrul s-a afirmat de atâtea ori și de pe poziții atât de autoritare încât, de la un punct încolo, specificul latin a ajuns să se definească prin opoziție cu cel cartaginez. Ceea ce era oarecum la îndemână, dat fiind
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
amurg, de la cantină singurică-singurică, pășind ca și cum ar fi plutit pe lângă ispitele atâtor ochi scurși, jinduindu, și capetele de bărbați întorcându-se și socotind, poate, în sinea lor că n-ar avea cum să-i lipsească, dar nici nu i-ar prisosi, din ce i-ar pica pe de lături, Mirelo, darul și pomana. Chiar îi lipsea, dar e tot atât de adevărat că nici de prietene nu s-ar fi lipsit, oricât ar fi scos-o din sărite bârfele lor, păi, curva aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
niște pantaloni pe măsură, iar ca încălțăminte, aveam o cizmă 40 și alta 44. Urma ca, ulterior, să “completăm” tot ce ne trebuie - în armată “a completa” înseamnă a fura ce-ți trebuie și a lăsa în loc ceea ce-ți prisosește - încât, până la urmă, mai așa, mai de la magazie, ajungeai să te faci om. Altfel, erai considerat prost răcan și luat ca atare și chiar puteai să ai necazuri mai târziu. ...Am făcut doi ani de armată. După un an, într-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și din carte nu știai de unde, așa că îți arătau ei, și totul cu un cadou ceva se aranja. Am lucrat pentru export, eram fruntașa, respectată, nu se bagă nimeni peste noi. Aveam 4000-5000, făceam și ciubuc, măi scoteam 1000-2000, ce prisosea vindeam, ca și acum le văd prin oraș. Am fost desemnați să fim vizitați de președintele Ceaușescu, eram respectată, aveam de toate, nu duceam lipsa de nimic. Nici acum nu pricep la ce aveau nevoie de cutiile alea, se spunea
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
două chile și jumătate de pește... Făceau și sfințiile lor rost măcar de o „saramurică” acolo pe zi dacă nu de mai mult. łine seama, fiule, că mai aveau și ei „obligații” pe unde nu te aștepți... Sau dacă peștele le prisosea, îl puneau la vânzare, că dughene aveau, slavă Domnului, și să încropească o ghețărie nu era mare lucru. Din documente am mai aflat că „feredeul svintei mănăstiri Trei Sfetitele” era la mare căutare. La 28 mai 1703 (7211) Constantin Duca
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
afla spitalul cu toate ale lui... Așa se face că venitul mănăstirii „Din let 1771 ghenarie 1 și până la let 1772 ghenarie 1” a fost de 7507 lei și 82 bani. Cheltuielile au fost de 6249 lei și 112 bani „prisosind 1257 lei 90 bani”. Această situație este iscălită de Iordache Balș vistiernicul. Din darea de seamă privind veniturile și cheltuielile „Din let 1771 ghenarie 1 și până la let 1772 ghenarie 1” aflăm și leafa dată „Doftorului Dracachi 840 lei” Apoi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu aibă cât de puțin amestec la spitalul acesta, nici la spițeria spitalului”. Numirea doctorilor se va face numai de către epitropi „pe care îl vor socoti de om vrednic”. Iar de se va întâmpla ca doctorului din spital „îi va prisosi vreme peste... slujba lui la spital și se va întâmpla să-l cheme vreun bolnav de aice din oraș să aibă voie să meargă și nici atuncea să nu aibă supărare despre doftorii domniei”. Domnul nu-l uită nici pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nou doao ceșmele alăture cu poarta cea mare a numitului... locaș cu haznele dinnăuntrul mănăstirii, ca să fie atât pentru trebuința lui și a bolnavilor, cât și a celor de pe împregiurul lui și a obștii, din care haznele fiind apă de prisosit s-au rânduit și la altă ceșme.. la răspântiile Uliții Strâmbe”. Apoi aceste „haznele” și „ceșmele” trebuia îngrijite și tocmite la nevoie. Pentru asta, Grigorie Alexandru Ghica voievod, prin același hrisov din decembrie 1776, hotărăște: „aceste ape ale Svântului Spiridon
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Sălbatica țipa Îngrozitor: pe ea nu o plăteau ca să muncească de pomană! O mulțime de oameni mor de foame În Perú și În casa asta mîncarea se aruncă la gunoi! Susan, Înspăimîntată, spuse că ar fi bine ca tot ce prisosea să le ducă săracilor de la hipodrom și se Întoarse spre Daniel, dar metisul Își feri privirea Într-o parte și plecă spre bucătărie. Din solidaritate cu Nilda și fiindcă Îi părea bine să plece stăpînii. Rămîneau doi mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîte un prieten printre elevi. Singurul său tovarăș era un băiat ciudat pe nume Miquel Moliner, care, cu timpul, avea să devină cel mai bun prieten pe care Julián și l-a făcut vreodată În școală. Miquel Moliner, căruia Îi prisosea creierul și Îi lipsea răbdarea, se complăcea În a-i Înfuria pe dascăli punîndu-le sub semnul Îndoielii toate afirmațiile, prin aplicarea unor jocuri de dialectică ce trădau atît ingeniozitate, cît și o cruzime Înveninată. Ceilalți se temeau de limba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fel sau altul, ceva de-a face cu cartea aceea a lui Julián Carax pe care n-ai vrut să mi-o vinzi atunci cînd trebuia? Am fost luat prin surprindere. — Eu v-aș putea ajuta, se oferi el. Îmi prisosește ceea ce vouă vă lipsește: banii și bunul-simț. Credeți-mă, don Gustavo, am implicat deja prea multă lume În chestiunea asta. — Atunci, Încă unul În plus n-o strica. Hai, cu Încredere. Închipuiește-ți că sînt confesorul tău. — De ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
existență aproape monahală, dedicat cheltuirii acelor bani, pe care Îi considera mînjiți de sînge, pentru restaurarea de muzee, catedrale, școli, biblioteci, spitale și asigurîndu-se că operele prietenului său din tinerețe, Julián Carax, erau publicate În orașul lui natal. — Banii Îmi prisosesc, iar prietenii ca Julián Îmi lipsesc, spunea el drept singură explicație. Abia păstra contactul cu frații lui și cu restul familiei, la care se referea ca la niște străini. Nu se căsătorise și rareori ieșea din incinta palatului, unde ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]