1,457 matches
-
răsfață. Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut. Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curg Șarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg, Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte! Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
iz de vechi răsfață.Nu ai milă, n-ai nici suflet, cătrănită-mi eștiAi tăi picuri, roi de apă, spun nopții poveștiRece boare de umbrire se presară-n lutFrig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut.Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curgșarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg,Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate,Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte!Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced!Frunzele
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
țara trupul lor în gliePieptul, scut de gloanțe, brâul de pafta,Să nu curgă lacrimi, fi-va ... XVII. MI-E DOR..., de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. MI-E DOR... Mi-e dor de prispa casei mele Scluptată-n lemn și învelită-n lut, De gardul vechi, cu carii și zăbrele Și curtea largă, cea cu mărul slut. Fântâna-n umbra perjului de vară, Scornea o apă rece și senină Sub soarele ce apunea în sară
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
de mireasmă în a lor parfum. Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rară Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară ... Citește mai mult MI-E DOR...Mi-e dor de prispa casei meleScluptată-n lemn și învelită-n lut,De gardul vechi, cu carii și zăbreleși curtea largă, cea cu mărul slut.Fântâna-n umbra perjului de vară,Scornea o apă rece și seninăSub soarele ce apunea în sară,Sub cumpăna-nvelită
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
ochii minții-acum, Copilăria-mi toată, Vă văd pe voi , bunicii mei, Cum m-așteptați la poartă. Cu dosul mâinii , lacrimi șterg, Și tristă îmi dau seama. C-oricât de mult aș vrea să merg Spre voi, totu-i degeaba... Urc prispa casei voastre dragi Și lutul se sfărâmă, Privesc pereții scorojiți, Mânjiți cu var și humă. Ferestrele ca doi ochi triști, Mă tot privesc cu lacrimi, S-au tot uscat de dorul meu Pe ei și ploi, și patimi. Ușița se
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
sfinți îngeri păzitori, Mă tot vegheați din ceruri! Vă simt cu mine-n sărbători, Blajini, ca-n alte vremuri... Și astăzi în ghetuțe-aștept, Să-mi puneți nuci și mere... Dar voi în noapte îmi trimiteți A voastră mângâiere... Cobor iar prispa casei dragi Și ușa-n urma-mi plânge... Tristețea-ncearcă în zadar Din visuri să m-alunge... Referință Bibliografică: VISURI / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI, 07 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
Cu pași de timp prin cerdacul unei ierni. Fără tine acasă nu-i ca altădată Plâng gânduri răvășite-n sufletul meu, Doar vântul cântă printre uluci la poartă în rugăciunea mea cu Bunul Dumnezeu. Te caut mamă-n amintiri pe prispă îți văd chipul umbrit și plâns de dor, Durerea ți-ai ascuns-o adesea-n batistă Când sufletul tău a fost umbrit de nor. Azi în cuptor nu mai miroase a pâine caldă și cozonacul nu are cine-l frământa
A NINS MĂICUŢĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382998_a_384327]
-
păstrează tradițiile și obiceiurile, tinerii mai sunt interesați de valorile înaintașilor? - În privința satului românesc, sunt un nostalgic incurabil și am să vă trimit două-trei poezii pentru a vă convinge. În satul de astăzi te asurzesc manelele de la boxele instalate pe prispă de indivizi care nu au citit o carte sau o revistă în viața lor. Faptul că tinerii nu mai fac nici armata, i-a transformat într-o cireadă zăpăcită de streche care o ia razna încotro apucă. Ar fi un
CONVORBIRI: PETRUŞ ANDREI, CULTUL PENTRU MUNCĂ ȘI VALORILE NEAMULUI ROMÂNESC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383013_a_384342]
-
Istorisire > AȘ VREA, DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL Autor: Mihai Mircea Matei Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă, Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii, După lungi pribegii,întors acasă. Aș vrea să mă mai dezmierzi, Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave, Aș vrea să nu te mai întorci, Să stai,să-mi spui că mai rămâi. Aș
AȘ VREA, DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383131_a_384460]
-
vreo trei anișori după cum zicea, era ținută pe un cățel de către părinți ca să meargă pe el...J era o fericire că sunt pe tărâm misterios. Deja, de când fusesem prima dată am gasit analogii cu casa bunicii, așa cum stăteam verișorii pe prispa și povesteam pe când eram copii..casă parcă tot la fel. Sau căsuțele alea la ea..parcă tot la fel mă pusese și mama ei prima dată pe prispa aceia și începuse să depene despre ea... a fost un lucru miraculos
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
prima dată am gasit analogii cu casa bunicii, așa cum stăteam verișorii pe prispa și povesteam pe când eram copii..casă parcă tot la fel. Sau căsuțele alea la ea..parcă tot la fel mă pusese și mama ei prima dată pe prispa aceia și începuse să depene despre ea... a fost un lucru miraculos cu mama ei, care m-a simpatizat din prima, până să o sune pe ea... dar, n-am știut cum să aman acel apel care deja îmi prevestea
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
ca sunt într-un anumit mod..dar, iată, acum a dat de tasu , față de cum ma vedea pe mine. Am mai strigat, chiar dacă la început mi se părea ciudat, mai ales glasul meu de un gâjâit.. M-am apropiat de prispa pe care am stat prima dată bucuros, poftiți fiind de doamna B. atunci prima dată acolo, cănd prea multe nu făceam, dar primeam atenții (pentru că-I duceam un premiu, o surpriză..ce nu se primea altfel, chipurile), informații fără să
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
pentru toți!” -spunea atunci doamna B. Oh, ce tare mă înduioșase asta... chipurile eu mai iubit înainte?? Normal că NU, doar atenții..! Dar, si aia ce coincidență, să moară fratele dânsei odată cu fratele meu...Doamne! Am stat, culmea, pe acea prispa că și la mine acasă, dar mai băteam în geam. Spre căsuța din partea cealaltă nu știu de ce n-am avut tragere de inimă să merg să bat și acolo. Tot mi se părea chiar dacă pitoresc, familiar. Îmi închipuiam că așa cum
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
Astăzi mă doare numai fericirea-Eu pot din veșnicie să vă scriu.... XXVIII. SONETUL LUMINII, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1929 din 12 aprilie 2016. Cuvântul mi-a fost leagăn și-alinare Iar casa mea e însăși poezia, Pe prispa ei veghează veșnicia În doine și lumini strălucitoare. Mă cheamă cu ardoare datoria Când strâng la piept buchetele din soare, Doar versuri cântă fără încetare Sfințind în doruri lacrime și glia. Există, oare, floare mai frumoasă Ori cer curat atât
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
cristalin Cum este poezia luminoasă Care aduce mărilor senin? Nicicând nu intră noaptea-n a mea casă Căci lampa mea e versul din suspin. Citește mai mult Cuvântul mi-a fost leagăn și-alinareIar casa mea e însăși poezia,Pe prispa ei veghează veșniciaîn doine și lumini strălucitoare.Mă cheamă cu ardoare datoriaCând strâng la piept buchetele din soare,Doar versuri cântă fără încetareSfințind în doruri lacrime și glia.Există, oare, floare mai frumoasăOri cer curat atât de cristalinCum este poezia
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
pe care-l chema Gheorghe. Și cum nu avea ce mânca, a luat de pe câmp din spice câteva boabe de grâu, le-a copt și le-a mâncat, apoi, cum era sleit de puteri din cauza foamei, s-a culcat pe prispa casei. Când l-am întrebat ce face, mi-a răspuns că a mâncat să moară sătul. Acolo, pe prispă, și-a găsit liniștea veșnică. Altă dată, pășteam oile pe toloaca satului, iar un băiat - vaca. Și de flămând ce era
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
de grâu, le-a copt și le-a mâncat, apoi, cum era sleit de puteri din cauza foamei, s-a culcat pe prispa casei. Când l-am întrebat ce face, mi-a răspuns că a mâncat să moară sătul. Acolo, pe prispă, și-a găsit liniștea veșnică. Altă dată, pășteam oile pe toloaca satului, iar un băiat - vaca. Și de flămând ce era, s-a băgat sub vacă să sugă lapte și așa a murit. Discut uneori cu fratele Gheorghe pe această
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
petrecută pe Valea Cobiei, în județul Dâmbovița, datorită existenței unei cunoștințe comune - actorul Valeriu Dogaru. Nu în ultimul rând, pentru că sufletul mi-a vibrat la auzul unor cuvinte pe care nu le mai folosisem demult în comunicarea mea zilnică: pridvor, prispă, mișei, bălai, jăratic, ropot, mreje, văpaie, odor, mărgean, zădărnicie, „Izvorau lumine” auzindu-le în timpul recitalului. Îi doresc oaspetelui nostru sănătate neumbrită și ușurință în împlinirea proiectelor artistice despre care ne-a vorbit. Sperăm ca icoana care i-am oferit-o
EMIL BOROGHINĂ cu recitalurile SHAKESPEARE şi EMINESCU în Statele Unite şi Canada [Corola-blog/BlogPost/93334_a_94626]
-
atâția fluturi și o plăcere deosebită să-i prindem și să ne jucăm cu ei. Probabil că la părintele Băluță, unde se ducea domnul Arsu și alți prieteni de-ai lor, să joace table sub nucul din grădină sau pe prispă, s-o fi discutat și despre invazia fluturilor. Mi-l imaginez pe domnul Arsu îngrijorat, ca de altfel toți oamenii din sat: - Mă, eu aș da celui care stârpește fluturii ăștia câte un ban pentru fiecare fluture ucis! - Vorbiți serios
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
cea mai pură formă, pe care poetul o redă prin prisma unor peisaje superbe, în care natura este martor al celor mai tandre trăiri. Gândurile sale ard intens împletindu-se în ode profunde, iar stelele îi vorbesc lăsându-i pe prispa amintirilor cele mai sensible suveniruri. “Ceru-ntreg parcă se-nvârte” în cetatea viselor sale și doar necuprinsul îl poate îngâna. Poezia lui Sandu Cătinean vibrează de iubire, dor și jale. Adânc recunoscător Domnului pentru tot ceea ce poartă în sinea sa
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
condamnat sînt parcă să mă întorc stingher, Din orice vis, la ceasul unui prezent de gheață, Și, răsucind din cheie același arc de fier, Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață. Poate-o să-mi fac o casă cu prispă, și-ntr-o zi ... Citește mai mult Cînd mi-e urît de lume imaginez un satși mă ascund acolo cu toate ale mele,Un loc fără păcate, posibil și curat,Trăind cumva departe de orice fel de rele.Pe dealuri
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
condamnat sînt parcă să mă întorc stingher,Din orice vis, la ceasul unui prezent de gheață,Și, răsucind din cheie același arc de fier,Să mă împing anarhic spre-o nouă dimineață.Poate-o să-mi fac o casă cu prispă, și-ntr-o zi... XXXII. ACELE VERI MINUNATE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017. Purtam un pantalon pînă aproape de genunchi. Cu o mînă în buzunar, în alta ținînd un măr din care mușcam, mai
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
voci argintii, misterioase, izvorâte din ... XIV. SCUZAȚI, CĂ MOR!, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și se așeză pe scara prispei, oftând din greu. În ultima vreme i se pare că timpul curge mai repede decât gândurile lui. Rezemându-și capul în baston, începu să mediteze: Cum mai trece timpul!... Nouășcinci?...sau nouășase?...Parcă mai contează... În fond, ce mai este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
eu așteptai să vină ploile... că așa e primăvara. Înfloresc pomii, înverzesc grădinile... Când veniră ploile, zisei băiatului: Citește mai mult Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și se așeză pe scara prispei, oftând din greu. În ultima vreme i se pare că timpul curge mai repede decât gândurile lui. Rezemându-și capul în baston, începu să mediteze:Cum mai trece timpul!... Nouășcinci?...sau nouășase?...Parcă mai contează... În fond, ce mai este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
la Lisa....la domnul Ionescu, spuse calm, cu o voce din care aburea fudulia. -Daaa? se miră laudativ, domnul Ștefănescu. Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun. -I-auzi! Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. ... Citește mai mult Tudorel începu colinda alergând din poartă-n poartă : bună ziua la Ajun, mâine la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]