1,290,302 matches
-
un fost director dat afară din teatru la revoluție, acum cu certificat de revoluționar, care vrea anularea concursului. După schimbarea guvernului, cei care vor capul directorului Ungureanu sînt noul ministru și secretarii săi de stat, o altă serie de zvonuri, privind demisia lui, apărînd în presă cu mult înainte să-i dea prin minte să demisioneze. într-un final de poveste absurdă, spre fericirea generală, directorul Cornel Ungureanu își dă demisia. Există niște fantome care bîntuie Despre regi, saltimbanci și maimuțe
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
iar raportul semnificativ este - cu atât mai mult aici - cel dintre memorie și uitare; în cazul lui Nietzsche vorbim despre un "jurnal de cercetare", la Karl Kraus despre un "antijurnal intim", la Peter Altenberg despre "albume intime". în ceea ce-l privește pe Hermann Bahr, vom distinge între jurnalul intim și cel public; la Arthur Schnitzler ne vor reține atenția "ego-documentele" - jurnalul intim și jurnalele fictive din romanele și nuvelele sale. Vom ști cum să trecem, în cazul lui Theodor Herzl, de la
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
felul în care își desfășoară subiectul. Autoarea vorbește despre percepția și simbolistica spațiului în lumea creștinismului ortodox. Monahismul pustiei și o întreagă tradiție a întoarcerii către propria interioritate, a intrării în sine pe drumul desfășurat de calea contemplației, sînt atent privite într-un discurs care se lasă cu greu încadrat unui gen precis. în principiu demersul propus de Locul călătorului e unul de hermeneutică religioasă, de decriptare a semnificaților spațiale, a topologiei construite în Răsăritul ortodox, dar autoarea pășește adesea în
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
decît o metaforică legătură cu datele spațiului concret? Două structuri topologice și de sens care susțin un spațiu propriu cunoașterii contemplative sînt "descoperite" în carte. Chôra tou achôrêtou, cuprindere a necuprinsului, și locul călătorului . Textul, imaginea iconografică, sanctuarul sînt apoi privite de autoare ca exerciții de topologie contemplativă. Cunoaștere dincolo de cunoaștere, spațiu dincolo de spațiu. Trebuie reluată o precizare: cartea aceasta nu se lasă rezumată. Titlul ei preia o formulare a lui Nicolaus Cusanus, o formidabilă trecere în cuvinte a realizării paradoxului
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
Puterea în funcție își dă toată silința să-i întoarne pe rromi din orașul-lumină în urbele și cătunele noastre, nu e logic ca partidul de opoziție din prima linie să se implice cum am zis, în sensul contrar? Cât îi privește pe proști, aceștia par răspândiți în formațiuni politice de toate orientările. Venind la putere, P.R.M.-ul s-ar vedea silit a purcede la o severă secerare în propriile rânduri - dacă nu chiar l-ar amenința dispariția. Ce s-ar mai
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
ar putea să primească o treime din spațiul audiovizualului - să te tot întinzi! Cu p'țintică răbdare, vorba lui nenea Iancu, dl C.V.T. va căpăta un amplu loc de răsfăț oratoric, va avea ocazia să ne asigure că, întrucât îl privește, proștii îi sunt dragi, rromii încă și mai mult, cu gândul la un viitor de aur în primul rând pentru ei, că palatul din insulă e un biet retiro de vânătoare, insula - un mușuroi! - fiind doar o moștenire de la o
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
mobile, se ajunge în mod firesc la zestrea pe care Brâncovenii au lăsat-o posterității, pe care au delegat-o viitorului și cu care au îmbogățit un întreg patrimoniu cultural și spiritual. Dacă, la un nivel mai larg, zestrea este privită ca o acțiune pe verticala istoriei, ca un set de valori transmisibile în timp, la unul mai restrîns ea este privită ca o acțiune pe orizontala categoriilor și grupurilor socio-economice. Dar fie că este vorba de zestrea diacronică, dacă-i
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
și cu care au îmbogățit un întreg patrimoniu cultural și spiritual. Dacă, la un nivel mai larg, zestrea este privită ca o acțiune pe verticala istoriei, ca un set de valori transmisibile în timp, la unul mai restrîns ea este privită ca o acțiune pe orizontala categoriilor și grupurilor socio-economice. Dar fie că este vorba de zestrea diacronică, dacă-i putem spune așa, sau de aceea sincronică, un fapt trebuie bine precizat: anume acela că avem de-a face aici cu
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
Acest fapt dovedește un lucru esențial, și anume acela că la nivelul stereotipului, al actului ceremonial, nu există nici o diferență de fond între tinerii actori care intră în viața de familie, diferența intervenind doar la un nivel periferic, acela care privește calitățile adăugate și excedentare funcției. însă dincolo de aceste principii și de filosofia sa generală, zestrea are - de fapt, avea - și un puternic caracter regulator. Ea stabilea atribuțiile în familie și împărțea rolurile majore. Bărbatul aducea bunurile funciare și imobiliare, uneltele
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
vizual capătă o pregnanță și o diversitate pe care nici descrierea și nici enumerarea nu le pot epuiza. Iar la acest nivel, al transmiterii de obiecte ceremoniale pe linie directă, de la mamă la fiică, sau pe linie mediată, culturală, care privește circulația motivului de la clasele de jos către cele de sus, formele artistice capătă o strălucire greu de imaginat. Indiferent din ce spațiu provine un obiect anume, fie el din Banat, din Transilvania, din Moldova sau din Muntenia, rafinamentul țesăturilor, în
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
ai zice pește, într-un broscoi râios. Rezultatul are de ce să-l mâhnească pe premier. în locul unui sprijin, fie el și voalat, parcă s-au întețit, dinspre Cotroceni, mesajele iritate: de la apelativul deja împământenit, "Arogantul", până la imperativul de-a abandona speculațiile privind alegerile anticipate, Ion Iliescu pare decis să-l țină pe fostul său protejat sub un tir continuu. Ce concluzii să tragem de aici? Pe de o parte, ca șef de partid, Adrian Năstase are perfectă dreptate să-și pună problema
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
Fiica Omului-țap!" după care fugeau de rupeau pămîntul. Hellen se străduia să-și călăuzească fiica pe o cale mai bună. Cînd fata avea vreo zece ani, mama s-a așezat într-o seară cu ea pe prispă și împreună, au privit la galaxiile care licăreau pe cerul de noapte. - Urmărește-ți steaua ta, scumpa mea, nu te lăsa abătută din drumul tău de nimeni și de nimic, a sfătuit-o Hellen cu un tremur în glas, care a făcut-o pe
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
cîștige o luptă. Adrian (Lyne, regizorul - n.n.) îmi spunea tot timpul " Nu, Richard, nu! Acesta este vechiul Richard. Acum am nevoie de noul Richard! Nu-l vreau pe cel care ar putea să fie mijlocaș. îl vreau pe cel care privește meciul!". Deci, însușirea omului de rînd este cea de care avem nevoie în acest caz". în rolul seducătorului de această dată se află francezul Oliver Martinez care afirmă despre personajul său că este "ca un copil; este liber" prea liber
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
soțul își dă seama, în mod gradat, că soția lui are o aventură" și că "era unul dintre filmele mele favorite. întotdeauna mi-a plăcut și l-am folosit, în mod vag, ca bază pentru acest film". În ceea ce ne privește vom considera Infidelă drept un film realizat în limitele bunului-simț, cu unele momente reușite în care emoția și acțiunea constituie un tot armonios, însă fără o coeziune generală, fără o gradare a tensiunii, fără acel ceva inefabil ce transformă un
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
carpato-danubiano-pontic. Pe de altă parte, se face aluzie la o realitate apărută după 1989 și anume la puhoaiele de români plecați să muncească în străinătate, sau la alte puhoaie care au trecut granița fraudulos cât și la cum sunt românii priviți în Occident. Toate personajele sunt pitorești și reprezentative ( în ceea ce privește modul în care a fost înțeleasă și aplicată democrația la noi). Vreischte, care are mereu ceva de împărțit cu polițiștii englezi (probabil în amintirea relațiilor afectuoase cu milițienii români) și cu
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
o boare abia simțită, un fel de briza parfumată (nu, nu e bine zis „parfumată”, pentru că mireasma venea, cumva, din ea Însăși, ca un dat primordial, ca un fel de suflet nevăzut, dar omniprezent) și am tresărit. Ea m-a privit mirată, cumva Întrebătoare, ca și cum nu și-ar fi dat seama ce se Întâmplă cu mine, apoi cred că a Înțeles, pentru că a zâmbit din nou (de data asta parcă și puțin ironic) și s-a Îndepărtat Încet, abia lunecând, parcă
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
tulburat de acea Întâmplare stranie... La puțină vreme după aceea, cineva mi-a trimis de la Paris o revistă În care erau consemnate răspunsurile mele la ancheta despre viitorul teatrului absurd. Trăia? Sau apucase să transmită redacției totul, Înainte ca... Am privit semnătura: Floriana Flower. Și am izbucnit În râs. Era atât de simplu! De unde putea să izvorască o mireasmă, dacă nu din adâncul unei făpturi cu nume de floare? Am telefonat la redacție. Da, mi s-a spus, realizatoarea anchetei era
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
un parfum. Ei bine - mă credeți sau nu - era chiar mireasma de la Skopje! Așa că am trecut peste orice regulă de politețe și am Întrebat - cam intempestiv, recunosc! - ce parfum este acela.«DOLCE VITA», mi-a răspuns vânzătoarea, În vreme ce blonda mă privea cu un reproș mut, vizibil deranjată de indiscreția mea... Mi-am cerut scuze și am cumpărat și eu un flacon de parfum. Iar În camera de hotel, când am deschissticluța, m-a Învăluit iar boarea aceea dumnezeiască de la Skopje. Și
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
nu își renegă, dar nici nu își idealizează trecutul. Egal cu sine, el judecă faptele bune și faptele rele, retrăiește speranțele și dezamăgirile își recunoaște propriile naivități și erori, dar nu iartă nici tendința tot mai prezentă astăzi, de a privi lucrurile în alb și negru, în virtutea unei atotnivelatoare "corectitudini istorice". Este treaba istoricilor de meserie să sesizeze eventualele erori din argumentația lui Theodor Cazaban. Oricum, confesiunile sale au meritul de a da de gîndit. Ele pot fi acceptate sau respinse
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
Bărbații Secolului" la a căror proliferare contribuie (aidoma unei regine a albinelor!): "trece ca o regină printre/ Bărbații Secolului și spune:/ sînt femeia voastră,/ pîntecele meu pe cei drepți/ îi va înmulți!" (ibidem). Dar autoarea se răzgîndește: consideră că poate privi poezia și prin prisma masculină, ca și cum ar ține a ilustra teza potrivit căreia bărbatul și femeia nu sînt nici integral masculini nici integral feminini (Otto Weininger ș.a.). Stînd între bărbați, cu o dispoziție îndeajuns de critică, ascultîndu-i "cum își exprimă
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
și pornește printre oameni,/ de-a lungul cetății cu el de mînă.// Intră în biserică,/ îi aprinde lumînarea/ și spune:/ ia aminte la ziua aceasta!" (Sacrificiu). Explicabil, poeta exersează pe claviatura unor diverse aproximații ale poeziei, în figura căreia se privește cochet ca într-o oglindă. Spre a-i urma jocul, putem constata că unele reflexe au o conotație masculină, altele una feminină, într-o fertilă intersexualitate. Dintre reverberațiile masculine menționăm abordarea poeziei ca destin ("Se pare că în sîngele tău
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
i se făcuse rău în fața ochilor noștri, în timpul reprezentației. A umblat prin lume, și înainte de '89, și după, a fost prin S.U.A., Franța, Rusia, a văzut multe și a cunoscut mulți oameni, multe personalități cu care a vorbit, i-a privit, cu care a băut whisky sau vodcă, în funcție de regiunea geografică în care a poposit. La noi, mulți îl înjură, alții îl admiră. Că așa-i românul, schimbător. Acum cîțiva ani buni, am poposit împreună, la solicitarea amicului Victor Parhon, cîteva
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
Era de-al casei și Țucu știa să se bucure de viață. Oriunde. Chiar și într-un orășel de provincie cu o oarecare tradiție culturală, destul de ostenit și de neprivatizat atunci cînd eu am făcut cunoștință cu el. Astăzi îl privesc cu alți ochi, cu un soi de tandrețe, pentru că ne-a ajutat să ne cunoaștem, să ne apropiem, să transformăm lucrurile și situațiile mai mult sau mai puțin importante în pretexte de a ne privi, de a rîde în hohote
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
cunoștință cu el. Astăzi îl privesc cu alți ochi, cu un soi de tandrețe, pentru că ne-a ajutat să ne cunoaștem, să ne apropiem, să transformăm lucrurile și situațiile mai mult sau mai puțin importante în pretexte de a ne privi, de a rîde în hohote, de a deveni complici la poante, ironii și autoironii. Am înțeles, din nou, că există întîlniri frumoase. E important să știi să nu le ratezi. Cum spuneam, Victor Parhon era mai marele acțiunii și, desigur
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
la școală o cană cu lapte și un corn. în felul ăsta ajungem mîine, poimîine să le cerem copiilor să-și toarne părinții de sînge mai bunului părinte care e guvernul. Sau îi invităm de pe acum pe copii să-și privească părinții cu dispreț fiindcă n-au bani să le dea ce primesc de la tata Năstase? Mai firesc era dacă premierul ar fi spus cinstit că a ajuns la ideea ca elevii să primească această gustare la școală, deoarece știe că
Statuie din bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14737_a_16062]