451 matches
-
când cineva făptuia ceva nepotrivit, trebuia informat privighetorul de ocol, iar când în sat intrau și mânau oameni fără răvașe ori săvârșeau fapte alături cu legea, trebuia să pună potera, în funcțiune, să informeze vorniceii din satele vecine, dar și privighetorul, indicând drumul pe unde a apucat răufăcătorul, pentru a fi prins și pedepsit. Dintr-o carte domnească din 4 decembrie 1840 adresată tuturor vorniceilor satelor din Moldova, publicată în Buletinul Oficial din 8 decembrie 1840, se arăta că vorniceii sunt
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
domnească din 4 decembrie 1840 adresată tuturor vorniceilor satelor din Moldova, publicată în Buletinul Oficial din 8 decembrie 1840, se arăta că vorniceii sunt aleși de „grămada satului" dintre cei „cu frica lui Dumnezeu", sârguitori să aleagă și ei pe privighetorul ocolului. Privighetorul era ales de vorniceii din ocolul care avea vacant postul respectiv, dintre fruntașii boerinași, neamuri, mazili, proprietari de avere nemișcătoare, pentru ca în caz când se întâmpla ceva rău să fie de unde răspunde pentru paguba produsă, cunoscut fiind că
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
4 decembrie 1840 adresată tuturor vorniceilor satelor din Moldova, publicată în Buletinul Oficial din 8 decembrie 1840, se arăta că vorniceii sunt aleși de „grămada satului" dintre cei „cu frica lui Dumnezeu", sârguitori să aleagă și ei pe privighetorul ocolului. Privighetorul era ales de vorniceii din ocolul care avea vacant postul respectiv, dintre fruntașii boerinași, neamuri, mazili, proprietari de avere nemișcătoare, pentru ca în caz când se întâmpla ceva rău să fie de unde răspunde pentru paguba produsă, cunoscut fiind că nealegerea unui
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
visteriei cât mai ales „avutul vostru, că aveți a fi răspunzători în locul lui". De aceea alegerea se făcea în prezența ispravnicului și a unui boier ținutual, ales de Departament care privegheau alegerea, ca să se facă „cu cinste și vrednicie" .Alegerea privighetorului se făcea pe trei ani, iar dacă alesul era vrednic, putea fi reales, repetându-se „orânduiala pomenită". Leafa privighetorului făcându-se de la vistierie i se interzicea orice avantaj de la săteni atât pentru sine, oamenii lui, vitele sale, inclusiv trăsura pentru
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
prezența ispravnicului și a unui boier ținutual, ales de Departament care privegheau alegerea, ca să se facă „cu cinste și vrednicie" .Alegerea privighetorului se făcea pe trei ani, iar dacă alesul era vrednic, putea fi reales, repetându-se „orânduiala pomenită". Leafa privighetorului făcându-se de la vistierie i se interzicea orice avantaj de la săteni atât pentru sine, oamenii lui, vitele sale, inclusiv trăsura pentru transport, mită ori danie nemeritată, inclusiv pentru ispravnic și oamenii lui. Intrarea privighetorului în slujbă urma a se face
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
reales, repetându-se „orânduiala pomenită". Leafa privighetorului făcându-se de la vistierie i se interzicea orice avantaj de la săteni atât pentru sine, oamenii lui, vitele sale, inclusiv trăsura pentru transport, mită ori danie nemeritată, inclusiv pentru ispravnic și oamenii lui. Intrarea privighetorului în slujbă urma a se face numai după ce primea întărirea de la Departament. Chiar și numai din cele enumerate, rezultă că noua legiuire aducea alt aer în procesul de înnoire, de modernizare și de asigurare a vieții materiale și spirituale în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
face să înțelegem că hatârul și bunul plac nu dispăruseră, iar Regulamentul se aplica numai în parte și doar de către unii - cei neajutorați. Sameșul ca slujitor domnesc rămânea, el avea toate însărcinările de ordin fiscal în întreg ținutul, ajutat de către privighetorii de ocol care strângeau dările de la vornicii satelor și apoi îndestulau visteria. După Foaia oficială din 1832 (Uricarul, vol. XII, p.32) sameș la Ținutul Tutova era Scarlat Plitos, la Vaslui - Costache Bălșucă, iar la Fălciusluger Costache. De orașul Vaslui
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
rândul birnicilor în pofida privilegiului pe care logofătul îl avea dobândit de la domnitor a celor 60 de lucrători aduși la fabrică, motiv pentru care mulți dintre aceștia părăsiseră zona. Mai interesant, însă, decât raportul constatator al autorităților administrative locale întocmit de privighetorul ocolului Muntele în legătură cu cauzele împrăștierii lucrătorilor "salahori" de la Negrișoara, este documentul emis de o altă comisie de anchetă, numită de Departamentul din Lăuntru, la cererea logofătului, în cuprinsul căruia erau inserate și informații privitoare la mâna de lucru, instalațiile tehnice
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Conachi (1844), în "Revista Istorică Română", an XVII (1947), București, pp. 115-119. 2 SJIAN, Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 1574, f. 1. 3 SJIAN, Vistieria Moldovei, tr. 1352, op. 1535, dosar 167/1846, f. 8. Potrivit raportului întocmit de privighetorul ocolului Muntele (ținutul Suceava), adevărata cauză a împrăștierii locuitorilor "salahori" de la Negrișoara ar fi constat în condițiile de viață și de lucru nesatisfăcătoare ce le fuseseră create de proprietar (apud Gh. Platon, Informații noi privind începuturile exploatării miniere în Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
decor natural de excepție, cu dealuri înverzite și înflorite, într-o u șoară bătaie de vânt care leagănă florile spre mine, pierdut cu privirea înspre o culme muntoasă la baza căreia e un lac mare. Dinspre poiana apropiată triluri de privighetori îmi încântă auzul ... Mi-ești atât de dragă și atât de aproape ! Sunt, oare, un câștigător dacă am răsădit tot sufletul și toate gândurile mele posibile în locul celui al tău pe care-l port mereu ca pe o grădină dumnezeiască
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
fără pic de aport personal (semnificativă e doar "selecția" în sine). Mai întâi, prozatorul exemplifică o trăsătură negativă de caracter: invidia omului mărunt, incapabil să recunoască valoarea semenilor (huhurezul e o pasăre tăcută și urâtă, care găsește minunatul glas al privighetorii "un zgomot fără înțeles"), pentru ca, în Isvorul și nourul, obiectul pedepsei morale (din perspectiva filosofiei practice și a "bunului simț" burghez) să îl reprezinte însuși sentimentul estetic, gratuitatea artei, la fel ca în Greierele și furnica. Pe scurt: izvorul se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sc/șt: mască/măști s/ș: cosaș/cosași str/ștr : astru/aștri Alternanțe vocalice; caracterizează mai ales substantive feminine și, mai rar, masculine: ea/e: perdea/perdele, stea/stele ia/ie: nuia/nuiele, băiat/băieți oa/o: moară/mori, privighetoare/privighetori a/ă: mare/mări, carte/cărți Producerea alternanțelor fonetice nu anulează regularitatea flexiunii substantivelor. Intră, însă, în subclasa substantivelor cu flexiune neregulată substantivele care prezintă modificări în structura rădăcinii fără legătură directă cu opoziția de dezinență. Se cuprind aici substantive
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atribute insolit materiale: „Liniștea, această vastă pasăre de apă,/ a murit în mâinile noastre groase de nepăsare”. Mecanismele poetice sunt mereu răsturnate, materialității i se substituie impalpabilul: „inelul de logodnă rotund ca un sărut/ pentru iubita mea tânără ca inima privighetorii” (Inel de logodnă). Investigând teritorii noi, în atingere cu poetica suprarealistă, imaginile câștigă în noutate, pierzând însă din suplețe, din fluiditate: „Priviți și voi, surorilor, corpul meu slăbănog/ plin de lepra unor muzici de altădată” (Estuar). George Ivașcu descoperea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
metafizică din care răzbate o jale nemăsurată. Cel mai bine este exprimată această jale de versurile din poezia ”Noi” ” La noi sunt codri mari de brad Si câmpuri de mătasă La noi atâția fluturi sunt Și- atâta jale-n casă. Privighetori din alte țări Vin doina să ne-asculte; La noi sunt cântece și flori Și lacrimi multe, multe...” Aceste versuri reflectau cel mai bine viața familiei mele din timpul copilăriei dar și acum îmi aduc aminte de ele din ce
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
separat. Pe ceilalți doi colegi nu știu de unde i-au luat, cum i-au luat. Între timp, în celulă a apărut unul care era omul Securității și eu n-am știut, în naivitatea mea. Era un informator, noi le spuneam privighetori. N-am știut! Deținuții din lateralele celulei mele au început să bată în perete să comunicăm prin cod morse, dar nici aia nu știam la vremea aia, că să fiu atent la ce vorbesc. Iar informatorul a zis: "Știu domnule
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la braț, cu fețe zîmbitoare: dl Alexander 6. și dra Ann. 7. Dl Alexander este poet. La viața lui a scris deja multe 8. rime. A scris o poezie despre Danny, una despre 9 pîinea cu stafide; una despre cîntecul privighetorii în 10. pădurea liniștită; și mai mult de șapte despre dra Ann! 11. De ce atît de multe poezii pentru dra Ann? 12. Ei bine, nu e greu de ghicit! 13. Pentru că dl Alexander o iubește mult pe dra Ann! 14
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Cincinat Pavelescu, Versuri, epigrame, amintiri, corespondență, pref. Victor Crăciun, București, 1972 (în colaborare cu Victor Crăciun); Zece umoriști români, cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1974; Miron Radu Paraschivescu, Scrieri, III-IV, București, 1974-1975, Amintiri, București, 1975; Ceasul muncii și al privighetorii, cu ilustrații de Mircia Dumitrescu, București, 1976; Zâmbete la umbră, cu caricaturi de Al. Clenciu, București, 1976 (în colaborare cu Giuseppe Navarra și Mircea Trifu); B. Fundoianu, Poezii, tr. Virgil Teodorescu și Dora Litman, introd. Mircea Martin, postfață Paul Daniel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
metaforă pentru critică? Tăietorul de lemne fiind criticul, femeia privighetoare e opera. Atât timp cât se mulțumește să primească hrana din cele unsprezece cămări de provizii fără neapărat să le descuie, criticul întreține iluzia artei, metamorfoza realului într-o imagine eternă, a privighetorii într-o fată cu obraz alb sub umbrela de soare. A douăsprezecea cămară, cea goală, conține secretul; a-l vulnera înseamnă a-l risipi. Există totdeauna în artă un secret pe care materia ei îl presupune, dar care nu e
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ceva din inimă leopardiană nemângâiata în fața muțeniei și indiferentei naturii; blocajul eului, transpus în alți termeni de Quasimodo, se manifestă prin imposibilitatea de a interioriza, elabora și exterioriza materia poetica: Zadar vedeam sclipirile / amurgului în cale, zadar duios pe vale / Privighetori cântau (Renașterea la viață, vv. 53-6) și altundeva dar dorința / Murise-n neputința / Biet sufletului meu (idem, vv. 71-72).314 Împietrirea inimii este sugerată de ambii scriitori prin negarea capacității de a auzi și a simți. Liniștea îmbracă viață într-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu volumul de versuri Globul din stânga, alcătuit dintr-o serie de poezii denumite „songuri”, scrise într-un limbaj modern, dar a căror substanță rămâne fundamental tradițională. Continuă cu povestiri pentru copii ( Se caută un balaur, 1970), proză scurtă (Privegheați lângă privighetori, 1971), reportaje și eseuri (Muzeu sentimental, 1972). I se joacă la Oradea, în stagiunea 1975-1976, piesa Marea gară nouă, scoasă însă de pe afiș după primele spectacole. Mult mai interesantă devine activitatea literară a lui F. după stabilirea în Danemarca, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
de lucru (1992), ce poate fi considerat romanul-parabolă al unei epoci în care manifestațiile publice se făceau la comandă, într-un singur „crez”, întrunește virtuți ale genului, umorul și ironia, întâlnite încă din primele schițe adunate în volumul Privegheați lângă privighetori, devenind aici necruțătoare. Un episod precum acela în care frizerii și coafezele sunt aduși cu mașinile la o stână pentru a face din bietele animale exemplare-model, pentru a fi omologate la o inspecție, poate părea de-a dreptul suprarealist. Actul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
dintâi publicist și istoric, și scriitor politic condamnat la moarte pentru că și-a apărat patria cât a trăit, cu arma de foc și cu arma de cerneală.” SCRIERI: Globul din stânga, București, 1968; Se caută un balaur, București, 1970; Privegheați lângă privighetori, București, 1971; Muzeu sentimental, București, 1972; Marea gară nouă, București, 1974; Pentru drepturile omului în România, Aarhus, 1982; ed. 2, București, 1990; Liturghia la nai. Romanul unei crime, Aarhus, 1983; Istoria Partidului Comunist Român, I-II, Aarhus, 1984; ed. 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
fapt nu putem fi decât actorii unor Mistere, cei mai mulți nici Încercând a le pătrunde sensurile ascunse. „Radioalmanah“, 20 septembrie 1997, ora 17,24 17. Viața Înseamnă libertatea tuturor Suntem Încântați, oricare dintre noi, de acrobațiile unei veverițe ori de cântecul privighetorii, În plin oraș chiar, și tocmai de asta, lucruri absolut normale pentru ele. Unii dintre noi prelungesc această satisfacție, oferită de stropul de Natură, Îngrijind un animal. Dar și greșesc, căci „drumul spre iad e pavat cu bune intenții“, de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai importante Poezie Cu sufletul deschis (1954); Cântecele pământului natal (1956); Cu timpul meu (1958) premiul Academiei Române; Mă uit în ochii copiilor (1962); Fântâni și stele (1965); Ecce tempus (1968); Oaza de mesteceni (1970); Zăpezile de acasă (1972); Noapte cu privighetori (1973); Templul dinafară (1975); Transilvane cetăți fără somn (1977); Războiul cunoașterii (1979); Ora întrebărilor (1979); Cetatea zodiilor (1982); Oracole (1987); Rădăcinile cerului (1989); Vase de Tanagra (1993); Icoana nevăzută (1996); Al doilea suflet (1999); Mamei, dincolo (2002); Toamna clasică (2004
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
abundă: „camee”, cupe de ametist, trupuri de chihlimbar cu sânge de rubine, „cerul de zmalț albastru”, apusuri de mărgean. Dar la fel de prezente sunt și elementele poeticii simboliste: regia misterului, a mesajului fără răspuns, mistica Frumuseții, audiția colorată - „albastre duete de privighetori” -, dereglarea simțurilor cu „delir fantasmatic”, beție, veninuri, filtre erotice, nevroze, aiurări agonice florale ca la D. Anghel, triade și majuscule magice ca la Maurice Maeterlinck și Ion Minulescu - „trei cerșetoare: Visul, Dragostea, Durerea” -, pastelul impresionist, cu cețuri irizate și „cocorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]