95,170 matches
-
mă uitam pe gaura cheii - asta-i foarte urît! Dar ce vedeam eu... cred că nimeni pe lume n-a văzut și n-am să mai văd niciodată: Panait era în transă... Era ceea ce nu se poate descrie... Figura lui, privirea lui, culoarea feții... Stăteam acolo încremenită. Mă uitam și nu mă-nduram să-mi dezlipesc ochii de la el... D.T.: - Ce faceți într-o zi obișnuită? M.P.I.: - Citesc, îmi place mult să citesc... Abia am terminat o carte mare, Un veac
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
pentru realizatori ca Tarkovski, care sunt extrem de importanți pentru ei. În cinematograful estic, regizorii pot folosi metafore, simboluri, un limbaj poetic... Ceea ce e diferit de tot ceea ce poți afla în filmele franțuzești sau americane. Trebuie să ai așadar o anumită privire și să-ți antrenezi sensibilitatea pentru a înțelege sufletul estic. Cred de fapt că filmele estice sunt mai spirituale. Iar asta îmi place foarte mult. Ai văzut, de pildă, în acest film al lui Gabrea, secvența procesiunii de la biserică. Iar
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
ca să-și alunge superficialitatea din prima parte. În fine, Enescu ne lasă să ascultăm vocea gîndurilor îndurerate ale Laviniei, cîteva șoapte ale suferinței pe care i le "spune" lui Titus, tatăl ei. Scena este tulburătoare și memorabilă. Corpul ciopîrțit și privirea hăituită sînt prelungirea acestor șoapte. "Mă dooaree"... P.S. Nu înțeleg de ce spectacolul nu are, totuși, un caiet-program.
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
libertatea necenzurată de expresie, opunându-se programelor rigide ale "scriitorilor proletari" și "realismului socialist" ucigaș, promovat mai apoi de Stalin. Punctul de vedere al cronicarului și prefațatorului rămâne, și în acest caz oarecum extrem, suficient de nuanțat, latura "idealistă" a privirii sale neafectând grav luciditatea criticului; opinia sa "datează" totuși, citită astăzi, căci creditul acordat de tânărul din 1953 celui care ordonase reprimarea "cu lovituri de tun" a unor revolte și recursese la "eliminarea uneori brutală a curentelor ’anarhiste’ și mic-burgheze
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
un rod târziu sau cel puțin o carte de maturitate, atunci când "caietele se leapădă de foi", când aspre întrebări se pun eului melancolic - iar poetul, membru al exilului, are, cel puțin sub acest aspect, o rațiune în plus la neliniștite priviri înapoi. Sunt rondeluri scrise sub apăsarea acelui sentiment, tot mai scormonitor cu trecerea anilor, al scurtării vremii, când sfârșitul nu mai este un pod îndepărtat, un port în cețuri ascunse, o cascadă cu căderi fără prag. Perspectiva poetului este aceea
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
ani. O carte eclectică, aparent dezmembrată, a cărei singură menire pare a fi aceea de a pune în evidență stoicismul lui Stoiciu. În subsidiar, cititorii care au capacitatea de panoramare, pot descoperi în acest text fragmentar și o foarte utilă privire comparativă asupra vieții intelectuale românești dinainte și de după căderea regimului comunist. În ceea ce privește jurnalul din decembrie 1989 lucrurile sînt clare. Stoiciu gîndește așa cum gîndeau mulți la vremea respectivă, dar spre deosebire de alții are curajul să spună cu voce tare tot ce-i
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
mai multe ori, de fiecare dată cu alt client, chiar lîngă scaunul mamei. Am crezut că n-o văzuse. Dar cînd intră și ieși a patra sau a cincea oară în mai puțin de un ceas, o urmări cu o privire plină de compătimire pînă în capul coridorului. - Sărmanele fete, oftă, ce trebuie ele să facă pentru a-și duce traiul e mai rău decît munca. Stătu așa pînă la miezul nopții, cînd eu am obosit să mai citesc cu scuturăturile
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
ea, dacă în felul acesta mi-aș supăra părinții. Amintindu-mi de tenacitatea cu care a izbutit să forțeze împotrivirea familiei sale pentru a se mărita, i-am spus rîzînd: - Îndrăznește să te uiți la mine. Dar ea își feri privirea cu seriozitate, pentru că știa prea bine ce-mi trecea mie prin cap. - Nu m-am măritat pînă n-am avut binecuvîntarea părinților mei, spuse. Cu de-a sila, e drept, dar am avut-o. Prezentare și traducere de Tudora Șandru
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
toate, o stare a sensibilității, o atmosferă în care simțirea sa a apărut și s-a dezvoltat". Dar și operele unor scriitori care nu au componente religioase evidente, articulații metafizice la vedere, beneficiază, în examenul lui Nicolae Balotă, de o privire spiritualistă, capabilă a scormoni în aparențe pentru a atinge esențele inaparente. Radiografia sa evidențiază profunzimile spiritului și acolo unde ele sînt ocultate. Avem astfel a face cu o hermeneutică mereu consecventă cu sine, coezivă în aria sa de acțiune, vizînd
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
pe un partener adevărat într-o conversație, un sprijin, poate, tăcut al gîndurilor mele, al întîmplărilor vieții. Și nu întotdeauna mi-a mărturisit asta prin cuvinte, pe care le prețuia foarte tare, ca și mine de altfel. Am simțit. O privire, un gest. Cît de minunat este cînd acestea sosesc la vreme. Răsfoiesc odată cu amintirile și volumele de teatru, recitesc frînturi din piese, mi se amestecă toate în cap ca și stările mele legate de vreo întîmplare sau alta. "N-am
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
Sonia îi propune vizitarea unor fabrici, brutării, muzee, cluburi muncitorești. Oaspetele nu e deloc interesat. El vrea să simtă strada. Crunt malentendu. Strada nu înseamnă același lucru în franceză și în rusă. Pentru scriitor, ea este libertatea deplasării și a privirii. Pentru aparatul de supraveghere reprezentat de Sonia, strada e un infinit pericol. Un loc în care oricând poate "scăpa" ceva. Chiar și însoțit de inevitabila interpretă, scriitorul rămîne un îndărătnic. Începe să simtă că falsul i se prezintă drept adevăr
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
stranii sfârșește prin a-i provoca și lui Simenon senzația clară a coșmarului: "Încep să am senzații de coșmar. Și nu doar din cauza celor văzute. Halucinantă, după două-trei zile, este absența oricărei baze solide, a oricărui răspuns direct, a oricărei priviri limpezi. Toată lumea minte, sau ascunde ceva, toată lumea spionează. Asta o simt. Iată de ce aș vrea să-l întîlnesc pe șeful G.P.U. și să-i spun cu toată sinceritatea: - Iată ce mi s-a povestit. Este adevărat? Iată ce am
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
e sărăcia absolută plus lipsa oricărei speranțe, plus obligația de a te declara, oficial, fericit. Zilnic. La capătul rezervelor financiare și al puterii de a suporta, unul din cei doi oaspeți ai micului hotel va pleca, totuși. Consulul turc. Sub privirile îngrozite ale scriitorului, rămas singur cu soția lui în fața mării la care nu poate ajunge, diplomatul își scoate bagajele, cerând ajutor localnicilor spre a le transporta spre ghereta vămii. Nimeni nu se încumetă, însă. Cei care pleacă sunt considerați trădători
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
San-Francisco, tot la quakeri, un tip tânăr frumos apăruse la o catedră pe muzică de Mozart. Cât vorbise, mă uitasem tot timpul la el. Era ciung de dreapta mascându-și cât putea beteșugul. Terminând, plecase brusc fulgerându-mă cu o privire neprietenoasă.
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
o instanță, un apologet al umanismului și un exeget melancolic al omului, un vizionar și o conștiință lucidă, o victimă circumstanțială și un învingător în absolut. El reușește să contrapună ritmurilor istoriei, cu o forță greu de evaluat la o privire superficială, propriile sale răspunsuri, speranțe și utopii. Este dificil de găsit, în întreaga noastră pictură cultă, o a doua personalitate în măsură să comenteze, cu atîta autenticitate și profunzime, halucinanta lume prin care a trecut. Poate doar lui Eustațiu Stoenescu
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
blană de focă, undeva bine ascunsă, podoaba cea mai de preț de altădată a Sidei, adusă în tinerețe din călătoria făcută în nord. Dar și pe aceasta i-o va răpi marinarul bătrân cu pipă, omul hain din vis, "cu privirea lui vagă, rece, rea". Ciudatul, implacabilul executor oniric, pare a-i transmite și un mesaj, în ceasul ultim, bătrânului deposedat de toate bunurile pământești, iar acum și de tăinuita blană de focă în zadar tăinuită, un mesaj care ar suna
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
aorgicul. Dacă ordinea e cea a creației dumnezeiești, aorgicul este lumea increatului, lumea haotică, inumană, ce a precedat ordonarea prin lumina Logosului. Claudel e sedus pînă la un punct de "farmecul monstruos" al dezordinii primordiale: "Orgiasticul în care se complace privirea poetului cuprins de beția divină, e sete după aorgicul nocturn". Însă cu precădere el se vădește a fi un om al ordinei instaurate prin mijlocirea verbului creator: " Ideea ordinii, esențială în poetica lui Claudel, chiar dacă e rareori formulată, își are
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
pe Victor acum 45 de ani. Visător, expansiv și retras în același timp, sobru și ludic. Legătura noastră a devenit prietenie, apoi suflu de care fiecare avea nevoie pentru a continua, iar în final am ajuns să ne înțelegem din priviri. Semnul deplinei comunicări. Ceea ce îl caracterizează pe Victor Rebengiuc este o inerentă disciplină scenică, abilitatea de a asocia stări contradictorii și de a descinde întotdeauna în profunzimea unui rol. Emană energie și stilizează grotescul lui Richard al-II-lea, este grosier și
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
că aveți acum doar o relație tactilă sau olfactivă cu cărțile. - Așa e. Mă surprind, uneori, mângâindu-le, ca pe niște ființe dragi. - Și sunteți, în mod fatal, mai interiorizat ca odinioară. - Interiorizarea a apărut ca o necesitate a întoarcerii privirii de la exterior spre interior. Este și un efect al reveriei care a sporit enorm în toți acești ani în care n-am mai văzut - foarte multe lucruri trebuie să mi le imaginez cum sunt și nu cum există ele în
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
s-ar dori, speculațiile lingvistice. Pentru vorbitor, limba este în mod obișnuit transparentă precum cristalul. Pentru lingvist acest cristal care este limba trebuie să fie obiectul său de studiu și nu întotdeauna este capabil să o analizeze fără a arunca privirea mai departe. În vremea când o mare parte a teoriilor la modă, care au circulat prin universitățile pământului, porneau de la lingviști care nu au trecut deloc dincolo de pragurile englezei, un romanist înțelept și poliglot, cu rădăcini în lumea slavă și
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
zarea fiecărei culturi din lumea pînă ieri divizată, iar prima etapă către «cultura planetară» este identificarea locului națiunilor în contextul globalizării". Numai că procesul unei atari integrări care să respecte factorii diferențiali nu e defel scutit de dificultăți. Stupefiant, între privirea "critică" a Occidentului și cea "favorabilă", ultima este adesea falsificatoare, întrucît ne așează, în chip aberant, într-o zonă a "normalității". Astfel mai sus pomeniții Best și Kellner se pronunță vehement împotriva Războiului rece, care a împiedicat răspîndirea fericirii comuniste
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
unor însemnări destinate exclusiv membrilor familiei. Prin publicarea jurnalului său, Mariana Șora face un gest similar celui de a accepta să trăiască într-o casă cu pereții de sticlă. Ea își expune de bunăvoie viața și gîndurile cele mai intime privirilor indiscrete ale cui se nimerește. Săvîrșește cu demnitate, delicatețe, bun simț și talent scriitoricesc un act temerar. Oferă o veritabilă lecție de viață. Da, jurnalele - cel al Marianei Șora o dovedește cu vîrf și îndesat - fac parte din literatură. Mariana
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
oraș, acolo unde se va construi și sediul muzeului, și un complex culturalo-turistic de nivel european. Scoase și din spațiul restrîns al punctului de lucru de la fabrica de marmură de la Cărbunari, dar și din orizontul proprietății publice, din acela al privirilor mărunte și al grimaselor meschine, aceste lucrări au fost restituite lumii lor originare, au fost reintegrate, ca repere ale civilizației și ale vocației de a construi, sitului natural din care, la origine, au și fost extrase. Ajutat, așadar, chiar de către
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
Cucuieții din Vale spre a le transfera în Piața Victoriei. Și mai e ceva: cu ce fel de impulsuri democratice vor fi intrând în clădirea guvernului miniștrii lui Adrian Năstase dacă în drum spre sala de ședințe sunt vegheați de privirea exterminatoare a lui Ion Antonescu? La Penn State University, profesorii au eliminat fotografia lui Donald Trump pentru mișmașuri financiare niciodată dovedite până la capăt. în clădirea guvernului României, profesori care sunt și miniștri se joacă de-a alba-negra logicii istorice. Și
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
onixul, sardoniul, iacintul și crisolitul mă îmbrăcau" (Ultima zi de toamnă). Nu mai puțin, pe această filieră barocă, mustind de bucuria de-a trăi, se cuvin menționate secvențele franciscane, numeroase și foarte expresive, amplificînd decorul de prețiozități. Spinoza își întoarce privirea, firesc, spre Sfîntul din Assisi, care, la rîndul său, își estetizează simțămintele. Atenția și mila față de necuvîntătoare ratifică o dată mai mult dispersia sacrului în toate înfățișările vieții, într-o inextricabilă țesătură a omenescului cu livrescul și cu arta, în care
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]