565 matches
-
un public numeros și divers. E drept că monografiile acolo nu sînt simple studii de uz academic, nu se adresează unui cerc închis de cunoscători, nu sînt "contribuții" la cunoașterea vreunui clasic. Sau nu sînt doar atît. Autorii de monografii prizate de publicul occidental folosesc o foarte complexă rețetă de scriitură. Investigația de tip jurnalistic, portretul literar, atmosfera de epocă, confundarea psihologică cu autorul ales, toate acestea sînt metode de a cîștiga cititorul de orice categorie, adică un fapt care acolo
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
le străbate sancțiunea etică nedisimulată. În schimb Jurnalul lui Radu Petrescu e o operă de estet întemeiat pe emoții literare, plastice, muzicale, în speță pe cele plastice, cărora le dă replică în verb, oarecum desprins de umanitatea pe care o prizează sporadic, obiectiv, rezervîndu-și subiectivitatea pentru aura cromatică extraordinară cu care îi înzestrează evocarea. Rezultatul nu e atît o "comedie umană" cît una estetă, de forme și culori, de ritmuri și eufonii cu un fond moralist subiacent, precum o fabulă enormă
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
isterii a rîsului cu orice preț, mare ne-a fost mirarea să vedem pe un post românesc cinci episoade de umor specific unei comunități etnice destul de numeroase și relativ eterogene în Marea Britanie, comunitatea indiană. Și ne-am întrebat, firesc, ce priză la public ar putea avea la noi astfel de scenete umoristice fără înțelegerea trăsăturilor și realităților specifice acelei comunități? Fiind (din fericire, ar părea să lase impresia acest serial) destul de puțin numeroși, emigranții indieni de la noi interacționează nesemnificativ, mai ales
Umor indian by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15559_a_16884]
-
plasat în regim de eliberare condiționată pentru cinci ani și condamnat la șase luni de muncă în folosul comunității. Rihanna a vorbit în același interviu despre copilăria ei dificilă și relația turbulentă cu tatăl ei, Ronald Fenty, care obișnuia să prizeze cocaină în fața ei, pe când Rihanna avea doar nouă ani. Artista consideră că alegerile pe care le face în viață ar putea fi influențate de comportamentele la care a asistat în copilărie. Cred că sunt puțin masochistă, dar am realizat acest
Rihanna: Îmi place să fiu legată şi biciuită - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70430_a_71755]
-
întotdeauna bine informat cu privire la realitățile Europei de Est." De aici necesitatea unor "pasaje explicative", pentru noi amuzante, deși inutile, dar pentru auditoriul respectiv absolut necesare. Să precizăm însă de îndată că auditoriul acela occidental, care frecventează astfel de reuniuni și prizează teme grave este totuși un receptor cultivat, care posedă o minimală cultură a dezbaterii de idei și ale cărui cunoștințe despre România depășesc nivelul Nadia, Hagi și Dracula. O altă precizare apoi, foarte importantă pentru noi, ne previne că temele
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
42, 1998, 3); "mirosul dulceag-amărui al țigărilor cu "iarbă""; ""iarba" sînt țigările cu marijuana" (EZ 1654, 1997, 5), la care se pot adăuga prafuri ("Băieții lu' Pătatu sînt ăia cu prafuri" - EZ 1627, 1997, 3; ""praful" este drogul care se prizează" EZ 1654, 1997, 5), lumînări, bomboane etc.
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
Bere hl/1 grad alcoolic 19.200 B. Produse din tutun 5. Țigarete 1.000 țigarete 96.000 + 20%****) 6. Țigări și țigări de foi 1.000 bucăți 84.000 7. Tutun destinat fumatului kg 180.000 8. Tutun de prizat și tutun de mestecat kg 180.000 C. Produse petroliere 9. Benzină premium, regular și normală tona 5.200.000 10. Benzină fără plumb tona 5.000.000 11. Motorină auto (combustibil pentru motoare Diesel) tona 2.250.000 *) hl
EUR-Lex () [Corola-website/Law/124949_a_126278]
-
Liviu Dănceanu Probabil că încă suntem mefienți la aniversări și sărbătoriri. Supradozele de festivism prizate în evul roșu ne-au lecuit, se pare pentru mult timp, de cultul temenelelor și al aplauzelor de circumstanță. A omite ori a ignora un eveniment ce ține de borna indicatoare a vieții, întâlnită la intervale regulate, în existența unei
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
punct. Gheorghe Pituț (1940-1991) a debutat în volum în 1966, cu Poarta cetății, și a fost considerat, cel puțin în ceea ce privește volumele sale din anii ’60 -’70, un reprezentant tipic al poeziei șaizeciste, în varianta "expresionismului țărănesc". Caracteristicile poeziei, detectate și prizate de critică, sînt: lirismul cosmic, spiritualizat, în "versuri dure, energetice, de esență tare ca acealea ale lui Cotruș", poezia de cunoaștere, preocuparea pentru elementele rămase în stare primară, pentru teme ca timpul, moartea, starea de ebuliție a materiei, etc. (Eugen
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
Gheorghe Grigurcu (Urmare din numărul trecut) Firește, Nae Ionescu nu e accesibil oricui. E nevoie, pentru a-l priza corect, de un anume tip omenesc deschis spre transcendență sau religie, spre libertatea spiritului, prin depășirea nu doar a pozitivismului, ci și a superficiilor erudite, a structurilor informative oricît de apetisante ori autoritare: "De Nae Ionescu nu se pot apropia
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
dictat alcătuirea unor asemenea ediții esențializate în cazurile lui Ioan Es. Pop și al Ilenei Mălăncioiu. Pentru că, independent de valoare (confirmată) sau de succesul la critică (real), Ileana Mălăncioiu trebuie, mai mult ca niciodată, citită. Și recitită. Anii în care priza ei la real - și nu la ideologie sau la parabolă - a tulburat în sens politic au trecut. Evul Mediu al comunismului (așa cum frumos și riscant îl numește Eugen Negrici în prefață) s-a dus și el. Și tare mă tem
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
Aici intervine tupeul regizorului: dacă nu știi cartea, te alegi cu jumătate de distracție, chiar dacă pelicula mai face un effort, de bine de rău, să îți explice niscaiva detalii. Dacă nu știi postmodernismul, doar cu un sfert. Iar dacă nu prizezi umorul britanic, chiar n-ai de ce să te duci. Așa se face elitismul, prin poante bistratificate... Dar mai intervine și un alt pariu, care ar putea da un subtitlu al filmului - "Mărirea și decăderea postmodernismului". Cum autorul îl aplică la
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
disparate pe care le amalgamează după principii ce țin de o retorică personală și de o viziune dedusă din materialul parcurs". Aidoma oricărei scrieri critice, antologia în cauză include jocul selectiv, pariul preferințelor. Ea se întemeiază pe vocația de-a priza poezia dintr-un anume unghi, ca și pe o concepție estetică ce examinează, triază și-și îngăduie a formula ipoteze, a tranșa materia oferită cu un țel meliorist. Fiecărui poet i se dibuie esența personală, ireductibilul mult-puțin care l-ar
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
a defini „identitatea” literară a scriitorului, Claudiu Turcuș - temperament impetuos cu destul discernământ critic încât să nu-și iasă totuși din matcă - deconstruiește câteva prejudecăți legate de imaginea prozatorului. Prima e tocmai aceea că Manea n-a fost un autor prizat de critică, rămânând oarecum în galeria a doua a șaizeciștilor sau a șaptezeciș tilor. Argumentul se bazează, crede tânărul monograf, pe o anumită absolutizare a judecăților lui Nicolae Manolescu și Eugen Simion, principalii comentatori ai actualității. Dacă cei doi au
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
lui Claudiu Turcuș sunt însă considerațiile analitice - hermeneutica foarte atentă pe text e a doua calitate a monografiei - menite să explice defazarea de imaginar a lui Norman Manea față de proza obsedantului deceniu (și nu numai). Dacă nu e într-adevăr „prizat” în literatura română ca un Marin Preda sau Augustin Buzura, asta se întâmplă, susține Claudiu Turcuș, pentru că Manea refuză programatic temele mari ale totalitarismului românesc. Prin respingerea epicului, prin infuzia de cotidian minor și ocolirea unei replici mecanice față de realitatea
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
celorlalți. Am urmărit acum cîțiva ani, cu stinghereala, bătălia pentru Uniunea Scriitorilor care s-a dat între "lupii tineri" (optzeciștii) și "bătrînii elefanți" (preiau aici o formulă a lui Alexandru Mușina, care îi numea astfel pe teoreticienii moderniști care nu prizau postmodernismul, dar politizez literar amintită sintagma, referindu-mă la cei care au preluat puterea în cadrul Uniunii Scriitorilor, majoritatea făcînd parte din generații anterioare optzeciștilor), întrucît am simțit că și unii și alții combat de pe poziții rigide și orgolioase. M-am
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
Contimporanul (1922-1932), cel mai important și mai longeviv periodic al avangardei autohtone, se apropie de libertățile dicteului automat printr-o lejeritate a asociațiilor care oferă o alternativă seducător mozaicată a ordinii realului abhorat. Respins în accepția sa convențională, acesta e prizat în registrul său de mobilități, de disponibilități, de metamorfoze inepuizabile. Discursul poetic se impune printr-o frenezie a metaforei imprevizibile, printr-o beatitudine a manierei caleidoscopice: ,Trup în repaos, fără de scop așteptare,/ lin timpul luminilor minunile și le perindă,/ umbrele
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
apărut în 1951, a fost tradus în toate limbile pământului, fiind, decenii la rând, lectura preferată a milioane de adolescenți. Spiritul rebel, refuzul violent al unei societăți "phony", setea de libertate (fie ea și una controlată), aspirațiile nobile au fost prizate cu nesaț la vârsta marilor elanuri, dar și după. În România, De veghe în lanul de secară stă și astăzi sub zodia fastă a best-seller-ului. Chiar și la a doua traducere, realizată de Cristian Ionescu (prima, din anii '60, datorată
De când n-ați mai stat de veghe în lanul de secară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7147_a_8472]
-
și iluzoria mântuire a Profesorului de vioară, care pare să-și regăsească, într-o singură seară, și muzica și fetița, rosturile pierdute ale vieții, dar este numai o părere, dau paginile cele mai substanțiale de proză. Mai puțin reușită e priza la cotidian, la felul, de pildă, cum vorbesc două surori (care nici nu sunt surori, fiindcă au fost luate de crescut, și adopția lor e o poveste cu multe necunoscute, așa încât Clara chiar ar putea fi copilul Profesorului), sau cum
În limb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2710_a_4035]
-
Florescu. Lectura Tatianei Niculescu-Bran a fost însoțită de proiecția unei bucăți din filmul „După dealuri” al lui Cristian Mungiu, al cărui scenariu a fost adaptat după cartea scriitoarei Spovedanie la Tanacu. Balkan Nacht e un eveniment eclectic și extrem de bine prizat de public, care îmbină muzica, literatura, filmul, fotografia, încercând, pe cât mi-am putut da seama, să apropie publicul german de realitatea complexă, plină de culoare și de contraste a Balcanilor. Duminică, în târg, Tatiana Niculescu-Bran a citit din volumul ei
La Leipzig, cu ochii către Est by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2704_a_4029]
-
nu o merit", a adăugat Quaid. Quaid a câștigat reputația de "băiat rău" la Hollywood din cauza dependenței sale de cocaină, însă actorul consideră că această reputație era doar o mască pentru a acoperi dezastrul din viața lui particulară. "Mă trezeam, prizam o linie și apoi juram că nu voi mai face asta a doua zi... Între timp, viața mea se dezintegra", a mărturisit actorul american. Dennis Quaid s-a internat într-o clinică de dezintoxicare la începutul anilor '90, reușind în
Dennis Quaid susține că pe vremuri, cocaina era inclusă în bugetul de producţie la Hollywood () [Corola-journal/Journalistic/70377_a_71702]
-
de la intrare și, de cum trecea pragul, mă aruncam pe mozaicul cu pătrate mari, albe și negre, ale vestibulului și-mi încolăceam brațul în jurul uneia dintre gleznele lui. Îl strângeam cu atâta fervoare, lipindu-mi și obrazul de stofa pantalonului, pentru ca priza să fie totală, încât toate încercările lui de a-și elibera piciorul și de a scăpa astfel de pacostea care eram nu aveau nici un succes. Numai un copil poate să-și pună ființa la mezat pe un fleac, iar pentru
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
degrabă a lui Șt. O. Iosif (frecventat și în prelucrările de motive folclorice), mai aproape de elegie și lied, de molcomeală și resemnare, contrastînd violent cu jovialitatea excepțional de productivă în situații burlești, cu bogate implicații ludice ale personajului". Materia e prizată cu finețe, evaluată de degetele experte ale artizanului-exeget, în stările sale diverse, de la densitatea inertă a prozei, la evanescența, grația aeriană, volatilă ce o proiectează în înaltul liricii. Comentatorul se străduiește, și de cele mai multe ori izbutește, a descifra în arabescul
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
să constați că poemul în creația Constanței Buzea poate fi și altceva decît un eșapatoriu al complexelor sau al prea-plinului de revoltă decurgînd dintr-o psihie grevată, dar totodată și altceva decît prilej de sentințe aplicate, într-un limbaj care prizează adesea prozasticul, trebuie pășit pe teritoriul larg desfășurat al evanescentului, remediu redutabil al acestui talent împotriva fixării. Pentru aceasta scurtimea poemelor nu e obligatoriu un factor inhibant, dovadă acest haiku de o grație indiscutabilă în pofida deznodămîntului neidilic sugerat: "unde sînteți
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
este că documentarul a fost mega-aclamat, denumit ca ,spectaculos" de New York Times, lăudat la greu de Woody Allen, în timp ce filmul artistic a fost demolat de toată critica la unison. Contemplând eu acest contrast, am ajuns la o dilemă. Recunosc că prizez cu mare plăcere cam toate filmele lui Gilliam, inclusiv Baronul Münchausen, un alt lungmetraj împovărat de probleme bugetare, dar asta să mă fi orbit la defectele Fraților Grimm? N-aș zice, doar sunt și fan Rivette, și când a dat
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]