835 matches
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Vocatii > DESPRE ORGANISMUL SOCIAL VIU ȘI SISTEMUL SOCIAL MORT POLITIC, SUPUS ARTEI-TRANSFORMĂRII, DUPĂ COMUNISM ȘI CAPITALISM Autor: Constantin Milea Sandu Publicat în: Ediția nr. 616 din 07 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Foto: Coloana prizonierelor neantului divin ( lemn de stejar ) , pe malul Mureșului în Arad,1991 Dușmanul nostru, al României dar și al Uniunii Europene din care facem parte acum, nu este nici SUA sau Rusia, nici Israelul sau Islamul, nici Nouă republică sau monarhia
DESPRE ORGANISMUL SOCIAL VIU ŞI SISTEMUL SOCIAL MORT POLITIC, SUPUS ARTEI-TRANSFORMĂRII, DUPĂ COMUNISM ŞI CAPITALISM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343797_a_345126]
-
la Nobel în 2012. Poeme alese / p. 47 Anatol Viere- proza scurtă (text biligv româno-ucrainean) /p. 48 Amelia Tănăsescu - BISERICĂ DOMNEASCA A BASARABILOR Misteriosul mormânt nr. 10 /p. 54 Noutăți editoriale- William Faulkner /p. 57 Alicia Dujovne Ortiz - Dora Maar - Prizoniera privirii /p. 58 Lorian Carsochie- Bibliotecă parazit /p. 62 Lucia Patachi - O seară la Casa Löwendal/ p. 65 George Stria - Portret de artist: Mihai Cătrună : Artă că trăire între două bătăi de inimă/p. 69 Constantă Abălașei Donosă - Pagini de
NOMEN ARTIS- DINCOLO DE TACERE, AN II, NR. 14 de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343876_a_345205]
-
Efemerului, Mă dizolvă-n gânduri ce incă dor. Cum voi elibera viitorul de trecut? Prăpastie fără limite e iluzia minții, De ce creez conștient propria-mi dramă? Fiindcă n-am curajul, de a-mi pune aripi Să zbor dincolo de ea, Sunt prizoniera fricii! Dacă aș putea evada, trecutul n-ar supraviețui În absența mea. Nevoie am de-un singur Pas, să cobor In inimă, să-i simt esența, Sfințenia! Referință Bibliografică: Un singur pas... / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
UN SINGUR PAS... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342754_a_344083]
-
dus amândoi să o aducem în casă unde o aștepta porția de lăptic. La deschiderea coliviei, animăluțul meu s-a transformat într-o fiară greu de stăpânit și și-a băgat ghiara în gâtul tatălui, supărată ca a ținut-o prizonieră. Asemenea doamnei care a fost servită cu carne de porc contrar religiei sale! Îmi amintesc că atunci, pe fețele celor rămași la masă nu se citea furie ci regret. La vremea respectivă nu am consemnat incidentul în ziar și nici
TOLERANŢĂ, TRADIŢIE, CULTURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342970_a_344299]
-
la Nobel în 2012. Poeme alese / p. 47 Anatol Viere- proză scurtă (text biligv româno-ucrainean) /p. 48 Amelia Tănăsescu - BISERICA DOMNEASCĂ A BASARABILOR Misteriosul mormânt nr. 10 /p. 54 Noutăți editoriale- William Faulkner /p. 56 Alicia Dujovne Ortiz - Dora Maar - Prizoniera privirii /p. 58 Lorian Carsochie- Biblioteca parazit /p. 61 Aram Frenkian- Lumea homerică /p. 64 Mihai Păun- judecata mea de mine /p. 66 Lucia Patachi - O seară la Casa Löwendal/ p. 67 Viorela Codreanu Tiron- Oboseală târzie /p. 70 George
DINCOLO DE TĂCERE AN II, NR. 14 de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343582_a_344911]
-
și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor peste întinderile cernite din Valea Întunecată, străbătută de râul ale cărui valuri de un albastru tulbure, șerpuiau ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare în acest anotimp, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții. Călăreții
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
fașă gând pur de iubire, Închisi intre ale minții ziduri de tristețe Răniti, se ascund de teamă, după o poveste! Pe chipul lumii amurgește Acel zâmbet curat, ce-ntinerește, Nefirescul firii pe mulți îi păcălește Și-a lor lumină-i prizonieră, bucuria le-o răpește! Să cred că mila e prostie Și empatia-i nebunie? Ce poate să-mi ofere mie această lume Decât trupul durerii, să-l îmbrac iubire Cu gândul meu de poezie! Referință Bibliografică: Gând străin / Gabriela Docuță
GÂND STRĂIN de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378827_a_380156]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am fugit, iubirea m-a speriat, Aripi, nu mai am înspre tine. Si-s doar un dor încătușat, Intre gratii zăvorâte bine... Dar amintirea, n-o poate lua, O voi păstra în ciob de gând, Prizonieră-i voi fi, dar nu uita Tot ce-i al lui e praf de vânt! Da!...am plecat fără vreun rost, Crezând c-a fost numai un joc, Si-acum.. când totul pare anost, Eu simt.. de dor cum mă
IUBIRE...INTERZISĂ... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378893_a_380222]
-
acoperi întreaga palmă bărbătească a adus și cealaltă mână. Simțeam căldura palmelor ei cum îmi încălzește tot corpul, dintr-o dată filmul numai prezenta interes, ființa caldă de lângă mine m-a captat cu totul. Am încercat să mișc mâna ce era prizonieră între palmele ei, strânsoarea a dispărut, mâna mea eliberată a început să exploreze cu pipăieli prin întunericul de sub mesadă, am găsit pulpa caldă a unui picior fremătând, m-am plimbat de-a lungul lui. Pantalonul pană din stofă, oprea posibilitatea
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
a fi un proverb care funcționa de minune în lumea peștilor. La masa care se întindea pe toată lungimea sălii, erau prezenți zeci de invitați, printre care și regele racilor, care, de cum o văzu, se ridică strigând: - Prindeți-o! E prizoniera mea! Stela nu apucă să scoată măcar un sunet. Nici măcar nu reuși să vadă capătul mesei, în care stătea regele peștilor. Fu înconjurată și se trezi cu mâinile legate la spate. Steluțele ei de mare fură călcate în picioare de
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
căruia îi povestise necazul ei. Acesta se aplecă la urechea regelui peștilor și îi șopti ceva. Mustățile regale se mișcară în direcția Stelei și o cuprinseră peste brațe, într-o strânsoare care aproape o sufocă. - Vreau să aflu de ce e prizoniera ta această domniță, Racule? Regele racilor se înroși atât de tare la față că aproape nu se mai deosebea de mantia pe care o purta. - A furat din palatul meu! - Ce a furat? - Un inel magic, îl puteți vedea pe
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
amuți și își aplecă privirile. Pe trena rochiei sale verzi, urcau câteva steluțe de mare, fixând-o cu ochișorii lor umezi. Ezita între a lăsa inelul nașei să fie distrus și a renunța la libertatea ei, recunoscându-se pe nedrept prizoniera racilor. - Deci, să-l desfacem! - Nu, strigă Stela, nu e al meu, după care se prăbuși plângând în sughițuri la picioarele tronului. Regele peștilor se ridică cât era de lung își flutură amenințător toate înotătoarele: În Palatul de Smarald nu
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
fi exilat și nu vei mai putea pătrunde în Ținutul peștilor fără voia noastră, dar, înainte de asta, vei transforma la loc toate viețuitoarele care au căzut pradă magiei tale! Toți racii fură scoși din Palatul de smarald, sirenele recunoscură că, prizonierele racilor fiind, fuseseră obligate să depună mărturie falsă, iar Somn îi ceru mâna Stelei în fața tuturor peștilor. Când fata accesptă să îi devină soție, regele peștilor își întinse mulțumit mustățile, gândindu-se deja la mesele bogate și minunate pe care
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > PRIZONIERĂ ÎN CAPOT Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului singurătate prizonieră în capot mi-ai îmbrăcat eul în capotul tău gros crede-mă nu suport furnicătura asta prin cordul iritat de-atâta
PRIZONIERĂ ÎN CAPOT de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380411_a_381740]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > PRIZONIERĂ ÎN CAPOT Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului singurătate prizonieră în capot mi-ai îmbrăcat eul în capotul tău gros crede-mă nu suport furnicătura asta prin cordul iritat de-atâta suferință mă voi dezbrăca într-o bună zi de capotul tău voi respira briza vieții iar tu vei deveni
PRIZONIERĂ ÎN CAPOT de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380411_a_381740]
-
iritat de-atâta suferință mă voi dezbrăca într-o bună zi de capotul tău voi respira briza vieții iar tu vei deveni o zdreanță aruncată vei degera de frig când eu nu voi ma fi în grosimea ta Referință Bibliografică: prizonieră în capot / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1844, Anul VI, 18 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PRIZONIERĂ ÎN CAPOT de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380411_a_381740]
-
Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului RĂZBOIUL, ARMA, PRIZONIERUL Trec clipele, trec rupte de la sânul mamei viață Și deportate sunt în gulagul din noi, Nedumeriții, incapabili de-a le dă povața, Să se declare prizoniere de război. Într-un război prea lung, pseudo înțelept, Al rozelor ce-și scutură menirea, Departe de a fi războiul drept, În care este implicată toată omenirea. Din piatră armelor fără de- ntelepciune Trecând prin recea înarmare toată, Până-n prezentul
RAZBOIUL, ARMA, PRIZONIERUL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380503_a_381832]
-
poveste. Nu ar fi vrut să rănească niciun dor. Se îndreptă spre ieșire, își luă geanta atârnată în cuier și deschise ușa. Din prag o priveau amintirile, pe sub gene ascunse de comploturi mârșave. Nu mai avea încredere în nimeni! Fusese prizoniera propriei sale iubiri. Deasupra patului, îi zâmbea cu subânțeles fotografia cu el, când încă mai mirosea a ea. Și-a pus pentru ultima dată aceeași întrebare: lacrima cărei iubiri am fost eu? și apoi a trântit ușa, închizând pentru totdeauna
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Un lut străin mă ține prizonieră și mă zidește-ntr-un castel de oase cu gust de cloroform și de migdale mă adâncește-n somnuri mincinoase Pe umerii albiți de vechi orgolii port lire adormite printre șoapte din haina veche-a rimelor necoapte țes trapele secrete
SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380612_a_381941]
-
din haina veche-a rimelor necoapte țes trapele secrete peste noapte Mai mohorâtă-s ca o zi ploioasă și mult prea obosită-mieste pana când sufletului rătăcit în toamnă în trist cuvânt îi sângerează rana Și-n lutul ce mă ține prizonieră arar mai fulgeră câte-o idee ce mai păstrează încă-n ea înscrisă iubirea pe-o petală de-orhidee. Din volumul” Între două tăceri” 2008 Referință Bibliografică: Suflet rătăcit în toamnă / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1789
SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380612_a_381941]
-
3-a, capitolul 12(1980) Farmecul unei ființe străine pe care o iubim întâia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă o libertate despre care nu știam că e prizoniera unei melancolii adânci, a cărei euforie ne poate chiar face să ne credem fericiți... Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 3 (1980) Iubirea poate să fie oricum, numai să fie! Poți să arăți ca un chimval răsunător
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Că iarna nu mă poate frânge într-o puritate Pe care însămi încă nu doresc să o- nțeleg, În care totul îmi este înghețat și toate Sunt prinse în destinul alb al propriului întreg, Așa cum eu acum, voit, sunt încă prizoniera ta, Ca într-o colivie încuiată doar de timp Și mă întreb, de-atunci, acum și poate pururea, Cu ce drept ai asupra-mi putere de anotimp? Silvana Andrada Tcacenco- 30.04.2016 Referință Bibliografică: PUTERE DE ANOTIMP / Silvana Andrada
PUTERE DE ANOTIMP de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381483_a_382812]
-
el. Și să vedeți la ce probe se gândise acest cap încoronat! Avea să devină soțul prințesei acel voinic care avea să aducă toiagul Vrăjitorului din Nori, care avea puterea de a preschimba orice piatră în aur, apoi Pasărea Paradisului, prizonieră la Stăpânului Zmeilor, care vindeca cu cântecele ei orice boală și în cele din urmă, dintele de diamant al Fiarei Întunericului, cu care se putea descuia orice încuietoare, fie ea de poartă sau de cufăr. Auzind pretențiile împăratului, mulți dintre
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
îl sfâșiau. Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii, candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg, ridică barierele sufletului înlănțuit în durere, devorat de spaime și patimi, eliberează inimii Credința, Speranța, Iubirea, prizoniere-n ... Citește mai mult Prin ochii copilului, fulg în devenire...Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze,sclipiri albastre ce topesc pustiul îngheț, mânia, tristețea,balsam ~ rotunzii ochi pătrund în centrul inimii, mâna mângâie chipul
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
îl sfâșiau.Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii,candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg,ridică barierele sufletului înlănțuit în durere, devorat de spaime și patimi,eliberează inimii Credința, Speranța, Iubirea, prizoniere-n ... XXVIII. LA ÎNCEPUT - CUVÂNTUL, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. La Început - Cuvântul La Început Cuvântul a fost și Cuvântul s-a Luminat în Om, în floare, în stele, în lună, în
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]