11,078 matches
-
Apărută pentru prima data in Spania, maladia inaderentei la real s-a întins asupra întregii lumi prînzind de căpăstrul măgarului Sancho Panza creatori dintre cei mai diverși și domenii vaste de activitate a spiritului. Să fi rămas și Constantin Noica prizonierul granițelor reprezentării? Unde, în opera și viața sa, să încadram acest miraj al idealului? La prima vedere, cele cîteva repere biografice găsite în cărțile sale par să indice incapacitatea cronică a autorului de a focaliză realul. O oarecare insensibilitate față de
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
ta profundă risipita). Chiar și în spatele enunțurilor cu aer de postulate amare străbătîndu-i ritmic poemele se întrevede nu concizia ușor sterilă, rezultată din frecventarea zonelor reci ale abstracțiilor, ci un trecut de gesturi febrile filtrate discret în prezentul versului: "sîntem prizonierii epidermei noastre", "nimeni n-a înțeles pe nimeni niciodată!" Nimeni nu înțelege pe nimeni): "niciodată nu ești atît de trist/ ca să nu mai poți primi o nouă lovitură" (Despărțire tîrzie precipitata interzisă): "peste tot mă întîmpină/ ziduri inclemente/ peste tot
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
un european. Noțiunea noastră, probabil grecească, la origine, de polis, e dată peste cap de așezări precum Los Angeles sau Houston. Spre deosebire de mine, care am reusit cu chiu cu vai să înțeleg despre ce e vorba, Ioana și Liviu erau prizonierii campusului și nu se aventuraseră mai deloc în afara lui. Închiriasem o mașină (intra în facilitățile bursei mele), așa că le-am propus să facem, cum se spune, un tur. Cuvîntul este exagerat în cazul conurbației Los Angeles. Ți-ar trebui, cred
O simplă amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17757_a_19082]
-
Muntele Măslinilor" unde sunt afurisiți arhiereii Sinedriului ce "se purtau că orice putere politică, chemând în sprijinul lor poliția politică" pentru a-l răpune pe cel ce se declară Fiul lui Dumnezeu. Demnitarii Templului nu pregeta să-l trateze pe prizonier că "într-un gestapou avânt la lettre..." Răstignirea lui Iisus "părăsit pe cruce" rămâne până în zilele noastre o enigmă multiplă. Ipotezele avansate de Ion Murgeanu sunt nu numai captivante dar și tulburătoare că de pildă în privința trupului înviat: "Nu era
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
amoralism al detașării (parnasiene) față de tema (sau mesaj). - Ce loc ocupă eseul în creația dvs.? Este o prelugire mascată a poeziei? - Imi puneți două întrebări... La cea dintâi, răspund: nu știu; la ultima: și viceversa. - Poetul este condamnat să rămână prizonierul limbii sale? Nu ar exista posibilități de "evadare"? Ar fi o soluție cea indicată de Mihai Pop în finalul prefeței volumului "Album de versuri" de Stéphane Mallarmé (Univers, 1998): "Ceea ce propune Șerban Foartă în acest volum este, de fapt, mai
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
culegere de "Cîntece populare-scrisori din timpul războiului din 1916-1918", alcătuită de Mihai Costăchescu, publicată de G.Ivănescu și V. Șerban în seria Folclor din Moldova, I, EPL, 1969 - nu apare nici o referire la vreun "război rece"; totuși, în scrisoarea unui prizonier ardelean în Rusia se întîlnesc în rîma anii de război și adjectivul rece: Am plecat în paisprezece /s-au trecut și cincisprezece/ și trece și seaisprezece/ si-s tot cu inima rece" (573). Textul ar putea fi un argument indirect
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
limbaj de context, inepuizabil că bogăție și că eficiența în actul comunicării. În același registru se înscriu și fotografiile grupului subREAL, un fel de coloane ale neantului, de cariatide ale vidului, decupate din chiar existența precară și artificială a artistului prizonier într-un sistem totalitar și narcisiac. Instalația video prelungește în alt mediu, si cu ajutorul unui alt suport, probleme de angajament moral și de atitudine artistică oarecum similare. De la introspecția sinelui, în accepțiunea să medicală, de tomografie (Alexandru Antik) - trecînd prin
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
hotărăsc stilul filmului meu, si nu invers".(...) Artiștilor nu le plac, bănuiesc, definițiile, pentru că văd în ele un fel de a impune legi și reguli care sfîrșesc invariabil prin a-i încadra într-un spațiu precis, în care se simt prizonieri. Tata ne povestea de Comenius, care prin 1670, se plîngea de limitele limbajului verbal. "Ca să descrii un elefant unor oameni care n-au văzut în viața lor un elefant, trebuie să folosești o cantitate incredibilă de cuvinte, care, oricum, nu
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
ei devine tot mai capricioasa, spre exasperarea autorului, care îi pândește fiecare reacție. Ca un făcut, în aceeași perioadă, o prietenă de familie, Smaranda, căsătorită cu doctorul Gachet, le aduce dactilograma unui român memorialistic al soțului ei, care, ca fost prizonier în Iugoslavia, a simțit nevoia să-și istorisească în scris peripețiile. "Scriitorul" nu are chef să parcurgă opera unui diletant și, în plus, se burzuluiește la vederea ei dintr-un presentiment al rivalității, care, din nefericire, i se confirmă. Marianne
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
care pîndește armoniile inalterabile de dincolo de lumea fenomenala. Așadar, cei doi artiști, chiar dacă au străbătut același timp, au înfruntat în mod distinct istoria și sînt radical diferiți atît că experiența imediată cît și că experiența interioară: Ion Popescu-Negreni a fost prizonier în Rusia și a cunoscut infernul siberian, Vasile Dobrian a experimentat incoerenta istoriei (și toate fracturile derivate) în cercurile avangardiste, în apropierea acelor spirite protestatare care încercau, vehement, remodelarea realului. Acestor mari deosebiri, care privesc atît viață cît și înțelegerea
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
vibrează și cum se implică fiecare actor, cum se metamorfozează într-un personaj și încearcă să-și înțeleagă nouă identitate. Nu toți mergeau, firesc, în același ritm. Erau diferite stadii de captivitate. Imaginea te ducea cu gîndul la Sclavii sau Prizonierii lui Michelangelo, la sfîșietoarea lupta a creatorului cu creația și a creației cu propria-i devenire. Cîți tindeau spre perfecțiune? Cîți au mers și cîți vor merge pe drumul deschis de Penciulescu pînă la desăvîrșirea lui Davi? Aparent calm, fremătînd
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
erotice trăite la vârsta deplinei maturități (middle-age crisis!), iar istorisirea să, esențial patetica, produce un siaj de amintiri culturale și experiențe onirice care relativizează elegant, ca în proza lui Huxley, trăirea propriu-zisă. Personajul-narator este un roman stabilit la New York, Vlad, prizonier al unei existente zilnice previzibile. Dimineață, după ce se desparte de soția lui, Sofia, el se duce fără excepție la Universitate, unde își câștigă existența ca profesor. Pe acest traseu, singurul spațiu care îi oferă șansa unei evadări este Washington Square
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
Ineu, Reghin sau Urziceni să fi călcat picior de liberal sau țărănist, ba chiar de udemerist, altfel decât în goana cu aspect de farsă numită "campanie electorală". Lăsați în voia sorții de o clasă politică iresponsabilă, locuitorii micilor orașe sunt prizonierii aventurierilor de tot felul. În astfel de "locuri în care nu se întâmplă nimic", ce gravitau în jurul câte unei făbricuțe sau a vreunui I.A.S. mai răsărit, disperarea și absența oricărei perspective de redresare au trasformat populația în masa de
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
unui continuu, violent și artificios atac la adresa lui Emil Constantinescu") că, în comparație cu Ion Iliescu și Teodor Meleșcanu, actualul președinte e de preferat. Numai că, în felul acesta, dl. Constantinescu nu devine mai bun decât este! Pur și simplu, ne transformăm în prizonierii propriei noastre frici față de "mai rău"! Așadar, ține de politica și de conștiința celor care fac "22"-ul atitudinea publică aleasă. Atunci când din revistă dispar, unul câte unul, Emil Hurezeanu, Șerban Orescu, Dan Pavel și, iată, Gabriel Andreescu numai pentru că
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
interpretat ceva mai dificil. E riscul gazetarului, de altfel, care se poate documenta oricît, și poate scrie chiar cu reală vervă, dacă nu își asumă și un plan metadiscursiv, altfel spus dacă nu meditează asupra propriilor sale opțiuni stilistice, rămîne prizonierul întîmplării. Și nu neapărat al unei întîmplări generoase. Edward Behr, Ultimul împărat, traducere din engleză de Florin Șlapac, Ed. Humanitas, București 1999, 334 pagini, preț nemenționat.
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
comunismul. Ne vine să ne întrebăm de ce n-a rămas dl Gheorghiu acasă. Poate pentru că național comunismul ceaușist îi tulbura reflexele staliniste. Ar fi unica explicație. în loc să discute aceste lucruri de pe o poziție democratică și liberală, iată-l în continuare prizonierul aceleași vechi mentalități simpliste, care nu vede între cele două extreme - comunismul și fascismul - nici o cale de mijloc. Titlul pus de d-sa articolului din Contemporanul și sosiei lui din Observator (sau invers) este singurul lucru care ni se pare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
formalități înainte de-a o pune în circulație. Și tot îndeplinindu-le, uiți adeseori ideea sau o falsifici. Petre Țuțea a avut curajul să renunțe la această birocrație a scrisului. Cum anume trebuie citită cartea Refuzul filosofului de a deveni prizonierul cărții a fost consemnat până la urmă tot într-o carte. Ironie a sorții! Editura a identificat și ...numărat improvizațiile cu caracter aforistic, le-a așezat într-o ordine alfabetică, după cuvântul-cheie, ca într-un dicționar și le-a tipărit pe
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
Mazanitis, Jeanine Stavarache. Povestea este fascinantă, zguduitoare și incredibilă, în același timp. Un diplomat francez - Gallimard - este trimis în misiune în China anilor '60. Sedus de fanteziile orientale, dar necunoscînd în mod profund codul cultural și sistemul prejudecăților, Gallimard devine prizonierul și, de ce nu, victima tuturor acestor lucruri. Piesa i-a fost inspirată autorului de povestea reală a lui Bernard Bouriscot - diplomat francez - și a lui Shi Pei Pu - primadonă a Operei din Pekin - aceasta fiindu-i iubită timp de douăzeci
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
aceea actorul Ștefan Iordache nu-și primește personajul Barrymore cu brațele larg deschise. Este o îmbrățișare profesionistă și oficială. Cu excepția unor momente cînd forța talentului nu mai aude glasul superstiției. Și unul dintre aceste momente este finalul: clovnul Barrymore-Iordache este prizonierul propriilor jonglerii ratate. Ele îl zidesc definitiv în interiorul... circului.
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
ineluctabil, la "Tribuna poporului", la "Națiunea", în pofida închipuirilor că-i mai era îngăduit să braveze revărsarea de mediocritate, s-o țină pasă-mi-te la distanță cît a mai fost posibilă reduta de la "Revista Fundațiilor Regale" și, parțial, la "Lumea". Prizonier, captiv într-o plasa perfida, tacticos manipulat, se refugia într-o voioșie factice, mecanică, de împrumut, mim îndurerat al încă unei crunte ratări de destin în spațiul culturii române, ultragiate de samavolniciile comunismului. Blaga își rotunjise sistemul, Petrovici atinsese deplină
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
cu atenție biografia, constatăm că el a ajuns la acest enciclopedism pe cont propriu (fiind, în fond, un subinginer, specializat în utilaj tehnologic). Că și la alți autodidacți, entuziasmul față de cultură este mai mare decât spiritul critic. Înainte de recentul român Prizonier în Europa, Alex Mihai Stoenescu a mai publicat 4 române: Drumul Olandei, 1991, Câinii răgușiți, 1993, Patimile Sfanțului Tomasso d^Aquino, 1995 și Misiunea dominicana, 1997. Un ecou mai mare decât altele a avut românul Patimile Sfanțului Tomasso d^Aquino
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
Patimile Sfanțului Tomasso d^Aquino, asemănător în multe privințe cu Numele trandafirului de Umberto Eco, dar considerat o revelație de Gabriel Liiceanu (care l-a și publicat la selecta Editură Humanitas). Două planuri epice din care unul putea lipsi Românul Prizonier în Europa este construit pe două planuri epice. De fapt, se poate vorbi de două române interferente. Primul are un caracter epistolar și i s-ar potrivi titlul Învățăturile lui Ștefan Predescu către fiul său, scrise în anii terorii comuniste
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
ceas) și, în continuare, a persecuțiilor suferite în anii stalinismului românesc este prolixa și lasă multe aspecte neclarificate. Nu se înțelege nici măcar dacă Ștefan Predescu a fost sau nu - până la urmă - executat. Practic, tot acest "român" putea să lipsească din Prizonier în Europa, cu atat mai mult cu cât cel de-al doilea are forță epica și expresivitate. Resursele (inepuizabile) ale satirei politice Al doilea "român" din Prizonier în Europa aduce în prim-plan personaje reale din istoria noastră contemporană, ca
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
sau nu - până la urmă - executat. Practic, tot acest "român" putea să lipsească din Prizonier în Europa, cu atat mai mult cu cât cel de-al doilea are forță epica și expresivitate. Resursele (inepuizabile) ale satirei politice Al doilea "român" din Prizonier în Europa aduce în prim-plan personaje reale din istoria noastră contemporană, ca Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Drăghici, Nicolae Ceaușescu, Gheorghe Apostol, Ana Pauker, Mihai Beniuc, Silviu Brucan și alții. Legătură cu povestea lui Ștefan Predescu se face în felul următor
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
glasul prietenesc al popoarelor sovietice.ă Aparatul era greu. Și, în timp ce Hrusciov își scutură paltonul, ca și cum carcasa furniruita ar fi lăsat talaș, el se întreba cum îl putuse ține în brațe Nichita Sergheevici." Secretul conducătorului comunist Protagoniștii românului politic din Prizonier în Europa sunt Alexandru Drăghici și Gheorghe Gheorghiu-Dej, tandem grotesc, legat prin frică celui de-al doilea de cel dintâi. Alexandru Drăghici știe că, în timpul grevelor de la Grivița din 1933, Gheorghe Gheorghiu-Dej era informatorul Siguranței, iar Gheorghe Gheorghiu-Dej știe că
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]