375 matches
-
a experiențelor, a afirmării creativității procedurale și manageriale. Dar însăși paradigma alternanței, conturată astfel, este supusă schimbării: de la sensul tradițional oficializat al alternativelor educaționale instituționalizate (Pedagogia Montessori, Pedagogia Waldorf, Step by Step, Pedagogia Freinet ș.a.), la sisteme de concepere a procesualității în învățământ bazate pe comunicare sau orientate spre acțiune sau interacționale sau informaționale (Cerghit, 2002, pp. 22-168) și până la sensul actual metodologic, aplicabil în rezolvarea efectivă a oricărei componente a procesului educațional. Motivarea alternanței, a diversificării în concepere și realizare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
profesorul constructivist va utiliza intensiv însă și un alt instrument eficace de evaluare reflecția ("gândirea după gândire" Piaget). Ea a putut fi exersată și afirmată din perspectiva soluțiilor și a categoriilor supuse evaluării, a cerințelor necesare în formarea ei, a procesualității specifice (formularea de întrebări, ipoteze și aprecieri personale, de interpretări proprii și analize critice, în rezolvarea de situații reale apărute sau ca reflecții finale). Prin exersare continuă, ea devine competență esențială, atât în evaluarea continuă-formativă, cât și în cea sumativ-integrativă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
discuție. Identificând limbajul drept punct comun de legătură între aceste două curente, Ioana Em. Petrescu alătură noțiunea de text deconstructivist scriiturii de început de postmodernitate, având la bază filosofia derridiană, care redefinește deconstrucția drept o reconstrucție, adică o permanentă refacere, procesualitate orientată către trecut. În consecință, fie la nivel lingvistic, fie la nivel ideatic, rolul artistului-poet devine acela de a crea noi realități printr-o reconsiderare a realităților existente deja, cu alte cuvinte, acesta trebuind să reconstruiască ceea ce este construit, utilizând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tocmai înțelegerea textului ca necesitate a sa de a tinde către un nivel superior, devenind operă ("limbajul poetic: o limbă pe cale de a deveni operă."43), deplasându-se de la nivelul universal spre cel individual poetic. Punând în centru textul, ca procesualitate, Ioana Em. Petrescu abordează manifestarea deconstructivismului la nivel lingvistic, încercând să ofere o definiție a textului 44 deconstructivist sau, mai degrabă, o nouă definiție a textului, din perspectivă deconstructivistă. Găsind drept o particularitate a textului deconstructivist fragmentarismul, autoarea leagă această
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deconstrucția este o analiză a structurilor sedimentate în gândirea noastră, a acelor structuri conceptuale binare, pe care nu le conștientizăm întotdeauna, dar care sunt, totuși, permanent prezente și active în gândirea metafizică și în orice fel de gândire. Această permanentă procesualitate pune în centru limbajul și, deși se bazează pe o critică radicală a textului, nu demolează centrul, ci îl recondiționează, printr-o recontextualizare a sa. Ioana Em Petrescu, în volumul său, Modernism Postmodernism. O ipoteză 64, leagă deconstrucția și deconstructivismul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pure; căci lumea lui Derrida este lumea unei perpetue deveniri, a unei perpetue "puneri în relație", a unei perpetue recontextualizări, fără puncte originare și fără momente finale 68. O perpetuă devenire se vrea a fi și textul deconstructivist, înțeles ca procesualitate sau ca "țesătură", "urzeală", "întrețesere"69. Găsind drept această particularitate a textului deconstructivist, fragmentarismul, autoarea leagă, așa cum am mai spus, această problematică de ideea de postmodernitate. Condiția de text neterminat sau de text fragmentar, a textului deconstructivist, are ca punct
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
18. Cu alte cuvinte, poezia nu comunică ceva, ci se comunică pe sine, într-o configurare individuală a realității exterioare. Maniera individuală de construire a unei noi realități se situează, astfel, în strânsă relație cu posibilitățile combinatorice ale limbajului în procesualitatea sa de a deveni limbaj poetic. Jocul de-a poezia devine, în concepție neomodernistă, jocul de-a viața, creatorul de text poetic confundându-se cu eul liric promovat în propriul text, exteriorul obiectiv devenind subiectiv, printr-o interiorizare inedită prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru a comunica ceva, o punem în relație cu neomodernismul, curent literar artistic, situat în prima parte a postmodernismului. Identificând limbajul drept punct comun de legătură între Neomodernism și Deconstructivism, Ioana Em. Petrescu identifică textul deconstructivist drept o permanentă refacere, procesualitate orientată către trecut. "Rețea, țesătură, urzeală, textură iată termenii care desemnează metaforic, dar și etimologic, textul. Toate aceste metafore pun în lumină caracterul pur relațional care definește statutul textualității. Mai mult, termenul de text e înlocuit, uneori, prin acela de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rang social sau profesional înalt astfel de femei complexate sau nesatisfăcute se echilibrează în plan psihic, putând dezvolta chiar, în timp, idei de grandoare cu privire la propriile lor posibilități și capacități de a seduce. Unii psihologi atrag atenția asupra unei posibile procesualități (sau dinamici) a desfășurării acestui delir. Astfel, Guy de Cleramboult vorbește de trei stafii: stadiul de „speranță”, stadiul de „revoltă” (de mânie, de ură, de invidie), și stadiul de „răzbunare”. În prima fază, cea de speranță, de așteptare optimistă — asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
efectueze o analiză teoretică a relațiilor dintre aceste concepte; raportarea la practica educațională se face numai indirect. Astfel, conceptele habitus (Bourdieu), corespondență (Bowles, Gintis), cod (Bernstein), deși au o funcție explicativă fundamentală în teoriile respective, nu ne sînt prezentate în procesualitatea lor. Încercarea de operaționalizare a conceptelor relevă insuficiența elaborării lor teoretice. 4. Subsistemele școlare sînt prezentate ca fiind determinate de structura socială specifică unei formațiuni sociale date. Mai puțin sînt relevate efectele de schimbare generate de sistemul de învățămînt în raport cu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a început o dezbatere relativ largă, care a continuat și în deceniul al optulea, asupra legității și legii în pedagogie. Se avea în vedere importanța metodologică a acestor noțiuni în cercetarea și cunoașterea științifică a realității. Apreciindu-se că în procesualitatea fenomenului educației apar evidente relațiile deterministe, s-a pus întrebarea dacă acestea nu pot fi exprimate sub forma unor legi. S-a discutat atunci și despre posibilitatea considerării principiilor didactice ca legi ale fenomenului educației (3). Fără a se ajunge
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
condamnarea de către acesta a "evenimențialului". Or, s-a putut remarca, la scurt timp, că istoricii au revenit la eveniment, că lunga durată a structurilor nu trebuie să o excludă pe cea scurtă, unde se plasează evenimentul. Orice formă ar lua procesualitatea istorică, ea tot istorie rămâne. A respinge tirania evenimențială nu înseamnă a refuza de plano orice eveniment. A ține cont de "metamorfozele"și "paradoxul" acesteia e o regulă de metodă asupra căreia s-a atras deja luarea aminte 8. Schimbările
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
explicație, inclusiv sub forma unei contraobiecții. Calea regală pe care se pornește pentru succesul explicației este înțelegerea specificului misiunii unei științe, logica proceselor analizate, arsenalul adecvat al metodelor de analiză, substanțierea și instanțierea adevărului. Întoarcerea criticii Critica pentru întâmplarea că procesualitatea cogniției economice urmează alte reguli decât cele ale fizicii echivalează cu a da verdictul că ceva nu este real pentru că nu seamănă cu imaginea ta despre acel ceva. Or, regula minimală a înțelegerii universului cunoașterii este consistența logică sau, în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Economiei să prevadă criza pe axa timpului și în reperele spațiului echivalează cu a cere fizicii pământului să ne ofere un calendar al cutremurelor. Atunci când fizica prezice ceva, acel ceva ține de o ordine simplificată printr-o dispunere lineară a procesualității între cauză și efect. Fizica ne spune că timpul este adevărat prin alternanța infinită zi-noapte sau prin faptul întâmplării originate într-un început asimilat nașterii și care urmează reproductiv să se întâmple până undeva, în prezentul obiectualizat și în viitorul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de exces (de creștere nesustenabilă, creșterea pe datorie etc.) în evoluția sistemului. După cum nu orice descreștere ar putea să fie tratată ca un aspect nedorit atâta timp cât are sens de corecție a excesului. Ceea ce contează cu adevărat în Economie este ca procesualitatea pe care am numit o convectivă (deși corect ar fi coezivă în cazul acesta) să aibă deopotrivă sens vertical (de tip pozitiv pentru funcționarea sistemului), ca și sens orizontal (de dispersie a consecințelor, sub raport teritorial, între altele). Convectivitatea sistemului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
consecințe și intenții, consecințele fiind diferite de intenții nu doar ca volum, ci și ca esență, nu doar ca orizont, ci și ca nivel (inclusiv al înțelegerii și explicației). Simplu spus, circularitatea este geometrizare a echilibrului, iar acesta nu caracterizează procesualitatea economică. Formalizarea relațiilor cu scopul atestării circularității se știe că este un eșec al cogniției economice. Funcțiile econometrice destinate să formalizeze creșterea sunt ele însele victimele dogmei echilibrului bazat pe omogenitate, reversibilitate și echivalență. Or, analizele empirice dovedesc incontestabil că
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
căii de mijloc pentru a imita matematica în utilizarea cu succes a metodei reducerii la absurd pentru soluționarea problemelor formale. Descrierea anterioară a comportamentelor factorilor, inclusiv prin agregarea la nivel micro-, macroși socioeconomic, oferă suficiente argumente ale recentrării conceptualizării pe procesualitatea economică posibilă în sisteme în condiții de mediere a stărilor de dezechilibru favorabil, nu diferit de perspectiva teoretică asupra sistemelor „departe de echilibru”, de natura complexă (Prigogine, Stengers, 1984). Dezechilibrul favorabil descris ca o capacitate intrinsecă a sistemului de a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în măsura în care va mai resimți nevoia umană de a înțelege. Reconstrucția conceptualizării în științele economice apare și sub semnul necesității identitare și al urgenței evitării catastrofei. Exercițiul de adaptare a conceptualizării în Economie la parametrizarea diversității factorilor implicați în devenire, în procesualitate, pe de o parte, și a comportamentelor lor modelate de principiul selecției naturale aclimatizat sub forma concurenței este o miză, dar nu cea mai importantă. Desigur, perspectiva complexității cheamă la bară principiile și modelele de analiză, dar nu poate să
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
viziunea performantă după tiparul explicativ al mecanicii. Este lucrul cel mai provocator din ceea ce pare să fie cea mai profundă reconstrucție a științei economice din ultimii trei sute de ani. În măsura în care tiparul cognitiv al complexității se funcționalizează și în Economie, vizând procesualitatea care include ca element structurant individul uman în calitate de ființă socială, apare o problemă complicată de depășit, mai ales pentru economie, unde reflexul condiționat al omologării devenirii ca progres nelimitat ține de amprentarea originară a Iluminismului, și anume a perspectivei teleologice
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lărgi orizontul cunoașterii, acesta tinzând asimptotic spre limita schimbătoare dintre cunoscut și necunoscut. Orice progresie a limitei provoacă transformări esențiale ale conținuturilor cogniției pe dialectica dintre divizare și integrare a cunoștințelor, ca forme de mișcare specifice evoluției cunoașterii. Este o procesualitate transformațională ce implică și creșterea cantitativă a cunoștințelor și rafinarea lor calitativă, ca sinteză mereu reînnoită a referențialelor gândirii, ca dinamică în fapt a contextelor înțelegerii și explicației. Cunoașterea este eminamente nedesăvârșită și prin faptul că implică tetraedre conceptuale, proba
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să se abstragă raporturilor de putere, a predestinării funcției prin poziția socială moștenită prin naștere. Era vorba însă despre o formulă teoretică tot de natură maniheistă, a contrapunerii intereselor și a recursivității tensionale în relația marfă-bani ca fir roșu al procesualității economice. Stăruința în neutralitate față de origini pare să aibă explicația într-o vină a pervertirii naturii umane de care vrea să se lepede Economia. Consumatoare a resursei umane, Economia își dislocă funcția primară pentru a lăsa locul liber unei ipotetice
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ai acestui tip de lirism sunt: prezența unui „nucleu“ na rativ, a unui „scenariu“ mitic, inițiatic sau ludic/parodic, frecvența verbelor, a indicilor temporalității (adverbe de timp sugerând o succesiune de stări, de situații sau evenimente, timpuri verbale etc.), ai procesualității, ai schimbării etc. Urmărind evoluția poeziei în veacul XX, teoriile moderne au constatat că exigența primară a lirismului - explorarea unui teritoriu al interiorității și comunicarea nemijlocită a subiectivității interioare - poate avea alternative, așa cum discursul eului liric poate fi suspendat prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
estetic și documentar sunt cele care decid în principal antologarea materialelor. Ambele criterii sunt subordonate principiului reprezentativității, astfel încât textele oferă de regulă o imagine reală a repertoriului folcloric din zonele investigate, cu o atenție sporită acordată variantelor, importante pentru sesizarea procesualității în folclor. O pondere însemnată o au aici textele legate de obiceiuri. Studiile care precedă culegerile se definesc ca niște micromonografii etnofolclorice informate și atent concepute, capabile să rețină specificul zonei și să îi fixeze locul în contextul creației populare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
scriitor, de literatură fantastică, de istorie, ci să dorești să cauți acel ceva care te formează pentru a ști apoi să respingi ceea ce este nevirtuos. Tineretul este din ce în ce mai modern. Modificările organice, manifestările comportamentale, expresiile verbale și multitudinea trăirilor afective alcătuiesc procesualitatea vieții. Ori, nimic nu este mai autentic decât lacrimile așezate pe un poem eminescian unde dorul și furnica, codrul și marea, cornul care sună și iubirea adevarată educă privirea și inima. Nimic nu este mai autentic decât zâmbetul trist atunci când
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
reacționând în mod activ la comenzile primului, precum un icon de pe desktopul computerului răspunde la mișcările și la acțiunile utilizatorului. Mai mult, obiectele de la interfața ordinatorului sunt „prietenoase” (termen aplicabil designului intuitiv al interfețeiă, angajate în medierea dintre reificare și procesualitate subiectivă și producând sisteme hibride, subiectiv-obiective, jumătate subiect, jumătate obiect. Un obiect computațional de acest tip nu (maiă este caracterizat prin pasivitate, închidere și autoreferință, stabilitate și integritate. Dimpotrivă, intră în dialog cu subiectul uman, devenind la rândul său un
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]