383 matches
-
2) etapa decizională, care nu este altceva decât etapa 5 din procesualitatea lungă; 3) etapa executării deciziilor, care comprimă în ea ultimele 2 etape ale procesualității lungi (vezi figura 13.3). SHAPE \* MERGEFORMAT Fig. 13. SEQ Fig. 13. \* ARABIC 3 - Procesualitatea scurtă a deciziei O referire expresă la aceste trei etape am întâlnit-o la Louis-Marie Le Maitour (1967), care face o amplă analiză a lor. Alți autori sunt și mai drastici, comprimând și mai mult procesul decizional. De exemplu, pentru
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu luarea deciziei; explicitarea deciziei, pentru a conștientiza fiecărui membru al grupului toate consecințele deciziei, și deci pentru a evita formularea clasică „eu n-am vrut asta”. Se observă că etapa executării ca atare a deciziilor lipsește din lanțul decizional. Procesualitatea deciziei nu trebuie concepută numai ca o evoluție în timp, ca o trecere de la o etapă/fază la alta sau ca un ansamblu de acțiuni/operații efectuate în fiecare etapă, ci și ca un fenomen ce dispune de o serie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
folosite atunci când incertitudinea și conflictul cresc foarte mult și apare necesitatea recurgerii la tehnici euristice bazate pe încercare și eroare sau pe strategia șansei) (vezi Koopman, Brœkhuijsen, Wierdsma, 1998, pp. 369-370). Caracteristici Cele câteva probleme ale deciziei (definire, natură, clasificare, procesualitate), tratate mai sus, conturează (direct sau indirect, explicit sau implicit) principalele caracteristici ale deciziei organizaționale. Una dintre primele caracteristici ale deciziei, și anume complexitatea ei, decurge, pe de o parte, din particularitățile sau tipurile, modalitățile de alegere, iar pe de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asemenea model ar putea fi utilizat în explicarea deciziilor organizaționale. Mediile și contextele organizaționale sunt atât de complexe și de diverse, atât de dinamice și de flexibile în timp, încât cu greu ar satisface cerințele raționalității complete/absolute și ale procesualității lineare. De altfel, nenumărați autori au stăruit asupra caracterului limitat al modelului. De exemplu, Harrison (1995) arată că modelul raționalității complete ar putea fi valabil doar atunci când: există un singur decident; decidentul are un singur scop; scopul poate fi descris
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
impuse de organizația respectivă, perspectiva organizațională primând. Cele trei modalități concrete ale desfășurării procesului decizional evidențiază corelația dintre subiectiv și obiectiv, dintre individual și grupal și mai ales atenționează asupra necesității interpretării lui situaționale. Etapele procesului decizional Din cele două procesualități ale deciziei - lungă și scurtă - vom alege procesualitatea scurtă, pe care o vom trata dintr-o perspectivă organizațional-managerială. Aceasta înseamnă că vom insista mai întâi asupra câtorva caracteristici specifice fiecărei etape în parte și apoi ne vom concentra asupra analizei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
trei modalități concrete ale desfășurării procesului decizional evidențiază corelația dintre subiectiv și obiectiv, dintre individual și grupal și mai ales atenționează asupra necesității interpretării lui situaționale. Etapele procesului decizional Din cele două procesualități ale deciziei - lungă și scurtă - vom alege procesualitatea scurtă, pe care o vom trata dintr-o perspectivă organizațional-managerială. Aceasta înseamnă că vom insista mai întâi asupra câtorva caracteristici specifice fiecărei etape în parte și apoi ne vom concentra asupra analizei acțiunilor, operațiilor ce urmează a fi întreprinse pentru
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la creșterea eficienței organizaționale. Un model al participării În cele de mai sus am prezentat câteva probleme ale participării organizaționale într-o manieră constatativă și descriptivă. Dacă ne situăm însă într-o perspectivă dinamică, vom descoperi că participarea implică o procesualitate și secvențialitate bine determinate. Încercăm în cele ce urmează să integrăm într-un model sintetic procesualitatea participării organizaționale. a. Un prim element al acestui model îl constituie apariția la membrii organizației a necesității de a participa. Aceasta, la rândul ei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
probleme ale participării organizaționale într-o manieră constatativă și descriptivă. Dacă ne situăm însă într-o perspectivă dinamică, vom descoperi că participarea implică o procesualitate și secvențialitate bine determinate. Încercăm în cele ce urmează să integrăm într-un model sintetic procesualitatea participării organizaționale. a. Un prim element al acestui model îl constituie apariția la membrii organizației a necesității de a participa. Aceasta, la rândul ei, este determinată de o serie de factori care pot fi împărțiți în două mari categorii: factori
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în impresionanta culegere de studii Handbook of Industrial and Organizational Behavior (între 1990 și 1994 a apărut o a doua ediție a lucrării în patru volume, cu peste 3.600 pagini). Prezentăm în continuare, pe scurt, concepția lui Thomas cu privire la procesualitatea și structuralitatea conflictelor (vezi Thomas, 1976, pp. 894-912 și 912-926). 4.1. Modelul procesual al conflictului Acest model încearcă să surprindă dinamica episoadelor conflictuale. După Thomas, în conflictele diadice intervine următoarea procesualitate: Stadiul 1: Frustrarea - apare când individul/grupul/organizația
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în continuare, pe scurt, concepția lui Thomas cu privire la procesualitatea și structuralitatea conflictelor (vezi Thomas, 1976, pp. 894-912 și 912-926). 4.1. Modelul procesual al conflictului Acest model încearcă să surprindă dinamica episoadelor conflictuale. După Thomas, în conflictele diadice intervine următoarea procesualitate: Stadiul 1: Frustrarea - apare când individul/grupul/organizația nu-și poate atinge obiectivele sau îndeplini sarcinile concrete. Stadiul 2: Conceptualizarea - presupune perceperea existenței conflictului și formularea unor idei/explicații cu privire la unele aspecte ale acestuia (cauzele apariției; comportamentele celor implicați etc.
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și nu se va ajunge la nici un fel de negociere. În acest context, el formulează ceea ce numește „Teoria nevoilor negocierii”, care oferă posibilitatea identificării nevoilor negocierii implicate de ambele părți într-o negociere și sugerează, totodată, modalitățile de influențare a procesualității și finalității negocierii. Sunt interrelaționate trei categorii de variabile: 1) variabila motivațională (cele șapte nevoi/trebuințe stabilite de Maslow: fiziologice, de securitate, de afiliere, de stimă și statut, de autorealizare, de cunoaștere și înțelegere, estetice); 2) variabila ariei sau nivelului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tip câștig-câștig. Spre deosebire de negocierea de tip câștig-pierdere, care este mai brutală, dezordonată, dezechilibrată și chiar mai haotică, negocierea de tip câștig-câștig este mult mai subtilă, ordonată, echilibrată și structurată, bazându-se pe un fir logic în desfășurarea ei. În descrierea procesualității acestui tip de negociere au fost descrise 5 etape fundamentale. Etapa clarificării intereselor celor două părți. Pentru a se putea negocia, trebuie mai întâi să fie identificate, clarificate și clasificate interesele părților. De regulă, sunt avute în vedere două mari
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
temperează idealismul și irealismul acestora, dezvoltă atitudini (de regulă negative) de detașare, cinism, de complezență față de propriile sale trebuințe. Strategiile de coping utilizate sunt cele defensive, de evitare și fugă psihologică, și nu de confruntare sau de rezolvare a problemelor. Procesualitatea acestor etape ale burnout-ului o prezentăm în figura 17.4. SHAPE \* MERGEFORMAT În urma descrierii procesulității respective, Cherniss a ajuns la definirea burnout-ului ca # proces în care un profesionist precedent angajat se dezangajează de munca sa ca răspuns la stresul sau
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o altă secvență a capitolului, de aceea nu mai revenim asupra lor. Am arătat, totodată, și modificările operate mai târziu pentru adaptarea componenței burnout-ului și pentru profesiile non-relaționale. Dimensiunile structurale ale burnout-ului sunt apoi înlănțuite între ele, sugerându-se astfel procesualitatea fenomenului respectiv. Se consideră că burnout-ul debutează cu epuizarea emoțională, care, la rândul ei, induce depersonalizarea, considerată un răspuns adaptat atâta vreme cât alte forme de reacție nu s-au soldat cu succes, continuându-se și încheindu-se cu reducerea implicării personale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lui de a le cuprinde, detașarea se transformă în depersonalizare. Ca urmare, este afectată performanța, pentru ca, în final, creșterea depersonalizării asociată cu scăderea realizărilor personale să conducă la apariția epuizării emoționale. În al doilea rând, Golembiewski și Munzenrider consideră că procesualitatea burnout-ului se desfășoară în opt faze. Specificul și caracteristicle fazelor provin din combinarea nivelului (ridicat sau scăzut) celor trei dimensiuni. Prezentăm în tabelul 17.2 fazele propuse de autori: Faze Nivelul depersonalizării Nivelul realizării reducerii personale Nivelul epuizării emoționale 1
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alte organizații, în alte locuri de muncă. Modalitățile concrete prin care se finalizează această fază sunt foarte numeroase, așa cum sugerează și figura prezentată, ele fiind analizate mai în detaliu într-o altă secvență a studiului nostru. Două caracteristici ale acestei procesualități trebuie reținute: este vorba despre evoluția tipică a mobbing-ului, când nimeni nu intervine pentru dezamorsarea unor situații explozive; dimpotrivă, hărțuirea și persecuția sunt practicate până la „lichidarea” victimei; o asemenea evoluție nu este deloc inevitabilă - dimpotrivă, este suficient să dorim și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tinta mobbing-ului”(Leymann, 1996, p. 175). Existența unui astfel de tip nu a putut fi confirmată nici în cercetările efectuate asupra persoanelor încadrate în muncă, nici în cele întreprinse asupra elevilor victime ale mobbing-ului. Toate cazurile de mobbing urmează o procesualitate sistematică și stereotipă dublă: socială și psihologică. Teoriile personologice care ghidează scenariile interpretative ale diverșilor actori sociali implicați în cunoașterea mobbing-ului nu dispun de consistență și validitate, iar uneori nici măcar nu sunt verosimile. De pildă, nu putem explica, prin apelul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și stima de sine. 3. A comunica presupune conștientizarea nevoilor celuilalt. 4. A comunica presupune a ști să asculți. 5. A comunica presupune a înțelege mesajele. 6. A comunica presupune a da feedback-uri. 7. A comunica presupune a înțelege procesualitatea unei relații. 8. A comunica presupune a ști să iți exprimi sentimentele. 9. A comunica presupune a accepta conflictele. 10. A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor. Eficiența procesului de comunicare este asigurată de manifestarea următoarelor abilități: Ascultarea activă - capacitatea de
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
metafizică a prezenței centrată asupra logosului în genere și asupra privilegierii cuvântului rostit în detrimentul scrierii), efortul lui Th. Codreanu de "mântuire a logosului nedegradat" are o doză de umor involuntar, egalată doar de echivalarea arhiurmei (în accepția filosofului francez pura procesualitate, relația înseși, anterioară oricărui element relaționat) cu "... glasul mamei" sau "cuvântul primordial al poveștii". Derrida, care deconstruiește mitul Logosului, mitul originii absolute, al arhé-ului, și care retrage orice privilegiu acordat "vocii" (inclusiv sau mai ales "cuvântului originar"), ajunge să patroneze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atestați, sau nu sunt răsfățați în cărțile de istorie. Multe personaje, situații și conflicte din universul epic, simbolic și spiritual al romanelor d-lui Mihail Diaconescu nu sunt atestate documentar. Sunt însă ușor de imaginat ca posibile și necesare în procesualitatea evenimentelor istorice, care evenimente se generează prin autenticitatea atitudinilor și a conflictelor exprimate în spectrul social-politic al epocilor. Fenomenologia conflictuală și dialectică narativă trasează cu exactitate principalele momente istorice, zonele liniștite de acumulare, dar și gurile vulcanice fierbinți, care marchează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca orice altceva, constelații suburbane Luizi-Călugăra, cîmp de viteză luminile deplasate. Ora 4,05, Adjud, în sala de așteptare clasa I, cei rămași la clasa a II-a stau în frig, credința înainte ca limbajul să oblige la inventarea religiei, procesualitate de galaxie Gutenberg-McLuhan, schimbă-l de scutece, mamă, bunică și nepot pe platforma de scînduri pentru bagaje, miei în sacoșe la oraș, ați făcut rost de miei albi, aduc bani cînd îi mîngîie lumea, ea îl ține în brațe, tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-l unei funcții de ordin tehnico-pragmatic (învățarea scrisului și cititului în clasele primare), în timp ce manualul își va însuși sarcina superioară de formare morală. Alternanța bucoavnă-abecedar-manual reflectă prefaceri structurale petrecute în compoziția țărilor române și, mai târziu, a societății românești, evocând procesualitatea secularizării treptate a culturii autohtone. În perioada de dominație timpurie a bucoavnei, un hrisov al domnului Moldovei, Grigorie Ghica, din 1748 este relevator pentru înțelegerea funcției sociale atribuite școlii: "Scólele sunt ca o fŏntănă din care se adapă obștescul norod
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
martirologia se preface în encomiastica de partid. Din acest moment, periodizarea istoriei României se face în funcție de Congresele PCR. Tragând linie și făcând bilanțul general al perioadei național-comuniste (1964-1989) în privința gestionării politice a trecutului, trebuie punctate două aspecte, primul legat de procesualitatea revoluției mnemonice, al doilea referitor la caracterul intra-sistemic al revoluției mnemonice survenite în regimul socialist. Modelul evolutiv al memoriei colective propus în această lucrare prevede că fiecare schimbare majoră produsă în sistemul social va fi urmată la scurt timp
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fișe de lucru pentru clasa a VIII a, Pitești, Paralela 45, 2006, 143 p. [70] VASILIU, MARICICA; DĂNILĂ, MARIANA; VASILIU, ION, Suflet de copil: carte școlară de limba română: pentru clasele II-IV, Slatina, Cuart, 2006, 96 p. [71] ZLATE, ȘTEFANIA, Procesualitatea însușirii și dezvoltării conceptelor specifice literaturii române și teoriei literare, București, Bren, 2006, 238 p. 2007 [1] ALEXANDRU, MARIA, Aspecte actuale ale proiectării didactice, Slatina, Didactic Pres, 2007, 142 p. [2] ANGHEL, MARIA MAGDALENA, Bobocel de nota 10: caiet de
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
în Baltagul trece, mai vizibil marcat, ori, dimpotrivă, mai estompat, prin „narator”: însă, oare, mereu cu aceleași implicații și sugestii (de perspectivă, de tonalitate, de „coloratură” a unor răsfrângeri stilistice în configurarea/ edificarea personajelor și a raporturilor lor, într-o procesualitate a devenirii, „lentă” - mai curând nebruscată, „fluidă” -, dar sigură), în eclerajul naratorial (arhitectură voit nereliefată, aproape evanescentă, a montajului-joc de ordinul „punctului de vedere” și al unei sadoveniene glisări a „vocilor” din text) imprimat curgerii verbale a întregului? „În închipuirea
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]