2,781 matches
-
Legea și grația a avut parte în epocă de o neînțelegere asemănătoare cu aceea de care a avut parte la sfârșitul secolului XIX Dejunul pe iarbă de Édouard Manet. Titlul lui Cranach e grăitor: legea desemnează sacrul, iar grația profanul. Profanul își face apariția cu adevărat în portretele unor bărbați de seamă din acea vreme, între care Luther și Dürer, binecunoscuți amândoi lui Cranach. Ca și într-un autoportret de bătrânețe care deschide retrospectiva. În acestea, nu mai e nimic convențional
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
secolelor XV-XVI, nu se va mai fi simțit obligat la respectarea, fie și pe jumătate a canonului. Mai ales că era vorba, între alți portretizați, de însuși creatorul protestantismului, de care sociologii viitorului vor lega apariția pe scena istoriei a profanei burghezii. Emancipând portretistica masculină, Cranach nu era gata să aplice același tratament și celei feminine. Pentru încă o bucată de timp, din fericire, nu prea lungă, femeilor le va fi rezervat sacrul, iar bărbaților, profanul.
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
apariția pe scena istoriei a profanei burghezii. Emancipând portretistica masculină, Cranach nu era gata să aplice același tratament și celei feminine. Pentru încă o bucată de timp, din fericire, nu prea lungă, femeilor le va fi rezervat sacrul, iar bărbaților, profanul.
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
devine o tortură. E vorba de acea sensibilitate care te face să presimți că, dincolo de erudiție și savantlîcuri filologice, e în textele vechi o boare de element divin, a cărui atingere echivalează cu o formă de izbăvire personală: o izbăvire profană, o luptă cu îngerul făcută pe propriile speze intelectuale. Din lupta lui Culianu cu îngerul se desprinde și această carte, chiar dacă una care, impresionînd prin erudiție, indispune prin incoerență.
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
are cum să-l îndepărteze de cărți. Activitatea sa de colaborator al ziarului „Vremea”, aceasta prin anii ’33, îl recomanda ca pe un autor pe care-l așteaptă o carieră ilustrisimă. Dar pe el nu-l interesa succesul în înțeles profan. Când spun că putea fi Mircea Eliade, am în vedere o anumită anvergură intelectuală comună celor doi. Dar a intervenit problema opțiunii. Cu alte cuvinte, ce alegi? Verticala sau orizontala? Marele savant, cu care ne mândrim, după ce s-a întors
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
de generație, dar și o expresie a unei viziuni estetice de maturitate, un metafilm. Acest fapt justifică numeroasele puneri în abis din filmul lui Porumboiu, puneri în abis care joacă rolul unei autoscopii pe care o traduce la un nivel profan endoscopia prezentată în detaliu, însă și aceea posibil trucată. Revenim astfel la gastrita improbabilă, altfel autentic ulcer al regizorului, metaforă a unei viscerale și dureroase scufundări psihologice în laboratorul său de creație. La nivelul acestei vederi în secțiune asupra viziunii
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
se arată celor vii etc. Dar Macondo are mai cu seamă atributele unui spațiu sacru, adeverind, pe planul ficțiunii, inspirata interpretare a lui Mircea Eliade: „Sacrul înseamnă realul prin excelență, adică puterea, eficiența, izvorul vieții și al fecundității.” ( Sacru și profan) Cititorul este îndemnat să pătrundă într-o lume în care neverosimilul este posibil, supranaturalul făcând parte din natural, iar distrugerea apocaliptică a orașului din finalul romanului, cu reminiscențe biblice, sugerează ideea că întreaga istorie a acestuia este de fapt istoria
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
insulă mitică, unde erau posibile evenimente fondatoare și inițiatice. În acest adăpost miraculos s-a născut Echinoxul, ca o epifanie secularizată. Spațiul acesta, devenit, pentru moment, centrul lumii”, un „tărâm, fericit al culturalismului”, definit de un Gabriel Liiceanu ca „idee profană a mântuirii prin cărțile citite și scrise”. O trimitere la Harold Bloom, din care se citează frumoasa sintagmă a „confruntării individului solitar și liber cu măreția, într-o vreme de nou conformism al „corectitudinii politice”, rotunjește sugestiv imaginea acestui spațiu
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
Adevăratul erou al cărții este Gurii Lovin. După ce mărturiile dau drept vinovați pe Maica Domnului, un călugăr mort ce revine să împărtășească deținuții, alți sfinți de ocazie, neveste vrăjitoare, fantome răzbunătoare sau deținuți încredințați în puterea imaginației proprii, dovezile logicii profane duc spre un fost iluzionist din trupa lui Constantin Tănase, Gurii Lovin. Bolnav de gelozie, el sfidează orice autoritate ca să-și păstreze artista rusoaica, Iulia Panamorenko (Carmencita). Închis după ce încearcă să-și recupereze iubita de la un general rus, el devine
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
produsă de Vinaccia și persuasivele linii melodice configurate de Hofseth; liantul acustic dintre cei doi e furnizat de bandoneonul lui Di Bonaventura, interpret capabil să resusciteze ambiguitatea originară a acestui instrument, purtător de sunet sacru într-o lume tot mai profană. Întregul recital s-a bazat pe interacțiunea exemplară dintre protagoniști, la nivel muzical și emoțional. Ecouri din diverse epoci și stiluri, de la baroc până la aleatorism, fuzionate într-o muzică poetică și, totodată, tonifiantă. O mostră concludentă: în piesa finală, tema
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
nu-l uităm nici pe matematicianul Dodgson, alias Lewis Carroll!). Pe „curbura” acestor Memorii din biblioteca ideală, dubla sa identitate - matematică și literară, română și americană, locală și globală etc. - se înscrie firesc, delectîndu-i pe cunoscători și incitîndu- i pe profani să se apropie, cu mintea deschisă, de istoria și de lumea acestui domeniu ideal.
Pe curbura matematicii subiective by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3203_a_4528]
-
la fundalul de taină din spatele ei. Pentru un asemenea lunatic, speteaza universului e spirituală, orgoliul antropocentric lăsînd loc vederii teocentrice. Nu omul e măsura a toate, ci zeul, iar concretețea lucrurilor e doar o aparență cu care se mulțumesc numai profanii. Sub acest unghi, realitatea e doar treapta premergătoare adevărului, atîta doar că adevărul e supărător de misterios. Nu-l pricepem cu rațiunea, și atunci ne lăsăm în voia credinței, spre a nu înnebuni de disperare. După toate evidențele, lumea aceasta
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
încântă /taur negru al iubirii/ cu imaginea răsfrântă printr-un diamant amant troienind în stihuire mirii la îmbătrânire. Tu pământ al trupului nu m-ai întâlnit și-ți sui la quartet satrap sonata stâlpul streașina și roata vârful lancei și profanul somn în care îmi întomn rădăcina și aleanul. O atât de mult iubită roza mea adânc nocturnă bolțile din plâns imită ca izolda-n strâmta urnă. Tună craniul caraiman nervii/servii trepanați între polii nu și da dan sați lebăda dansați
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
excelent și sintetic discutat mai ales pe marginea Nopții de Sînziene (care e un roman stufos, cu teză și ale cărui straturi se nutresc din tipi și arhetipi mai degrabă universali, sprijinit pe teoriile cunoscute despre �timpul sacru" și �timpul profan") și mult mai puțin pe nuvelele sale, deci pe un scriitor cu o carieră internațională deja conturată în momentul exilului atît în romanele sale, cît și în propria viață cu totul diferită de a scriitorului român tip, care rareori ieșea
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
amenințată, sarcofagul cu mumia lui Lenin, mumia adorată!, a fost demontat și pogorât, din ordinul Marelui Preot: Iosif Stalin. Un tren blindat, păzit de gărzi militate, îl transportă spre marile capitale de retrageri ruse, nu cumva să cadă în mâinile profanilor, acest modern Tutankamon. Și astfel, printre ruini fumegânde, Lenin călătorește. E singurul și ultimul erou al Revoluției din Octombrie, pe care Stalin îl admite, dar numai sub această inofensivă formă și cu condiția să-i mai servească la ceva. E
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
condiția să-i mai servească la ceva. E supremul simbol a ceea ce a fost și a ceea ce rămâne de pe urma socialismului încăput pe mâinile grosolane și asasine ale lui Iosif Stalin: un biet cadavru chircit și hurducat, fără rușine, pentru liturghiile profane și sângeroase ale moscovitismului." 2) în momentul în care i-am prezentat d-lui Vlaicu Bârna dactilograma interviului copiat după banda de casetofon, mi-a înmânat o scrisoare a lui Ion Vinea, primită de la acesta cu puțin timp înainte de moartea
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
ochiul se sprijină cu sfială sau cu voluptate. Pămîntul plugarului și pămîntul păstorului, cu toate atributele specifice și cu întregul lor inventar, au încremenit în pînzele artistului și, pe măsură ce și-au găsit un spațiu simbolic, au ieșit decis din timpul profan. In aceste imagini, monumentale ca proporții și hieratice prin sentimentul unei solitudini înalte, în absolutul unui spațiu mîntuit prin puterea visului și prin bucuria senzației, conflictele s-au stins, imemorialele adversități și-au luat și ele o clipă de răgaz
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
o turnură suprarealistă, în felul lui Gellu Naum (Coșmarul sau Doi metri de cale ferată), în timp ce altele sînt pur și simplu greu de îndurat pe tot parcursul lecturii. Ritualul bărbieritului unui muribund în La fel ca altădată reface, în cheie profană, ceva din emoția euharistiei. Cînd și cînd, dintre nenumăratele tablouri ale dezolării cu inextricabil miez oniric răsar mici parabole, străvezii pînă în adîncul substratului lor social : Urechea muzicală nu e totul / Mai e și muzica, domnilor, strigam / Chiar în vreme ce pasărea
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
din nou în surdină, suspinele lui Gogo și Didi sub copac. Și iluzia că totul se poate repeta oricînd, că totul poate fi dus mai departe. Spectacolul s-a terminat. Muzicienii-iepurași au dispărut, abandonîndu-și instrumentele și visele pe mîna mașiniștilor profani. Domnul în halat trage, la fel de dezabuzat, și tot la vedere, cortina unui teatru căzut din cer. Strîmb. De unde stau eu, mai văd doar Luna. Și o salut.
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
dincolo de noi, adică, alte universuri. Rămânând pământean până a fost chemat, DE LUAT îN SEAMĂ (orientări de lectură) Eliade a crezut în puterea tămăduitoare, reconfor tantă a sacrului. Iar prin scrisul lui la toate nivelele - ne-a atras atenția că profanul, care ne stăpânește rațional, deci mintal, dar să-i opunem sufletul, reverberațiile conștiinței. Altfel spus să ieșim din timp stă în putința Omului. în câteva din operele sale literare, a confirmat puterea de seducție a imaginarului în această privință. El
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
transcende morții fizice, un superior/divin „cip“, care intermediază și face posibilă „transmisia“ numită rugăciune. însă asta nu înseamnă că rugăciunea omului este unilaterală, căci adevărata, totala, sincera rugăciune, este percepută întocmai de Divin. Cum omul este captiv în materia profană, inclusiv „virusat“ de energiile ei joase, credem că Divinul „discerne“, analizează instantaneu și ia atitudine funcție de puritatea/claritatea și justețea întru Adevăr Suprem a rugăciunii. Ni se cere pioșenie, blândețe, umilință, tocmai pentru a ne separa de subiectivitatea zonei în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nu numai ale unei singure rugăciuni (și Tatăl nostru beneficiază de mijloacele moderne; cf. "The Lord's Prayer in 1322 languages and dialects"), ci chiar ale Bibliei în întregime. În Internet avem la dispoziție zeci de liste, pe teme sacre și profane, uneori improvizate cu entuziasm și redactate cu aproximație, adesea copiate și recopiate de pe o pagină pe altele. În pregătirea sărbătorilor, voi formula cîteva observații asupra reprezentării urărilor românești în asemenea liste și pagini virtuale (am transcris citatele refăcînd în genere
Urări în mai multe limbi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11035_a_12360]
-
un mare fan, însă gustul nu-mi era atât de educat. Însă, între timp, în Iași au început să apară tot felul de locuri specializate în această licoare minunată, cu oameni pasionați de prepararea sa, oameni care au ajutat și profanul din mine să-și eleveze simțurile și să-și îmbogățească cunoștințele. De aceea, atunci când buzele mele au întâlnit ceașca de cappuccino de la Fika, a fost dragoste la prima degustare. Aroma cafelei este atât de echilibrată, încât nici măcar nu mai ai
o cafenea numai bună pentru o pauză [Corola-blog/BlogPost/96780_a_98072]
-
articol de omagiere, la împlinirea vârstei de 80 de ani, a unui inginer cu merite evidente în domeniu, Florea Neagu. Biografia sa profesională este foarte bogată și cuprinde capitole demne de atenție nu doar pentru specialiști, ci și pentru publicul profan. Astfel, e bine de știut că acest inginer a realizat pentru prima dată la noi un puț minier „prin înghețare” (această tehnologie fiind aplicată de el mai apoi și la construcția metroului bucureștean) și că tot el a negociat, în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4026_a_5351]
-
optzeciștii, nouăzeciștii, istorici precum Lucian Boia, Florin Constantiniu, Neagu Djuvara și încheie cu Capcanele istoriei de Lucian Boia. La final, fiecărui autor îi este dedicat câte un fragment biografic, în capitolul „Viețile autorilor”, pentru o mai bună orientare a cititorului profan. Scriitorii enumerați apar cu titlul/titlurile cele mai cunoscute. Dedicată cititorului de masă, 101 cărți... oferă un spectacol comic nu fără satisfacții intelectuale. Opiniile critice cu care se încheie fiecare capitol reflectă pulsul publicului larg de literatură română în 2012
Un spectacol comic by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/3941_a_5266]