440 matches
-
Cu procedee tehnice analoage celor din Erlkönig, balada lui Goethe, se construiește un scenariu de coșmar. Imaginea structurantă e un „tren de fantome” care, ieșit din noaptea grozavă a timpurilor, străbate lumea înfiorând-o cu „dangătul” roților, „desperat, dureros, de prohod [...]: Hungertod”. Dar multe versuri antologate în 1966, ca și altele din volumele ce urmează la intervale scurte, marchează efortul poetului de a-și adapta stilul la noile realități. Ț. dedică circumstanțial, fără exigențe estetice, stihuri tinerilor patriei, muncitorilor, eroilor neamului
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
poetul trăind din amintirile trecutului, obsedat de copilărie, de adolescența demult pierdută. Cercurile tot mai strânse pe care moartea le desenează în „sarabandă cu timpul” îi provoacă adânci neliniști și presimțiri amare. SCRIERI: Liane crude, pref. Dumitru Furtună, Dorohoi, 1935; Prohod pentru zi, București, 1939; Poezii, pref. Eusebiu Camilar, București, 1966; Contrapunct, în toamnă, București, 1969; Sub cerul Mioriței, Iași, 1971; Înalt prin stemă, București, 1972; Luminile zilei, București, 1972; Lângă vetrele sacre, Iași, 1974; Sunetul bronzului, București, 1974; Țărm de
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
Repere bibliografice: George D. Râncă, „Liane crude”, „Însemnări” (Dorohoi), 1935, 19; Siomin Doru [Dorian Grozdan], „Liane crude”, „Luceafărul”, 1935, 11; Erasm [Petru Manoliu], „Liane crude”, „Credința”, 1935, 535; Paul I. Papadopol, „Liane crude”, PL, 1936, 3; Robert Cahuleanu [Andrei Ciurunga], „Prohod pentru zi”, „Bugeacul”, 1939, 1-2; Mihail Chirnoagă, Ofițeri care scriu, CL, 1939, 10-12; Dimitrie Costea, „Poezii”, CRC, 1966, 44; Șerban Foarță, „Poezii”, O, 1966, 11; Constantin Călin, „Poezii”, ATN, 1967, 2; Dumitru Micu, „Contrapunct, în toamnă”, RL, 1969, 45; Liviu
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
bocetele Constandinei, ale Stelei, ale Riței, ale Evanghelinei, ale bătrânului Tudor, soțul rămas văduv, care nu face decât să repete câteva cuvinte, mereu aceleași, acum ca în urmă cu câteva ore, ca în ajun, și care vor continua și după prohod, toată ziua, toată noaptea, toată ziua următoare: „Mario, Mario... Ce mult te-am iubit eu pe tine, Mario, Mario...”. Naratorul e integrat și el în spectacol. Observând, înregistrând, Darie participă la tragedie, ca actor mut. Simțămintele lui se consumă fără
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
timp la Seminarul de la Socola. Înainte de a-și da sfârșitul, în septembrie 1847, și-a compus singur epitaful. Nici în poezie P. nu-și dezminte firea plină de ciudățenii. În 1820 „potrivise” în românește și în grecește o carte - un prohod al Domnului și al Sfintei Fecioare - cu un titlu contrariant: Urmări pe mormintiri. Giamnân limbi, ceea ce vrea să însemne că e vorba de un text bilingv. Confuză e și o psaltire în versuri, alcătuită în 1827 și prefațată de Vasilie
PRALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288998_a_290327]
-
îl demonstrează limbajul liturgic folosit de Biserica răsăriteană în zugrăvirea Răstignirii Domnului. Toate registrele - muzical, iconografic, imnografic și coregrafic - implicate în slujbele din Joia, Vinerea și Sâmbăta Mare ne impresionează prin extraordinara lor sobrietate estetică. Chiar și îndolierea totală din cântarea Prohodului se face după ritmul transfigurat al unei bune-cuviințe cerești. Corul adunării se reculege în rostirea lamentațiilor care, deși păstrând un pregnant aer folcloric, emană o imaculată frumusețe. De la cântările Deniei mari până la sfârșitul Canonului de Sâmbătă, un fir continuu, abătut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Înviere”. Oricât de solemnă ar fi simbolica răstignirii, în actul comemorării se ivește un moment de anticipație. Învierea nu este foarte departe. Aceeași îndrăzneală, izvorâtă dintr-o putere a dragostei care „pe toate le nădăjduiește”, transpare în primele stihuri ale Prohodului: „Dar cum mori, Viață/ Și cum șezi în mormânt/ Și împărăția morții Tu o zdrobești/ Și pe morții cei din iad îi înviezi (exanistas)?” (Starea I, 2). Intensitatea acestei nerăbdări cunoaște un crescendo în care entuziasmul intersectează bucuria. După lectura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
oaselor și scoase un oftat adânc. „Da, ce-i? bolborosi ea ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La ce viței visezi, mamaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dascălul și pălimarul, Îmbătrâniți și ei mult prea devreme, care scurtau rugăciunile și Încropeau slujbe de mântuială. Nici nunțile, nici Înmormântările nu mai erau ca altădată. De fapt, se slujea otova, astfel că nu mai deosebeai vecernia de utrenie și prohodul de cununie. La drept vorbind, În afară de Tatăl nostru, nimeni nu mai știa să spună de la cap la coadă vreo altă rugăciune. - Vom face noi ordine și cu oamenii, n-avea grijă, murmură cu oareșicare Întârziere oaspetele. Îi vom face să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
intră apa cu rânduială și pun gard, are crapul înțelepciune de se ferește de vârșele mele. Să fii tu al naibii de crap! Trăim ca vai de noi. Dar barim trăim lungă viață. Ieri ziceam „maică“ și „taică“; mâni, ne cântă popa prohod. O blagoslovenie însă am avut noi, pescarii. Pologul. Tot țânțarii au învățat mai demult pe oamenii de la baltă cum să-l facă. Au venit unii din ei, care fuseseră bătuți și alungați de alții. Mă nene, pe noi ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-n trcerea vremii veți arde-n mormânt, Pantofi de aur, expuși în vitrină... * Furtună Prin codrii Bacăului Vâjâie vântul Și-ntunecă lumea Un cer ca pământul- Și codru pe codru Se umple de clocot, Iar toamna în hohot Le cântă prohodul... Și parcă mă cheamă, De crengi atârnând, Avesalomi gemând Cu plete-ncîlcite... De spaimă mă prind Priviri rătăcite, Și mintea, de zgomot, Nimic nu înțelege... Și-aș vrea ca să mor Ca Romulus rege, Uitat, legendar... Cuprins de-o furtună, Pierdut să
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
noi un nume. și ne‐ ai hrănit la sânul tău În cânt și dezmierdare Acum ne lași, păreri de rău, Durere și‐ ntristare. Te duci pe drum întunecat Prin satul plin de glod. Cu noi bocește‐ ntregul sat La ultimul prohod. În inimi când se‐ ngrămădesc Speranțele amare Din suflet ni se irosesc Simțirile bizare. Popa și dascălii rostesc Cântări de‐nmormântare Îngenunchiați îți dăruim Ultima sărutare. 136 Ai strâns în tine atâta dor Încât nu mai încape; Măcar acum lângă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
coane Diaconescule”. Așa că până la urmă l-am lăsat în plata domului să mucegăiască în colțul său, pe acel om de paie, care timp de patru ani, cică a fost președinte al României, timp în care țării i s-a pregătit prohodul. Iar pe cititorul meu, care probabil se gândea, spera, aștepta, să mă iau de Iliescu și nu de rebuturile istoriei din guvernarea de tristă amintire 1996-2000, pot să-l asigur că Iliescu chiar și mort ar fi mai puternic decât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Postul Sfintelor Paști ține 8 săptămâni, timp în care creștinii nu mănâncă produse lactate și carne. În săptămâna Luminată au loc 5 denii din care ultimele două sunt "Denia celor 12 Evanghelii" și "Denia Prohodului Domnului", numită popular și Aer. Deniile încep spre seară și țin timp de 1-2 ore în care preotul ține slujba, iar toți credincioșii ascultă pildele care sunt spuse.
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BRODOC. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Coman Bianca () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2078]
-
rostește o rugăciune, încet, pentru iertarea păcatelor și începe un discurs prin adresarea familiară ”Fraților”. Cuvântarea nu sine mult, dar cu siguranță te face să te gândești la ce ai greșit. Tot acum, în această sfântă zi, după ce se cântă Prohodul și se trece pe sub masă, pentru “a lua aer”, asemenea ritualului spovedaniei, incepand cu cei mai bătrâni bărbațti ai satului și încheind cu sfioasele copile, oamenii primesc împărtășanie. Tradiția spune că 3 zile după aceasta împlinire sufletească, nu ai voie
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
În Săptămâna Patimilor, oamenii din sat țineau post pentru curățirea păcatelor și mergeau în fiecare seară la biserică la denii. În Vinerea Seacă se ținea post negru și la biserică se cânta Prohodul Maicii Domnului. În seara de Înviere toți oamenii mergeau la biserică cu pască, cozonac, oua și vin pentru a fi sfințite de către preot. După sfințire acestea erau date de pomană la lumea din biserică și din fiecare se păstra cate
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
Femeile, înainte obțineau vopseaua pentru ouă prin fierberea unor plante însă, acum există diferite prafuri pentru a vopsi ouăle. Înainte, cozonacul și pasca se făceau acasă dar, acum sunt cumpărate direct de la magazin. În Vinerea Mare, seara, creștinii mergeau la slujba Prohodului Domnului. Mulți creștini se adunau în Biserică pentru a cânta, printre care se numărau și mulți copii. Preotul satului organizează creștinii astfel încât să fie trei coruri. Primul cor se află în mijlocul Bisericii care este alcătuit din preotul satului și o
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
Al doilea cor se află la strana din dreapta Bisericii și este alcătuit din dascălul satului și alți cântăreți mai de seamă. Al treilea cor se află în stânga Bisericii și este format din copii și câteva femei coordonatoare. Fiecare vers din Prohodul Domnului este cântat pe rând de aceste coruri, însâ, primul și ultimul vers este cântat de toate cele trei coruri. La sfârșitul cântecului bisericesc, toți oamenii ies din Biserică cu o lumânare aprinsă în mână, împreună cu preotul pentru a înconjura
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
în armonizarea zvâcnirilor vieții în toate formele ei. În această privință, Smerenie și mântuire, Umbra paradisului, Rugă albă, Marea noapte a Fecioarei sunt doar câteva titluri elocvente, dar, în conținuturi, conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte ființe: Noian de clopote la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o viață
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
În piept ca pe fumul de țigară a prins În răsuflarea sa o albină harnică... Trei zile a zumzăit În pieptul celui dus dintre vii lucrătoarea, necontenindu-și zbaterea nici cînd mortul a fost coborît În groapă, era un alt prohod mai vesel lîngă bocetul Înfundat al rudelor, un contrapunct viu și săltăreț care nu contenea din capcana pe veci Închisă. Au dus fără să știe o mare cîntăreață la groapă. Asta e sigur... Exuvii din duminica orbului Îmi strepezesc mîna
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
lugubru, căpăta o expresie de neplăcere vădită. Se simțea acum nevoie de aer. Vitrajul vioriu al lui Mini se deschise și pătrunse dungi de lumină și dâră de răcoare. Toți respirară. Pe Mini acum o ipnotiza colțul acela de cer. Prohodul surprinse neplăcut toată asistența înturnată de la beatitudinea zilei de primăvară. Isonul pomenirii făcuse pe Rim să tresară; găsea că Sia fusese rău inspirată, procurîndu-i astfel de sărbătoare. Se strâmbă. - Fecioară nefericită, suspină către Drăgănescu, ce se ostenea să găsească un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
peste prund întunecînd Și sărind în bulgări fluizi pe pietrișul din răstoace În cuibar rotit de ape peste cari luna zace. (340) El aude - un cântec dulce, plin de lacrimi și de noduri, Doină de simțire ruptă ca jelania-n prohoduri, Împlând codrul de zăpadă, sufletu-i de-o jale mare, Pare-i că din piept de fată cântă o privighetoare: Așa-mi vine când și când (345) Să mă iau pe drum plângând, Lumea ce-a fi să mă vadă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
150 de ani, de pe vremea lui Abraham Lincoln. În toate cazurile, s-a făcut apel la o pretinsă justificare științifică, pentru a întări credibilitatea poveștii. Un exemplu tipic datează din 1906: BLONDELE CONDAMNATE SĂ DISPARĂ DE PE PĂMÂNT Maiorul Woodruff cântă prohodul blondelor - E vorba de știință Fata cu bucle aurii este condamnată, iar peste șase sute de ani, blondele vor dispărea total. Soarta blondei a fost prezisă azi de maiorul C.E. Woodruff, într-o prelegere la Asociația pentru Progres Științific, la Universitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ridicase din pat, se dusese la fereastra mare, franțuzească, asemenea unei uși duble de sticlă, și privise Statuia Libertății, gândindu-se... asta era tot? Visul American? Visul ei American? Să moară singură În frig, cu cazanul ăsta vechi cântându-i prohodul? Devenise americancă din Întâmplare, dar mulți dintre prietenii ei - Kitty, Pedro sau colega ei de cameră, Flan - veniseră aici din proprie voință, seduși de Visul American. Însă ei visul ăsta i se părea un concept la fel de ruginit și de ineficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu mulți, mulți ani în urmă, la Zahorna... ”Az’ îi Vinerea Mare, dragu’ mamii... și s’îngroapi Sf. Aer...!” i-a spus, atunci, bunica Ileana, într-o vacanță de Paști la Zahorna... când, s-a dus la Biserică cu ea la Prohodul Domnului. - Sărmana bunica, sărmana...! murmură Iorgu. Deodată tresări... revenind în realitate. De la bisericile din apropiere se urca glasul clopotelor ca un zvon, de jur împrejur... dangătele lor se întâlneau sus pe acoperișul lumii, glăsuind ca niște voci omenești. Iorgu își
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]