604 matches
-
Sunt în român rețele de simetrii, de corespondențe, care trimit la acest sistem de valori împărtășit de întreagă generație ’60. Românul fixează totodată și un canon literar de referințe prin trimiteri frecvente la operele marilor scriitori interbelici, interziși în perioada proletcultista. Val Tomiță are de asemenea un model real. Un sculptor: Val Chende, prieten în perioada de tatonări artistice cu Sorescu și căruia scriitorul îi atribuie tema primei sale perioade de creație: ŤSperantať. Posibil să fi fost tema amândurora. Din păcate
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
vorba de „Cei ce nu uită...”, în regia lui Gavriil Pinte, care surprinde un episod dramatic din istoria recentă a României. Scenariul este alcătuit din documente de epocă, interviuri cu deținuți sau torționari, poezii compuse în închisorile comuniste alături de poezii proletcultiste. Propunerea TV realizată de Casă de Produție TVR se află, ca orice preluare a unui spectacol, la granița dintre film și teatru. Dramatismul deja existent al spectacolului, transpus într-un decupaj dinamic și de impact de regizorul TV Iulian Foișor
IN CURAND, PREMIERA TEATRALA LA TVR 2 si TVR HD – „CEI CE NU UITA”, un spectacol de Gavriil Pinte () [Corola-blog/BlogPost/339402_a_340731]
-
și spadă cu Jean Marais, frecventarea unui club de muzică; de asemenea, cea mai des întâlnită posibilitate individuală de a face rost de un ban în plus era specula cu bilete (la cinema sau competiții sportive). Într-o asemenea atmosferă proletcultistă, în care studenții recitau poeme patriotice de Dan Deșliu și Maria Banuș „și versuri despre tradiționala prietenie româno-sovietică”, apariția unui personaj cu numele de scenă Bamby evident duce la schimbarea registrului de fapte. Bamby are numeroase vorbe de duh care
Constantin Mateescu: Altfel de proză*. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339365_a_340694]
-
Nu sub aspectul calității demersului literar, desigur, ci pentru că unele „personaje” ale „iepocii” cuprinse între file încă se mai fâțâie printre noi, în costume Armani ori parfumate cu Christian Dior, sau Lancome, ocrotite de trecerea vremii ce le prescrie hidoșeniile proletcultiste, clamându-și acum „disidența” antedecembristă și mai ales dieta lipsită de emanația usturoiului la nivel oral. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase - altfel spus. Așadar... Memorii, File de jurnal, Confesiuni. Sunt pagini de „literatură subiectivă” - cum ar
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341502_a_342831]
-
Nu sub aspectul calității demersului literar, desigur, ci pentru că unele „personaje” ale „iepocii” cuprinse între file încă se mai fâțâie printre noi, în costume Armani ori parfumate cu Christian Dior, sau Lancome, ocrotite de trecerea vremii ce le prescrie hidoșeniile proletcultiste, clamându-și acum „disidența” antedecembristă și mai ales dieta lipsită de emanația usturoiului la nivel oral. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase - altfel spus. Așadar... Memorii, File de jurnal, Confesiuni. Sunt pagini de „literatură subiectivă” - cum ar
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341501_a_342830]
-
Cu remarcabilă claritate narativă, cu talent descriptiv, sunt înfățișate într-o succesiune alertă, metamorfozându-se, tablouri și personaje, pornind din lumea patriarhală, tradițională, a satului oltenesc, ucisă violent de ocupația bolșevică, incursiunea continuând în devenirea intelectualității Capitalei strivite sub cizma proletcultistă de sorginte sovietică, desăvârșită în „era ticăloșilor” și adusă în contemporaneitate, într-o gradualitate emoțională perfect motivată de destinele sinuoase ale personajelor. Antologică este scena crimei odioase comise de ocupanți. „Trecuse de miezul nopții când a fost trezit de două
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
pericol pentru sistem, și să nu uităm că pe cei asemeni mie îi dorea regimul în față. Deh! Așa zisa origine sănătoasă! La universitate nu îmi amintesc să fi excelat într-un anumit domeniu, eram însă o împătimită a literaturii proletcultiste, elogiam comunismul la fiecare pas, cântam doar cântece dedicate marilor dictatori, și eram prototipul perfect pentru a fi o mâna dreaptă în sistem. Am să menționez cel mai important aspect și cel care a determinat alegerea celor mari din TVR
PRIVIND CU NOSTALGIE, TINEREŢEA, COMUNISMUL... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344228_a_345557]
-
nu aveam nevoie de foarte multe minute pentru a-i anunța pe milițieni, care în timp mă doreau a fi o săgeată a lor, a securității. Spiritul meu totalitar a fost rapid remarcat de anumiți profesori, care îmi citeau lucrările proletcultiste și le trimiteau apoi mai departe la diferite redacții. Toate acestea până într-o zi, când am stârnit interesul producătorilor postului național. Nu dețineam un CV, dar dețineam lucruri mult mai importante, ca de exemplu o bună recomandare din partea „băieților
PRIVIND CU NOSTALGIE, TINEREŢEA, COMUNISMUL... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344228_a_345557]
-
estetice față de el. De unde, în biblioteca părinților mei din perioada interbelică, devorasem cu împătimire și fără obiecțiuni traduceri proaste, cele de acum, furnizând și venituri de subzistență unor scriitori adevărați, care se descurcau mai greu să-și găsească propriile subiecte proletcultiste, întruneau toate cerințele limbii literare privind o transpunere măiestrită, căpătând uneori chiar scântei de talent în sine. Din acele traduceri ale aparițiilor interbelice, prin care venisem prima dată în contact cu literatura străină, eu înțelesesem doar conținutul unor viziuni scriitoricești
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
-și dădeau cu presupusul, tăiau, adăugau sau corectau câte ceva, așa că, până la urmă, forma acceptabilă tot o căpăta. Era cam ca la întrecerea nituitorilor de pe șantierele navale, despre care, la debutul meu eu am scris o nuvelă deosebit de romanțioasă și de proletcultistă, împletind chiar și o poveste de dragoste cu accente principiale: Era adevărat că, întrecându-i pe toți, nituitorul erou depășea norma cu patru sute la sută; dar, în spatele lui, nenormați, câțiva ucenici la două forje încingeau niturile până la incandescență, alții le
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
în limbile cărora scriau; sau generația de după dezgheț, care corespunde oarecum generației mele... Dar acum nu-mi mai permiteam o asemenea catalogare superficială, punându-mi întrebarea dramatică despre ce s-o fi petrecut în sufletul fiecăruia, fie el entuziast sau proletcultist; rafinat în exercițiile de început ale literaturii adevărate sau măcar cunoscător de literatură sperând să depășească faza „de serviciu” căreia îi plătea tributul; sau tineri încrezători, cu aripile frânte de malaxorul acesta în care critica nou inventată omogeniza totul într-
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
operă stabilă, Constantin Simonov cronicar memorabil al aceluiaș război. Tot pe aici poeți ca Antokolski, Tihonov, Isakovski, Surkov, Dolmatovski, cu versuri mobilizatoare sau duioase puse pe muzică. Margareta Șaghinian face legătura între această categorie de eroism armat și celelale exagerări proletcultiste, cu triumfalismul și măreția construcției socialiste. Pentru că ea a scris și despre revoluția din octombrie și o trilogie despre„Familia Ulianov” și „Hidrocentrala”, ilegalistele cu nume românești de la „Cartea rusă”, care erau și activiste la propagandă, dându-ne-o de la
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
Mihăescu, rafinamentele teatrale ale lui Camil Petrescu dispăreau complet, lăsând ca singur monument abilitatea politică a lui Sadoveanu, avangardiștii ca și misticii și naționaliștii erau declarați indezirabili ca și Bacovia, Blaga sau Ion Barbu, iar revistele literare căpătau titlurile entuziasmului proletcultist fiind încredințate unora care își dovediseră angajamentul și admiteau controlul direct de partid. Acest control era exercitat de activiști care învățaseră să te înghețe cu autoritatea tovărășească împreună cu unii mai sfătoși ce se pretindeau scriitori ai clasei muncitoare, care ne
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
clasic, durabil, nu mai trebuie să rămână. Privind în urmă eminescologia, remarcăm că fiecare epocă a dezvoltat ce i-a convenit din Eminescu. Fiecare epocă s-a înfruptat și s-a justificat prin Eminescu. Și conservatorii și țărăneștii, legionarii și proletcultiștii, comuniștii ultimului sfert de veac XX și postcomuniștii l-au revendicat ca fiind al lor. Eminescu a avut biografie sub grele tare ereditare, a fost mare patriot, român „verde”, poet proletar, spirit enciclopedic. Cuvintele lui N. Iorga, spuse la începutul
15 IUNIE 2017, 128 DE ANI DE LA MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376865_a_378194]
-
TEATRUL ODEON DIN BUCUREȘTI, de Magdalena Brătescu, publicat în Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016. Au trecut șaizeci de ani de la premiera, pe scena Teatrului Municipal, a piesei Luciei Demetrius, cea mai de succes dintre lucrările sale dramatice considerate proletcultiste de critică literară contemporană. Cu o distribuție de aur, Ștefan Ciubotărașu, Fory Eterle, Tantzi Cocea, Jules Cazaban, Leny Caler, Beate Fredanov! În perioada comunistă, drama s-a bucurat de nenumărate radiodifuzări la „Teatru la microfon" și a inspirat trei variante
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
în cea postbelică, în 1950, la puțin timp după „victoria socialismului" în România. Citește mai mult Au trecut șaizeci de ani de la premiera, pe scena Teatrului Municipal, a piesei Luciei Demetrius, cea mai de succes dintre lucrările sale dramatice considerate proletcultiste de critică literară contemporană. Cu o distribuție de aur, Ștefan Ciubotărașu, Fory Eterle, Tantzi Cocea, Jules Cazaban, Leny Caler, Beate Fredanov! În perioada comunistă, drama s-a bucurat de nenumărate radiodifuzări la „Teatru la microfon" și a inspirat trei variante
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
undele incantabilității, un poet uriaș despre care s-a vorbit prea puțin și în șoaptă și despre care nu se știe mai nimic după un sfert de veac de non-cultură, de impostură, de mono-coloratură și plagiatură(!), fiindcă nu a fost proletcultist și pupincurist precum Vadim, Dan Fruntelată, Păunescu, Dinescu și alți... escu, și a scuipat pe acești lingăi cu sputa forței, inventicii lingvistice și a detunăturii lirice în iambi, trohei și dactile, rămânând, chiar și rejectat de scriitorimea comunistă infectă, un
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]
-
Europa. N-a fost să fie, pentru că istoria ne-a chemat iarăși la ordin, iar în urma tancurilor... "eliberatoare" picturii bune nu i-a mai rămas, ca și altor segmente de spiritualitate, decît să încerce să supraviețuiască. A rezistat primului atac proletcultist și i-a păstrat pe simeze, scurtă vreme, pe Pallady, Ressu, Iser, Steriadi, necontaminați, dar a cedat treptat presiunilor propagandei și s-a văzut infestată, adesea chiar prin marile ei nume, de produsele indigeste ale realismului socialist. Mai rămăseseră, dincolo de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autentică, în datele ei vetuste, era întreținută de fel de fel de figuri inimaginabile azi, literați aliniați sau mîrîitor-iconoclaști, pictori interbelici (unul din ei, școlit la Paris, întreba speriat și dezorientat: ce se mai pictează, dragă?), pictori tineri, în vogă (proletcultistă), universitari turbulenți (Cuciureanu avea teribil aplomb în a strica ștaiful cîte unei agape a "colegilor", la Casa Universitarilor, găsind frapierelor întrebuințări nu tocmai nobile), sculptori, actori, mamoși, birjari, vînzători de flori (Baronul... Baronul), balerini, psihiatri, atleți, cetitori în stele, instrumentiși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
primul impact cu numărul ce-mi era dedicat. Evident, gestul elegant al basarabenilor pentru fratele lor ieșean într-ale picturii, dar... Interviul ce mi se lua era ilustrat, hélas, cu silueta-mi ostentativ elegantă: costum, papion. Iar titlul paginii, vag proletcultist, ce-i drept: Val Gheorghiu la braț cu desculții lumii. De tot hazul, nu? Ce avea personajul sclivisit cu... desculții lumii? De nuanțat totuși un pic. Într-adevăr, expoziția mea de la Cupola (după ce fusese găzduită, întîi, de Galeria Orizont din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comunismului. Unul „autentic” național, antistalinist, „critic” și uneori „autocritic”. Aveam profesori care denigrau deschis la catedră Uniunea Sovietică, ce ne „furase” Bucovina și o parte a Moldovei, care evocau crimele stalinismului și reverberațiile acestei perioade În privința României, care Înfierau perioada proletcultistă cu exponenții lor externi sau din interiorul țării. Ne simțeam mândri de faptul că suntem români și că avem tăria să ne examinăm cu spirit autocritic! În fapt, regimul adora pornirile etnocentriste, Încuraja „românismul” și „patriotismul” prin contraponderea acestora la
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
plasată în Iașii anului 1917, intenționează o antiteză scenică a lumii tranșeelor și a celei formate din „învârtiții” războiului și repezentanții claselor „în descompunere”. Fără un autentic nerv dramatic, teatrul lui C. dublează oarecum scrierile sale epice. Supraevaluat în perioada proletcultistă, dar neîndoielnic pamfletar talentat, C. rămâne incomplet realizat ca romancier. Temperament polemic, pamfletar incisiv și cronicar pasionat al societății românești, de-a lungul sfertului de veac ce urmează răscoalelor și cu care se începe un nou capitol al istoriei noastre
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
istorică exactă, raportarea juridică a demonstrației critice la aspectele ce țin de legitatea și legitimitatea aspirațiilor românești spre deplina independență națională fac din acest studiu un moment esențial al receptării lui Eminescu într-un timp al negării și al condamnării proletcultiste a gazetăriei sale. Aceleași calități în dezbaterea analitică a problemelor abordate demonstrează și expunerea monografică Chestiunea Transilvaniei, carte scrisă în limba franceză în 1945-1946 și revizuită, pentru publicare, în anii ’80. Gândită din unghiul de vedere al rigorilor dreptului internațional
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
fel de centru paradisiac al universului). Formula definitorie pentru prima etapă lirică rămâne aceea enunțată de poetul însuși, „stampe lirice”, în care muntele, turnurile, bruma sunt simboluri ale înaltului și purității glaciale, ale verticalității și solitudinii. După „fractura” (Ilie Constantin) proletcultistă, se revine la registrul contemplativ, solemnitatea rituală a rostirii, tonul elegiac, alături de notația meditativă, alegoria ironică, viziunile grotești. Poezia lui B. își adaugă un registru reflexiv, care se arată dominant, chiar și în incantațiile elegiace. Tema lirică principală este timpul
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
pagină energie polemică, scriitorul devine, în bună măsură, ambasadorul lumii din care a plecat: periferia. Este, după cum afirmă el însuși într-un fragment de jurnal, „o lume fără ecou”. Groapa apărea într-un moment literar aservit academismului aseptic și pompierismului proletcultist, ce propulsa numai numele utile conjuncturii socio-politice; o perspectivă discreționară în valorizare, apelând la un tablou tematic normativ, construit prin conjuncția apriorismului sociologic cu realismul fotografic. Romanul dezvăluia, în schimb, un peisaj sordid, biciuind imaginația senzorială. Până a pătrunde în
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]