302 matches
-
au fost orale." Un observator atent și răbdător va descoperi în puținele exemple citate majoritatea mecanismelor lingvistice care produc comicul de limbaj: cuvinte deformate, etimologie populară, hipercorectitudine, lipsa de proprietate a termenilor, polisemia, contradicția, asociațiile incompatibile, nonsensul, truismul, tautologia, construcțiile prolixe, interferența stilurilor... Nu e rostul acestor pagini să ofere explicații la fenomenul ilustrat anterior, însă pe cea mai importantă mă simt obligat să o sugerez prin citarea unui articol semnat de Mircea Cărtărescu probabil cel mai mare scriitor român al
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
1866), ulterior Academia Română. Spre sfârșitul vieții, la 81 de ani, mai pornește într-o călătorie, aproape simbolică, la Lvov, pentru recuperarea manuscriselor lui I. Budai-Deleanu. O conștiință de ctitor animă opera scriitorului, deprins a cultiva și inventaria prolific, și uneori prolix, toate genurile și speciile literare; cele poetice - oda, imnul, elegia, sonetul, meditația, legenda și balada, satira și fabula, alături de proză și dramaturgie. O creație întinsă pe jumătate de veac îl face contemporan cu mai multe faze ale literaturii, de la „dimineața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
ca valoroasă organizarea internă a demersului tezei, în sensul se poate sesiza cum toate capitolele lucrării sunt concepute în vederea susținerii unui punct de vedere, dintru început fixat cu entuziastă convingere, cu toate că la o primă vedere pare ușor reperabil și relativ prolix. Partea consistentă a analizei comparatiste a scriitorilor Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer și a operelor lor relevă afinități și asemănări, uneori cu adevărat frapante, privind umanismul profund, viziunea asupra lumii, a vieții sociale, omoloage idei noi, pe fundalul cărora se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inspirația genială de a-și subordona intelectualii prin prebende și privilegii, prin ambițiosul și fecundul program de subvenții culturale al Fundațiilor Regale. Despre- Nicolae Ceaușescu aproape că nici nu mai are rost să amintim în contextul în care o majoritate prolixă și de diverse extracții sociale psalmodiază, în cor, ce figură luminoasă și dreaptă ar fi fost gângavul din Scornicești, și el "mândru că a fost român", aprig luptător cu Kremlinul, frate generos cu țările nealiniate și genial strateg al politicii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sale specifice, dar, în nici un caz, supremul ideal critic. Necesitățile economice moderne (repetăm) transformă tot mai mult cronica în informație și publicitate, la cel mai înalt nivel posibil. Altfel spus, să dea cititorilor motive să cumpere cartea discutată. Cronicile lungi, prolixe, plictisitoare, scrise prea pretențios-eseistic, care nu spun, în câteva propoziții, despre ce este vorba într-o carte și dacă are vreo importanță, nu mai interesează în realitate pe nimeni. Criticii literari, și încă de prim ordin, care după 1989 au
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
scheme invariabile: patinare dezordonată pe gheața obținută prin proliferare metaforică. Derapajul poetic prin rețeaua deasă de metafore se produce sub semnul unei simbolistici încărcate, apăsătoare, psihotice, ce eliberează la răstimpuri aluzii intertextuale. În acest fel, Triptic (I-III, 1997-1999) marchează prolix traseul dintre incipit („privesc un obiect / obiectul privit i-o foaie de hârtie - un burlan - un ecran - un ce ce se adâncește / adâncul e înapoi - / e deci o suprafață înainte? / obiectul se adâncește / privire = retragere / retragere la suprafață / suprafață = abis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
avocatul demagog, se folosește de fraze sunătoare despre patrie și propășire pentru a se aburca în poziția jinduită. Retorica lui convulsivă, ditirambică nu-l ajută, și nici alte tertipuri, deoarece până la urmă alesul va fi Agamiță Dandanache, mai imbecil decât prolixul Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu. Acesta va fi nevoit să conducă manifestația în onoarea decrepitului șantajist, întruchipare a degenerescenței unei clase și a unor idealuri. În farsa D-ale carnavalului (1885), virtuozitatea tehnică predomnește. Observația caracterologică nu și-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
prin faptul de a fi voit să ridice un sistem. Teoria fatalismului e o profesie de credință materialistă, prin fatalitate înțelegîndu-se determinația. Teoria ondulației universale, un evoluționism cu corsi și ricorsi în marginile lui Spencer, era o reeditare entuziastă și prolixă de locuri comune. Gândirea românească avea să se dezvolte pe alte drumuri. Totuși limba de idei a lui Conta e mai imaginativă decât a lui Maiorescu, cu acea doză de haotic necesară construcțiilor ideologice. Capitolul XIII MIHAI EMINESCU Opera literară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
face infirmierul neprevăzut al unei bolnave de ulcer stomacal. Rădăcini e romanul, inform și lung, al crizelor intime feminine, de natură fiziologică, insatisfacțiuni erotice, încetări ale funcțiunilor. Ceea ce înstrăinează, și pe nedrept, pe mulți de literatura Hortensiei Papa-dat-Bengescu e stilul prolix și chiar agasant, stil de conversație în definitiv, potrivit materiei. HENRIETTE YVONNE STAHL O nuvelă a Henriettei Yvonne Stahl, Mătușa Matilda, se remarcă prin poezia lucrurilor îmbătrînite, a rochiilor demodate, a oglinzilor ce nu se pot curăți fiindcă înlăuntrul lor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
le ține un discurs despre patrie. Oricum, asemenea momente vii dau asupra misterului uman o privire scurtă și profundă. În Patul lui Procust preocuparea de metodă e maximă. Oroarea de "artă", de compus se condensează în pagini ce multora par prolixe, făcute din scrisori, comentarii, note, tăieturi din jurnale, documente "autentice" în fine, care dau "o impresie unică de trăire adevărată". Adevărata izbândă tehnică e de caracter dramatic. Fred Vasilescu, neînveșmîntat, în patul Emiliei, actriță mediocră și ex-amantă a sinucisului poet
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lămurind În mod strălucit chestiunea esențială ce se pune literaturii realismului socialist: spiritul de partid”. Dar, la urma urmelor, n-are importanță că dezvăluirea unor reale lipsuri ale criticii literare - de care ne-am convins citind aceste pagini: clișeu, exprimare prolixă, nivel grobian al receptării, dirijism accentuat, eludarea esteticului În formularea judecăților de valoare, etc. - au avut sau nu condiționări conjuncturale. Necazul este că, la fel ca multe alte campanii de presă din vreme, și aceasta a avut soarta „furtunii Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
e tot TEATRUL... Cortina, culisele și nimic altceva..." (Alexa Visarion) 2000 REVOLUȚIA OARBĂ L. M. Arcade Teatrul Național "Mihai Eminescu" Timișoara OFENSIV! [...] Spectacolul Revoluția oarbă de Leonid M Arcade, montat de Alexa Visarion prin decuparea unei intrigii dintr-un text prolix, scris în anii '70 (piesa a apărut în 1971 la Paris, în contextul dezamăgirii pentru eșecul tot mai evident al ideologiei marxiste, agravată de dovezi din ce în ce mai răspicate și comprimițătoare ale concertării de la Moscova a acestei tendințe în Europa Occidentală), pune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu melisme complexe, încât nu a mai putut fi cântat de întreg poporul. A devenit astfel un cântec din repertoriul Scholae cantorum, sub forma abreviată A-B-A a Gradualului; în alte situații rituale (Liturgia Orelor), va da loc responsoriilor simple sau prolixe. În afară de psalmi, mai existau și cântece spirituale despre care relatează Sf. Paul. Acestea, probabil, erau melodiile melismatice din aleluia sau alte cântece de laudă, pe care creștinii convertiți le-au preluat din templu și din sinagogă: însuși cuvântul „alleluia” nu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
caracteristice ale germanilor ca popor original, ca popor care este în măsură să se definească singur ca atare, spre deosebire de alte neamuri care s-au detașat de el: este exact ceea ce semnifică termenul deutsch, în sensul său literal"217. Dincolo de aspectul prolix al stilului, discursul relevă și alte sensuri, mai active, cum ar fi demonstrarea unui patriotism cam pasiv. În primul rînd Fichte reia, în termenii proprii, ideea de națiune-comuni-tate inaugurată de Herder, accentuînd superioritatea acesteia față de Stat. Apoi inovează îndeajuns, pentru
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sf. Gheorghe trecut domnișoarii [s.n.] Lucreția Ionescu pe un an, iar acum sub felurite pretexte refudă [s.n], nevoind să considere absolut nimic. Asemenea unui aluat care dospește luând proporții absurde și amenințătoare, acest text în cel mai pur stil prolix, spulberă în "beția de cuvinte" și în meandrele echivocurilor orice urmă de sens. Dacă ținem cont și de faptul că respectivul "proces-verbal" ar trebui să se supună normelor presupuse de stilul administrativ în cadrul căruia ambiguitatea este de neconceput 126, adăugăm
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
etc., din aceste romane se plasează totuși, prin evidentul deficit de finalitate practică, pe un nivel superior al aceleeași paradigme a "marii trăncăneli", plagă nevindecabilă a spiritualității românești. Conceptualizarea abstractă stearpă nu este decât o versiune intelectualizată a manifestărilor locuționare prolixe și ofensive, genial captate de Caragiale atât în varianta "miticismului", înțeles ca "logos parazitar"149, cât și în cea a mahalagismului. Stânjenitor prin frecvență și prin perseverență, vizând "toate categoriile sociale"150, redând, în esență, frapanta discrepanță între formă și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
autor a cărui contribuție se reduce la selectarea mostrelor de "comunicare" scrisă. Hipotextul caragialian (Raport către șeful gării..., Proces-verbal, vorbăria fără frâu a cucoanei din Art. 214, etc.) se cristalizează prin identificarea agramatismelor și a paralogismelor care asezonează un stil prolix, cultivat cu ingenuitate de personajele cu funcția de expeditori sau subsemnatari, lesne încadrabili în tipologia semidocților caragialieni. Scrisoarea Dezidei, de pildă, are conformația unei singure fraze care se întinde pe aproape patru pagini tipărite, în care afectarea și incultura caracterizează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mihăieș, în care celor trei "corei"162 li se oferă de către inventatul "proiecționist" împătimit, scrisorile celebrului bandit din Chicago, Dillinger, "inamicul public numărul 1" al Americii din perioada prohibiției, care se exprimă în cel mai pur stil caragialesc, agramat și prolix. Într-o astfel de scrisorică de amor intertextualități caragialiene reies din aluziile la situația lui Rică Venturiano și a Ziței care se temea de atacul fostului soț, la debitul verbal nestăvilit al cucoanelor ajunse în fața judecătorilor, din amintitele schițe caragialiene
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
onirică sau fantasmatică (Ordinea prestabilită, Unul își ascunde fața, Vorbește domnul K). De același joc al ambiguității, care întrețese misterios realitatea cu închipuirea, ține în parte și proza autorului. Dus la extrem în romanul Pavilionul (1981), o supraîncărcată și aproape prolixă narațiune parabolică despre o lume levantină în descompunere, acest joc ia o formă mult mai echilibrată în culegerea Pasagerul (1985), care cuprinde câteva povestiri remarcabile (Călătorul clandestin, Debarcaderul, Capcană pentru vulpi, Sauna), ca și în romanele Strada Occidentului (1986) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
Patriotul” din Arad (1948) și cu poezie în „Scrisul bănățean” (1952), iar editorial, cu volumul Puiul de moț (1954). A colaborat, mai ales cu versuri, la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tomis” ș.a. De la poemul epic Puiul de moț, prolix, încărcat cu toate lozincile epocii, M. a trecut la poezia lirică, la un lirism „obiectiv”, în care celebrează tractoarele, uzina nouă și, mai ales, iarăși și iarăși, partidul unic, ca în Coboară munții (1955), La marginea câmpiei (1957), Amiezile veacului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
al lui E. Frunză, apărut în toamna precedentă. După o survolare introductivă asupra volumului, „care se remarcă prin străduința poetului de a fi mereu în actualitate”, recenzentul cantonează în perimetrul lipsurilor. Care nu sunt puține: simple rimări, viziune idilică, stil prolix, ba și mai grav: „o așezare a poeziei în afara vieții, în afara obiectivelor de luptă ale partidului nostru” și altele despre care vom afla din lectura articolului: „Recentul volum al lui Eugen Frunză, editat de E.S.P.L.A. - Zile slăvite - se remarcă prin
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Dante, într-altă diviziune a istoriei, milițiana trebuie să trezească în bărbat, de astă dată prin înțelegerea subtilității ordinei comuniste, smerenia de a nu călca regulile și a nu se lăsa amendat. (...) În general tov. E. Frunză dă o dezvoltare prolixă poeziilor, înclinând către poemul fluviu. Imaginile sunt uneori forțate ori aruncate cu facilitate. Peronul doarme în așternut» e prea de tot familiar. Iar viața (care oricum e o abstracție) prezentată ca o femeie îmbiind la sărutare sună a butadă: Zău
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În sfârșit, figurine gravate. Formele denotă multiplicarea diferențelor tribale și etnice pe fondul unei matrice simbolice comune: poate că și podoabele vorbesc despre mituri. Curiozitatea pentru moarte ia aspecte atât de puternic ritualice, Încât ajunge să implice credințe codificate și prolixe despre destinul defuncților, În strânsă legătură cu viața și nevoile celor vii. Stropirea cadavrelor cu argilă roșie ar putea avea sau nu valoare sacrală (restituirea sângelui); argila servește, de fapt, scopurilor practice, cum ar fi degresarea pieilor și dezinfectarea, și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nici lui însuși, revărsându-se neastâmpărat peste orice intenție artistică, pentru că arta e resimțită dacă nu ca o cenzură propriu-zisă, măcar asemenea unei capcane burghez-mistificatoare în fața transcendenței și a originarului. Alternând reportajul, confesiunea și ficțiunea, romanele și povestirile lui S., prolixe, rar preocupate de construcție, dezvăluie vocația tumultului interior care se transferă în conflicte insolubile, în puternice neliniști ce stârnesc viziuni halucinante, cât și privirea atentă, cu decupaje veriste dintr-o realitate concret istorică. Deși inspirate, în general, din lumea satului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
politice, economice, sociale, culturale și de alte feluri” și „să recunoască și să respecte libertatea individului de a-și mărturisi și practica religia sau convingerea, singur sau În comunitate, după cum Îi dictează conștiința”. Din această listă de drepturi și obligații, prolixă și aparent inofensivă, s-a născut mișcarea pentru drepturile omului. La un an după ce căpătaseră mult râvnitul lor acord internațional, liderii sovietici se confruntau deja cu o gamă tot mai largă și, În cele din urmă, incontrolabilă de cercuri, cluburi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]