1,257 matches
-
din viața aceasta, dar măcar s-o transfigurăm, și poate efortul nostru va fi înțeles de cîțiva, foarte puțini - așa sună intenția lui Gherasim povestită la persoana întîi plural. Se vede limpede că cele trei intuiții sunt de natură eschatologică. „Prologul” e un fel de catechon la scară mică, pictorii încercînd să se opună degenerării colective prin formarea unui cerc de apropiați. În el, artiștii se împotrivesc răului creîndu-și cochilia unui univers spiritual: de aceea din 1975 și pînă azi expozițiile
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
mănunchiul de pensule. Cartea nu e complezentă și nici ecomiastică, autorul necăzînd în greșeala de a închina elogii prietenilor. Mihai Sârbulescu e un spirit ironic căruia malițiile comentatorilor îi întărîtă condeiul, de aceea autorul face periplul opiniilor nefavorabile la adresa expozițiilor „Prologului”. Dar dincolo de cronologia grupului și de biografia fiecăruia din membri, ce atrage la volum e predispoziția speculativă a protagoniștilor. În rîndurile ei mi s-a confirmat impresia cu care am rămas din volumul Ascult și privesc a lui Horea Paștina
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
făcînd altceva. Dacă Paștina ar fi constrîns să nu mai picteze, probabil că ar începe să vorbească, precum pietrele care își desfac gura atunci cînd nu mai are cine să depună mărturie. Și încă o nuanță speculativă desprinsă din Dosarul Prolog : o pictură se încheie acolo unde începe exegeza în marginea ei. E totuna cu a spune că un tablou nu e reprezentarea în imagini a unei teme pe care o poți descrie foarte bine și în cuvinte, și că în fața
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
Dar trezvia singură nu face doi bani fără talent (rafinat la școala unui maestru) și fără gust (dobîndit prin cultură). Avem, așadar, trei facultăți care consfințesc împlinirea unui pictor: talentul, gustul și flerul. De 35 de ani de cînd există „Prologul”, membrii lui s-au format după acest tipar.
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
Ca atingerea îngerului păzitor. Poate și de asta a multiplicat și îngerul din text la patru. Ca să dea pregnanță poveștilor dar și o anumită ambiguitate pe care marșează și autorul. Atît sînt de bine făcute cîteva dintre întîmplări - iar filmulețele prolog ale fiecărei scenete sînt impecabile, din toate punctele de vedere! - încît poți să îndrăznești să crezi că este cu putință să mergi cu mașina pe un drum pustiu și să lovești un înger. Scenele cu cîte doi actori sînt, cele mai multe
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
Norman Mailer, Anthony Burgess sau José Saramago. „Taina lui Hristos nu e numai taina unei anumite religii; ea este universal umană; în fiecare dintre noi izbucnesc lupta lui Dumnezeu cu omul și totodată dorința arzătoare a împăcării“, scrie Kazantzakis în prologul romanului Ultima ispită a lui Hristos, o cutremurătoare cronică a destinului și jertfei Mântuitorului. Nikos Kazantzakis (1883-1957) s-anăscut la Iraklion, în insula Creta. Între 1902 și 1906 a urmat Dreptul la Universitatea din Atena, apoi, timp de doi ani, și-
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
corp de literă normal, delicatețea frazării rămâne neschimbată. Magda Cârneci creează deliberat două forme de manifestare pentru, în definitiv, același registru. Numai forme. Numai ambalaje. Cât de autonom și de interșanjabil e conținutul, se vede din reluarea câtorva eșantioane din Prolog (p. 16) în Marele șah (p. 198). Viziuni egal de interesante se găsesc, tot atât de numeroase, și în epistole, și în amintirile risipite vag, mergând de la copilărie și până dincolo de anii de facultate. Realitatea ca atare, cu și fără majusculă, e
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
de elevi din Wuppertal, care au intrat cu încetul în universul dansului ei, neștiut și nebănuit până atunci, cum nebănuite le erau și propriile lor resurse, descoperite apoi treptat, odată cu interpretarea spectacolului de teatrudans al Pinei, Kontakthof. Atât prin amplul prolog constituit de cele patru intervenții performative Eu sunt Pînă, cât și prin filmul Dancing Dreams, seara închinata Pinei Bausch a fost una dintre cele mai consistente realizări ale Centrului Național al Dansului București.
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]
-
concret semn al miracolului. „Aici sînt aiuritele tăceri de unde poți vedea tăinuita față a lumii”. Așa începea spectacolul „Leonce și Lena” de Georg Büchner, montat de Liviu Ciulei în 1976, la „The Play House Theatre Center” din Vancouver, Canada. În prologul piesei, artiștii desfășurau o bandă de hîrtie pe care se putea citi, scris cu litere mari, de tipar, textul de mai sus. Fraza asta mă urmărește și revine mereu pe buzele mele. Mă gîndesc la Cehov. Ciulei spunea că întotdeauna
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
creații ale sale, prozele scurte, denumite greguerías - specie literară (autorul folosește termenul de gen) predilectă, inventată, „botezată” de autor și cultivată cu pasiune începând din 1912, de-a lungul întregii vieți. „Mă întrebați de ce se numesc greguerías?- explică scriitorul în Prologul la a șasea ediție de greguerías, cea dintâi, Total de greguerías, datând din 1955- . Când am descoperit genul miam dat seama că trebuia să caut un cuvânt care să nu fie prea gândit nici prea uzat, ca să-l pot boteza
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
a zecea ediție, revizuită și adăugită. Pe supracopertă este reprodusă de astă dată și imaginea fotografică a celor doi autori, stînd așezați într-o grădină,într-o zi însorită, la umbra unor copaci. Thea Dorn și Richard Wagner, într-un prolog spumos, și-au subintitulat ein Lesebuch, o carte de citire, această neobișnuită scriere, primită excelent de recenzenți, unii mirați la culme de reușita „experimentului”. Între altele și fiindcă Richard Wagner, scriitorul german originar din România și Thea Dorn, mai tînăra
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
semnate Jeanne Kalogridis. La noi s-a tradus recent Eu, Mona Lisa, Humanitas Fiction, 2012, 467 p. Traducerea, fluentă și captivantă, pe măsura originalului, este semnată de Marian Brătescu și Carmen Săndulescu. Scandată în 70 de secvențe, precedate de un prolog și încheiate, în buna tradiția a speciei clasice, printr-un epilog, povestirea se derulează la Florența între anii 1478 și 1498; vocea narativă este, firește, a protagonistei, nu alta decât Lisa di Antonio Gherardini, alias Madonna Lisa, devenită în prescurtarea
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
1983. De cealaltă parte a Oceanului, s-a vorbit despre o traducere din 1938 și apoi o alta, din 1943 la editura argentiniană Losada, intitulată La metamorfosis y ocho relatos, ambele (încă) atribuite lui Jorge Luis Borges, care semnează și prologul. Dar asupra paternității primelor traduceri din Spania și din Argentina s-au ivit, în ultimul timp, semne de întrebare și s-a emis ipoteza unui unic traducător, neidentificat. „Jorge Luis Borges nu a tradus niciodată opera La Metamorfosis”, conchide profesoara
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
spectatorul actual. Oricum, indiferent de varietatea răspunsurilor, comun la toți scriitorii care se întorc la sursele tragediei europene este efortul de a adapta scenariul clasic pentru a exprima nevoile sufletești ale contemporanilor. Dintre elementele specifice teatrului antic, Petru Dumitriu păstrează prologul utilizat de comediografi pentru anticiparea evenimentelor și stabilirea contactului cu publicul. Prezentatorul sugerează caracterul fictiv al acțiunilor de pe scenă și cere implicarea spectatorilor cărora li se amintește că dincolo de aparența eroilor se ascund trăiri etern valabile. De asemenea, în final
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
luni și ani și se soldau cu modificări serioase de text.”6 Prezența acestora este foarte discretă în documentele cenzurii. Despre Ostrovul dorului de Cristina Petrescu, basm „plin de simboluri confuze, de idei dușmănoase, retrograde, afirmate direct de autoare în prolog” și prin urmare, retras din circulație, aflăm că „În referatul extern semnat de Vladimir Colin s-au semnalat unele greșeli ale basmului.” 7 (27.X.1958 Informare) Nu putem stabili cu exactitate când a apărut această etapă în controlul cărților
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
-n ochii ruginiți ca două pioneze, Instantanee de demult, pe care paparazzi N-au reușit nicicînd să le surprindă. Iar din tavan, prinse-n hîrtia de muște: Emoții și senzații Pe care nimeni nu va mai putea să le cloneze. Prolog Spui să încep. Dar totul a-nceput Mult înainte ca, din întîmplare, Să mă fi adunat în Forma care Ar trebui să-nceapă. Sus, pe scut, Nu stă Eroul lumilor visate, Ci un Cadavru, ce începe să miroase, Cu plete
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
de jubilație și de vitalitate explozivă, iar lui Luchian, comentat în special printr-o suită de flori, i se semnalează proximitatea blîndă a kitschului. Ar mai fi de invocat aici și un al cincilea partener, anume neofigurativismul spiritualist de tip Prolog, dar acesta este chiar segmentul din care, prin filozofie și prin sensibilitate, Dinu Săvescu face parte. Spre deosebire, însă, de gestul celor mai mulți artiști din această zonă, care se iau în serios și oficiază în artă aproape sacerdotal, Săvescu este un
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
prudență și retragere discretă, dintre renunțare și neamestec. Spre a-și preciza, ca pentru cititorul care nu-i știe cărțile (Petrogradul într-un pahar de șampanie (1996), Pianul kamikazei (1998), Balada craiului de tobă (1998)), "linia", Valentin Iacob își începe "prologul" (nu la un poem părăsit, ci la unul rostuit acum, din pagini de versuri și de proză), cu cîteva observații. Încearcă, întîi, serios-disimulat, să scape de nesuferita, în fond, etichetă, de matematician printre poeți. Caută, astfel, implicit, să îndepărteze de
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
apei și înțelegi, altfel, murmurul zidurilor. Ești prins de diurn, cu alte cuvinte, nocturnul teatrului neexistînd. Doar amintirile născute de el, imagini din spectacole, întîlnirile, fragmentele de discuții animă singurătatea pașilor. La începutul lui aprilie, am ajuns, ca într-un prolog teatral, la Avignon. Mai exact, la Chartreuse. De obicei, în timpul festivalului, aici se țin spectacole lectură pe texte noi, poți să vezi mici spectacole experimentale de gest, de dans, este un fel de apendice-laborator al festivalului, de cercetare dramaturgică. Poți
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
mine lămurindu-mi unele pasaje cam obscure, iluminându-mi unele sensuri ambigui, dificultăți sintactice, cu o rară dragoste și dedicare la poezia generației noastre și la truda mea de traducător. Selecția, atât a poeților, cât și a poemelor, precum și compunerea prologului au fost făcute inclusiv de mine. încă două cuvinte privind traducerea sau, mai bine zis, alegerea poeziilor și a poeților. Se știe că la orice antologare, pe lângă factorii obiectivi, odată ce munca de traducător, după spusele lui I. Ritsos, e supusă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
joc al transparențelor. Pînă la un punct, artista nu este singură în această încercare gravă de a conserva imemoriala relație dintre pictură și lumea vizibilă, dintre obiect și imagine, dintre sursă și reflectare. De mai bine de un deceniu, grupul Prolog și-a impus programatic un asemenea scop; Horia Bernea a expus zeci de lucrări în care grădina, lumea vegetală în general, și interioarele monumentale sînt forme de experimentare a picturii totale, Horea Paștina s-a aplecat și el asupra grădinii
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
a anturajului său. Ceea ce ar produce furia oricărui anglofil, care cunoaște valoarea greu de disputat a poemelor satirice și a celor erotice, cînd și cînd pornografice, compuse de Rochester. Asta în timp ce, apropo de dramaturgie, producția lui s-a limitat la prologuri și epiloguri, imitații și adaptări. Dar măcar faima de satirist i-au lăsat-o în pace... Ca să închei, a fost odată Mel Brooks. Care s-a gîndit că, din moment ce remake-urile abundă, merită să încerce și el unul. Așa că a refăcut
A fost odată... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10770_a_12095]
-
din roman despre care artiștii mi-au spus că nu trebuiesc lăsate deoparte. Dar cum lucrul acesta îmi da prea multe acte, ei mi-au spus să le numesc tablouri pe cele scurte. Făcând așa și totuși îmi ies 1 prolog, 6 acte și 3 tablouri. Ei spun că n-are a face, deoarece ca schimbări de decoruri este puțin și ușor. Și mai spun că nu va trece peste cele două ore reglementare de reprezentație, că are antren, creativitate, literatură
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
îndeletnicire femeiască - „clevetitorilor pe plac nu sunt/ De mâna mea, spun ei, că-i acul” - și ține să fie recunoscută ca poetă de criticii discriminatorii: „Nu cer să-mi fie coroana din laur/ Dați-mi una din cimbru ori pătrunjel.” (Prolog) Revendicare ce exprimă smerenie puritană, dar și ironie. Se clevetea pesemne în colonie că soția lui Simon Bradstreet preferă pana în locul acului, dar poeta avea și admiratori. După obiceiul vremii, versurile în manuscris circulau într-un volumaș confecționat de mână
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
Nicolae Manolescu Este întrebarea pe care și-o pune Mihai Zamfir în prologul Scurtei istorii, reeditată recent la Cartea Românească. Autorul nu crede în consensul realizat fără dezbatere, adică, de la sine înțeles, de către predecesorii săi. „Statutul literaturii noastre, afirmă Mihai Zamfir, nu poate fi altul decât al celorlalte literaturi europene și cu deosebire
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]