424 matches
-
doctrinare ale palamismului de mai târziu. Chiar dacă scrierile sale au generat și multe suspiciuni în rândul unor călugări din vremea sa, axați mai mult pe praxis decât pe theoria, și astfel scrierile Sfântului Simeon fiind uitate timp de trei secole, Pronia divină a rânduit ca ele să fie redescoperite, prețuite și valorificate de monahii athoniți din secolul al XIV-lea și de cei din timpul renașterii filocalice de la finele secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Ca teolog
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
în biserici, foștii mei credincioși și elevi, care au suferit persecuții și teroare, percheziții și amenințări și care, trecând peste toate, m-au căutat, ca să putem trăi câteva clipe de comuniune frățească, și dacă nu ar fi această certitudine a proniei divine, chiar dacă necunoscută, și care îmi alungă teama, diferența dintre detențiune și acest simulacru de libertate ar fi extrem de mică. Doar că acum sunt păzit de un număr infinit mai mare de securiști și milițieni decât atunci când eram închis și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
m-a apărat. Când, din ordinul aceluiași, și tot la Aiud, am fost băgat cu doi criminali, cărora li se ordonase să mă bată, în speranța nemărturisită că mă vor ucide, nicio lege nu m-a apărat. M-a apărat Pronia divină, care a operat în duhul celor doi deținuți, oprindu-i de la o faptă fatală și pentru mine, și pentru ei. Mi-au spus deschis: Părinte, s-o facă ei, că de aia au grade și salarii!. Când, într un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mult sporită. Cred în biruința binelui creștin și în întoarcerea celor păcătoși, îmi iubesc Biserica și neamul și sunt convins că perioadele de întuneric istoric nu pot distruge decât parțial geniul românesc și opera lui, creată prin vitregiile vremurilor, căci Pronia divină este peste noi și în planul lui Dumnezeu, finalitatea, chiar și a răului, este binele. în ziua de 6 octombrie 1984, ierarhii mei au socotit în marea lor bunătate că după cei cinci ani și jumătate de detențiune inumană
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
normal” Prea Înaltul (mult Prea Înaltul) n-ar fi trebuit să se sinchisească de niște atomi nemernici ca noi. Și cu atât mai puțin să manifeste atâta interes, bunăvoință și răbdare față de atât. Mergând până la sacrificarea (crucificarea) Unicului Său Fiu. Pronia, lucrarea lui Dumnezeu sunt deci și ele, din vecii vecilor, „orientate”. Găsesc în cartea mea din 1987, Fereastra criticului, p. 409, o încercare de a explicita intenția polemică de la care a pornit scrierea Dicționarului personajelor lui Dostoievski: „Când se vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș zice ba și măcar de-o pârdalnică de pântecariță cufurită cu sânge, că bieții turcaleți mai mult pe vine, pitiți prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă gândesc ce s-a putut Întâmpla! Te conjur, părintele meu, pe tot ce ai mai sfânt, nu Încerca să mă Împiedici a porni Într-acolo. Iar pe Sfinția Ta te rog să nu mi răpești credința și nădejdea În pronia cerească, silindu-mă la un gest necugetat! Hotărâră deci să plece Împreună spre Staufen, Însoțiți de slujitorii lor. Mai mult, sihastrul trimise după ajutor În satele vecine și, aflând că sfântul lor Îi cheamă În ajutorul ducelui Conrad, oamenii nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deochi. S-a dus acasă, a adus un struț de busuioc, un castron cu agheasmă și stropindu-mă, a început a mă descânta: Fugi deochi, dintre ochi, Că te ajunge, te roșește Și amar te pedepsește Sabia de foc cerească, Pronia Dumnezeiască, Să te duci, să piei Cum pier negurile, Când bat vânturile, Cum piere roua de soare, Cum piere spuma de mare". Văzând că nu-mi revin, că sunt încă amețită, mama a trimis-o pe Oltea, sora mea, după
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
În capitolul 7 din Ambigua, Maxim răstoarnă schema, insistând asupra faptului că esența Însăși a naturii create este mișcarea (kinesis), căreia el Îi atribuie un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, Îndumnezeirea (entheosis), definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește În om după ce a primit consimțământul liberului său arbitru, trebuie așezată la sfârșitul și nu la Începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este, așadar, următoarea: genesis-kinesis-stasis (creație-mișcare-odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
aproape absolut, datorită progreselor uimitoare pe care le făcuse tehnica În ultimul secol, tehnică de care au știut să se servească câțiva șefi de state, de la Răsărit sau de la Apus?! Ei bine, nu numai „scenariul” de care s-a slujit „pronia” pentru a „demonta” la modul jalnic și spectaculos un imperiu ideologic și armat a fost, cum o spuneam, iscat parcă din mintea unui ins „lipsit de simțul realității” și absolut lipsit de „cunoașterea psihologică a oamenilor” - cum adică, un fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
falsă reprezentare asupra realității; apoi prin „cealaltă”, cea „străină”, unde a trebuit să mă ascund pentru a nu fi „depistat”, izolat și aruncat afară. Dar... eu Învățasem din tinerețe multiplele și chinuitoarele tactici ale „ascunderii” și, aceasta, datorată faptului că pronia, pronia mea nu m-a răsfățat prea tare și, la o vârstă când congenerii mei visau la o medie bună sau la o fată frumoasă ce pășea gingaș pe trotuarul de vis-à-vis, tinerelul zăpăcit și guraliv, cu ochii negri, catifelați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reprezentare asupra realității; apoi prin „cealaltă”, cea „străină”, unde a trebuit să mă ascund pentru a nu fi „depistat”, izolat și aruncat afară. Dar... eu Învățasem din tinerețe multiplele și chinuitoarele tactici ale „ascunderii” și, aceasta, datorată faptului că pronia, pronia mea nu m-a răsfățat prea tare și, la o vârstă când congenerii mei visau la o medie bună sau la o fată frumoasă ce pășea gingaș pe trotuarul de vis-à-vis, tinerelul zăpăcit și guraliv, cu ochii negri, catifelați și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al Starețului ajuns Mitropolit al UngroVlahiei (1823-1829), redactează cea de a patra biografie în ordine cronologică. Această biografie, cu titlul „Povestire din parte a vieții preacuviosului părintelui nostru Paisie și arătare pentru adunarea soborului celui împreună cu cuvioșia sa care cu pronia lui Dumnezeu și pre urmă neîmpuținat se păzește”, se va publica înaintea celorlalte biografii, la Neamț, în 1817, ca parte a lucrării „Adunare a cuvintelor celor pentru ascultare”. Copist al lui Paisie, schimonahul Platon scrie și el o biografie a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nepoților oierilor și lucrătorilor forestieri de odinioară, conform tendințelor noului mileniu și secol, ceea ce implică și speranța că frumusețea peisajului montan, atât de variat și atrăgător va determina măcar câteva minți luminate, capabile să investească în acest minunat dar al proniei cerești de a ne blagoslovi cu o astfel de minunăție; teama că așa zisa modernizare va continua, așa cum a început, cu distrugerea sistematică a peisajului mirific pentru satisfacerea unor pofte de îmbogățire rapidă, cu cât mai puține cheltuieli, cu multiple
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
de cazuri omul nu trebuie nici să se declare Învins și nici, cum fac mulți inși „inteligenți”, să conchidă: „astfel de probleme, cazuri, idei sunt absurde!” Nu, nu sunt absurde, doar „omul” este slab, mediocru și arogant, Închipuindu-și că Pronia l-a Înzestrat numai cu „un singur ochi” pentru a contempla miracolul naturii și al ființei. Iar aroganța omului se instalează atunci când decretează cunoscuta și Încercata cale de cunoaștere - cea logică - a cauzalității, a substanței, a terțiului exclus etc., ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Greci știau astaă, iar unii dintre ei, scepticii, se Îndoiau chiar de capacitatea omului de a crea o știință valabilă, cunoscându-se prea bine subiectivitatea, uneori extremă, și diferența, uneori mare, a indivizilor când se află În fața aceluiași fenomen. Nu-nu, Pronia l-a făcut pe om infinit mai bogat decât o crede și o decretează știința orgolioasă și reductivă, Pronia i-a dăruit și „un al doilea ochi” pentru „a Înțelege” și „a descrie” uriașa și copleșitor de complexa lume În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
valabilă, cunoscându-se prea bine subiectivitatea, uneori extremă, și diferența, uneori mare, a indivizilor când se află În fața aceluiași fenomen. Nu-nu, Pronia l-a făcut pe om infinit mai bogat decât o crede și o decretează știința orgolioasă și reductivă, Pronia i-a dăruit și „un al doilea ochi” pentru „a Înțelege” și „a descrie” uriașa și copleșitor de complexa lume În care se află; iar această „a doua cale” Îi permite tocmai accesul la o altă enormă „jumătate a lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
confirmarea” lor, a acelor obsesii și teorii pe care „societatea” mi-o refuza! - tot așa, trăind cu unii „nebuni”, mi-am Înțeles nu numai propriile limite, dar și pe cele ale artei mele! Pe scurt, după atâtea păcate și inconsecvențe, Pronia m-a ferit de acela, grav și plin de consecințe, de a-i disprețui pe „proști” sau de a mă teme de „nebuni”. (Au fost, pentru a da exemple concrete, nu puține ceasuri când am avut ferm convingerea că voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
veni și „cei doi vor scăpa!”...Ă ...Eram destul de singuratic la Paris, cum o spuneam, dar eram astfel și la București. Eram liber, e adevărat, dar, mai mult sau mai puțin, eram astfel și În țară, și am mulțumit mereu Proniei sau Zeilor - cum o fac și azi! - că mi se dă puterea de a-mi plăti libertatea: prin singurătate, relativă sărăcie - un om fericit nu este niciodată sărac, or, eu eram fericit, deoarece mă aflam În propria-mi vocație! -, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
deși nu-l umple nimeni - s-a „făcut dreptate”! Și, așa cum nedreptatea, injustiția și absurdul social domniseră excesiv de mult și În forme copleșitoare, zdruncinând binișor bazele și țâțânele nației și ale tradiției sale, tot astfel, cu o asemănătoare „brutalitate a Proniei!”, de pe-o zi pe alta, a pogorât dintr-un cer pe care-l credeam inclement și dispărut, o justiție absolută, aproape de nesuportat!... O „justiție de basm”, i-am spus eu de pe atunci - la sfârșitul lui decembrie mă găseam Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
după 9 noiembrie și căderea zidului de la Berlin, doar Românii au făcut cu adevărat o „mișcare largă și violentă”, pedepsindu-i exemplar pe capii răului social și plătind cu sute și sute de martiri, mai ales tineri, acest „dar al Proniei sociale!”. A fost parcă deziluzia - acerbă și infantilă - a faptului că, după cele „trei zile de basm social”, nu le-a urmat un alt „basm”, acela ca, peste noapte și din aproape „nimic”, să se instaleze profiluri umane și grupuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o cutie de conserve care zăngăne. / O cacialma cu lumpeni revoluționari și / lichele parvenite. / Un vax. Un pârț istoric al unor pârțâiți istorici.” E aici mai degrabă strigătul de deznădejde al unui om ce nu mai are încredere decât în pronia cerească. Canalizarea interesului poetului spre spectacole de performdance, spre teatrul de stradă cu caracter experimental și spre cartea-obiect (cu mesaj scurt și intens, o sinteză între text și imaginea pe care aceasta o poate oferi) este deopotrivă un mesaj de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
se creadă nici o clipă, repet, că mă plâng - așa cum, cred eu, nimeni nu m-a auzit văitându-mă în cele aproape două decenii de recluziune și singurătate socială, lipsuri materiale etc. Nu, eu am voit-o și, cum o spuneam, pronia augustă a artei mele, ca și zeii mei tutelari m-au răsplătit însutit pentru pierderile și neînțelegerile „din jur” și, vrând-nevrând, a trebuit să „mă înham” la „eșafodaje, construcții și teme” la care nu visam și nici nu îndrăzneam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și sistematic au existat cu duiumul. Cei mai mulți au făcut-o având marea grijă ca nimic din acțiunile lor să nu transpire, știau ce i-ar aștepta într-o asemenea situație. Despre Ion Groapă, ca să terminăm cu el, știe toată lumea că Pronia Cerească nu a avut răbdare și l-a sancționat mai curând decât se aștepta, pe măsura ticăloșiei sale. O oarecare apreciere a cazu lui o face în cartea sa, citată, Ion Gavrilă Ogoranu. Îi dăm cuvântul : -«Mă întreb ce l-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
prin oraș, alt tren nu am decât unul care sosește la Bârlad la ora 9,10 dimineața. Atât eu, soția și feciorii îți mulțumesc pentru frumoasa ta epistolă și-ți dorim ca ziua de 30 august 1980 să-ți dăruiască Pronia zile îndelungate, ani fericiți de acum înainte, plini de sănătate, fericire, noroc și realizarea tuturor dorințelor, Ion Totolici. 18 august 1979 Călieni, Vrancea Din stațiunea Câinei-băi, județul Brăila, vă trimitem cele mai bune urări de sănătate, noroc și fericire. După cum
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]