615 matches
-
Găsi-l-ar ăl din baltă! (internet) d. Ducă-se pe pustii! Considerând că am adus argumente suficiente pentru a arăta că verbul românesc ocupă o poziție înaltă în ierarhia domeniului flexionar, pentru a încheia discuția privitoare la structura nucleului propozițional este obligatoriu să aducem în discuție observația lui Ledgeway (2015a), care subliniază tensiunea dintre ideea că verbul ocupă o poziție înaltă în domeniul flexionar și distribuția unor elemente funcționale (altele decât auxilarele) din domeniul flexionar: "[...] the Romanian finite lexical verb
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
care se încorporează în aceeași manieră ca mai, diferența dintre ele ținând de proiecția în care se generează, în strânsă legătură cu semantica cu care sunt asociate. Rămân astfel de analizat natura cliticelor pronominale (§3.2 infra) și statutul negației propoziționale (§3.3 infra). De asemenea, identificarea poziției de generare a "particulei" / complementizatorului să (§3.4 infra) este un pas obligatoriu pentru analiza structurilor cu inversiune (§3.5 infra). Întrucât gramatica V2 a românei vechi se manifestă prin inversiune, o analiză
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
structurilor cu inversiune (§3.5 infra). Întrucât gramatica V2 a românei vechi se manifestă prin inversiune, o analiză formală cât mai riguroasă a inversiunii permite caracterizarea cât mai corectă a fenomenului V2 din româna veche. Până în acest punct, structura nucleului propozițional al românei moderne se prezintă ca în (99), XP notând proiecțiile care vor fi identificate în cele ce urmează: (99) XP NEGP XP MOODP TP ASPP a. să nu i-l daui ti ti b. nu i l- am dati
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
-l daui ti ti b. nu i l- am dati ti Rămâne să discutăm în continuare statutul negației și să aducem argumente că să subjonctival este un complementizator generat într-o proiecție joasă din domeniul CP (FINP). 3.3 Negația propozițională 59 Importanța comportamentului negației 60 pentru arhitectura structurii propoziționale a fost subliniată în repetate rânduri, după cum arată și următorul citat din Hulk și van Kemenade (1997: 23): "[n]egation positions will turn out to be a true reflex of clause
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
dati ti Rămâne să discutăm în continuare statutul negației și să aducem argumente că să subjonctival este un complementizator generat într-o proiecție joasă din domeniul CP (FINP). 3.3 Negația propozițională 59 Importanța comportamentului negației 60 pentru arhitectura structurii propoziționale a fost subliniată în repetate rânduri, după cum arată și următorul citat din Hulk și van Kemenade (1997: 23): "[n]egation positions will turn out to be a true reflex of clause structure", observație formulată în cadrul analizei fenomenelor V2 din istoria
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Hulk și van Kemenade (1997: 23): "[n]egation positions will turn out to be a true reflex of clause structure", observație formulată în cadrul analizei fenomenelor V2 din istoria limbilor engleză și franceză. Pollock (1989) este primul autor care atribuie negației propoziționale statutul de proiecție sintactică independentă, Grup al Negației (NEGP); Zanuttini (1997) insistă asupra faptului că, în limbile romanice, negația propozițională selectează IP (i.e. MOODP > TP > ASPP, sub ipoteza flexiunii scindate adoptate în această lucrare), care include proiecțiile verbale și proiecția
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
observație formulată în cadrul analizei fenomenelor V2 din istoria limbilor engleză și franceză. Pollock (1989) este primul autor care atribuie negației propoziționale statutul de proiecție sintactică independentă, Grup al Negației (NEGP); Zanuttini (1997) insistă asupra faptului că, în limbile romanice, negația propozițională selectează IP (i.e. MOODP > TP > ASPP, sub ipoteza flexiunii scindate adoptate în această lucrare), care include proiecțiile verbale și proiecția/proiecțiile în care sunt găzduite cliticele pronominale (PERSP). Concluzia a fost extinsă și la analiza românei (Avram 1999; Isac și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu răspunde niciuna dintre aceste analize este comportamentul gerunziului negativ: gerunziul negativ se deplasează la C, după cum arată encliza pronominală, constantă la forma pozitivă și la forma negativă (118). Deși marcată prin ne-,negația gerunziului reprezintă o formă de negație propozițională, după cum arată efectele de concordanță negativă (119). De asemenea, trebuie subliniat că negarea gerunziului este un proces sintactic, nu lexical (i.e. formele negative nu sunt INSERATE ca atare din Lexicon, ci se formează în cursul derivării sintactice), după cum arată "flexibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu blochează, așadar, deplasarea la C a gerunziului negativ, contrar cu ceea ce se întâmplă în situația imperativului negativ (cf. (116) supra). Cum se poate deci deriva această disparitate între gerunziu și imperativ și care este relevanța sa pentru arhitectura nucleului propozițional al limbii române? Diferența evidentă dintre imperativul negativ și gerunziul negativ constă în utilizarea de mărci de negație diferite: cuvântul independent nu pentru imperativ și prefixul ne- pentru gerunziu. Diferența de realizare a cuvintelor negative se corelează cu o diferență
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
T/ASPP' qp T/ASP0 ... Spre deosebire de imperativul negativ, care se caracterizează prin procliză pronominală, gerunziul negativ se caracterizează prin encliză pronominală și prefixarea mărcii de negație ne- (125a); reamintim că negarea prin ne- a gerunziului este o formă de negație propozițională (v. (119) supra). Inventarul de proiecții sintactice din propoziția gerunzială negativă și specificarea lor cu trăsături categoriale este identică: NEGP are trăsături [+V], deci tranzitarea [Spec, NEGP] este obligatorie; marca de negație ne- este însă un centru (X0) și se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
PERS0 T/ASPP [+N] qp tVP T/ASPP' qp T/ASP ... (iv) CP (VP la [Spec, CP]) qp VP C' 4 qp neducând C0 NEGP nemaiducând qp tVP NEG' qp NEG0 PERSP qp P ... 4 -te Relevanța fenomenului examinat • negația propozițională reprezintă proiecția cea mai înaltă din domeniul flexionar: NEGP selectează IP (NEGP > IP {PERSP > MOODP > TP > ASPP}) și este selectat de CP (CP {FORCEP > ... FINP}> NEGP); astfel, la setul de diagnostice sintactice care indică diviziunea CP / IP (encliză / procliză), putem
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
flexionar: NEGP selectează IP (NEGP > IP {PERSP > MOODP > TP > ASPP}) și este selectat de CP (CP {FORCEP > ... FINP}> NEGP); astfel, la setul de diagnostice sintactice care indică diviziunea CP / IP (encliză / procliză), putem adăuga și poziția față de adverbul de negație propozițională nu: plasarea la dreapta negatorului nu indică (i) apartenență la domeniul flexionar și (ii) proiectarea domeniului flexionar IP71; apariția la stânga negatorului nu indică apartenența la domeniul CP (126); și ne-, ca marcă de negație propozițională (nu ca formant lexical al
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
poziția față de adverbul de negație propozițională nu: plasarea la dreapta negatorului nu indică (i) apartenență la domeniul flexionar și (ii) proiectarea domeniului flexionar IP71; apariția la stânga negatorului nu indică apartenența la domeniul CP (126); și ne-, ca marcă de negație propozițională (nu ca formant lexical al antonimelor) în structura gerunziului, indică proiectarea unui domeniu flexionar (într-adevăr redus) pentru această formă nonfinită (126) CP > NEGP > IP • efectele de blocare sunt induse de natura mărcilor de negație: ne- este un centru și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
structura infinitivului verbal: după cum au observat și Alboiu și Motapanyane (2000), a fuzionează centreleFORCE 0 și FIN0 într-o proiecție C0 nescindată 77; astfel, deși proiectează o propoziție nonfinită, infinitivul verbal precedat de a nu dispune de o periferie stângă propozițională; cu excepția elementelor care închid domeniul flexionar (negația și pronumele clitice) (138a-b), domeniul preverbal nu poate găzdui constituenți dislocați, întrucât statutul elementului a nu permite proiectarea unei periferii stângi (138b)78 - domeniul în care sunt găzduiți constituenți deplasați A-bar în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Aldulescu, Amantul Colivăresei) Distribuția din spațiul preverbal indică faptul că verbul nu se ridică la cea mai înaltă proiecție din structura domeniului C {FORCEP > TOPP > FOCP > TOPP > FINP > IP}. Verbul inversat poate fi precedat de constituenți neizolați prozodic de structura propozițională, deci care ocupă poziții din periferia stângă propozițională. În (142a), pe lângă vocativul izolat prozodic și fără funcție sintactică (Ioane), subiectul focalizat contrastiv 82 precedă verbul inversat; în (142b), obiectul direct dublat clitic și marcat diferențial prin prepoziția funcțională pe83 - care
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
faptul că verbul nu se ridică la cea mai înaltă proiecție din structura domeniului C {FORCEP > TOPP > FOCP > TOPP > FINP > IP}. Verbul inversat poate fi precedat de constituenți neizolați prozodic de structura propozițională, deci care ocupă poziții din periferia stângă propozițională. În (142a), pe lângă vocativul izolat prozodic și fără funcție sintactică (Ioane), subiectul focalizat contrastiv 82 precedă verbul inversat; în (142b), obiectul direct dublat clitic și marcat diferențial prin prepoziția funcțională pe83 - care poate avea citire de topic sau de focus
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
scindat într-o serie de proiecții funcționale verbale (MOODP > TP > ASPP), dominate de proiecții de persoană (PERSP) care găzduiesc cliticele pronominale. Din punct de vedere tipologic (Rivero 1997), pronumele clitice românești sunt orientate spre flexiune, nu spre complementizator. (iv) Negația propozițională ocupă cea mai înaltă poziție în ierarhia domeniului flexionar, reprezintând limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizator CP. Poziția față de adverbul de negație nu (și față de clitice, v. (iii)) este un diagnostic sintactic pentru încadrarea în domeniul CP sau
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
poziție în ierarhia domeniului flexionar, reprezintând limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizator CP. Poziția față de adverbul de negație nu (și față de clitice, v. (iii)) este un diagnostic sintactic pentru încadrarea în domeniul CP sau în domeniul IP. Negația propozițională poate avea două realizări: adverbul nu și afixul ne-. Rămâne deschisă problema analizei generale a afixului ne-, mai ales întrebarea dacă se poate da o interpretare unitară formativului ne-, atât în ipostaza sa de afix sintactic în structura propoziției gerunziale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca efect al constrângerilor de tipul (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter, cum este cazul eliminării lui să în inversiunea subjonctivală; - tot în favoarea distincției centru / grup se poate aduce în discuție situația marcatorilor de negație: fiind centru, ne- (ca marcator al negației propoziționale în propoziția nonfinită gerunzială) se încorporează în structura verbului, permițând deplasarea verbului la C; fiind un cuvânt autonom și proiectându-se ca [Spec, NEGP], nu (ca marcator al negației propoziționale) blochează deplasarea verbului, inducând efecte de Minimalitate Relativizată. (viii) Un
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
marcatorilor de negație: fiind centru, ne- (ca marcator al negației propoziționale în propoziția nonfinită gerunzială) se încorporează în structura verbului, permițând deplasarea verbului la C; fiind un cuvânt autonom și proiectându-se ca [Spec, NEGP], nu (ca marcator al negației propoziționale) blochează deplasarea verbului, inducând efecte de Minimalitate Relativizată. (viii) Un rezultat colateral este o schiță de descriere a sintactică a două forme nonfinite românești (în configurațiile în care generează propoziție nonfinită), gerunziul și infinitivul, discutate prin comparație ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Gallego (2012) că ordonarea VOS obținută prin strategia de object shift, familiară și altor limbi romanice, este dictată de factori pragmatici: defocalizarea obiectului și atribuire de interpretare rematică (de focus) subiectului. De asemenea, analiza complementizatorului să și a statutului negației propoziționale arată în mod direct că domeniul preverbal reprezintă periferia stângă a propoziției, deplasarea în acest domeniu fiind deci o formă de deplasare A-bar; constituenții preverbali sunt deci marcați informațional (ca topic sau focus). Probleme deschise. Sugestii pentru cercetări viitoare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
contextele de apariție a gerunziului verbal, se observă că aceeași formă apare în contexte sintactice diferite și are proprietăți diferite. În exemplul (145a), gerunziul apare în structura prezumtivului prezent și se ridică până la [Spec, TP]; în structura acestei forme, negația propozițională se realizează prin nu, iar pronumele clitice sunt proclitice. În exemplul (145b), gerunziul proiectează o propoziție nonfinită și se ridică la [Spec, FINP]; negația este afixală, iar pronumele clitice sunt enclitice. Cele două forme nu au deci aceeași sintaxă, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
între respectarea cu fidelitate a sursei / unui model străin și alinierea la constrângerile sintactice ale limbii-țintă. Structura capitolului este următoarea: în §2 vom arăta că putem păstra analiza propusă prin raportare la limba contemporană (§III) pentru auxiliare, pronume clitice, negația propozițională și complementizatorul să; de asemenea, structurile VOS, indicator important pentru "evacuarea" VP, sunt disponibile și în româna veche, ceea ce permite susținerea unei analize a deplasării verbului ca grup (i.e. VP-movement) (§III.2) și pentru fazaveche a românei. În §3 vom
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pe așa-numita "atestare negativă" (v. și Hill și Alboiu 2016): lipsa completă a atestărilor unui tipar va servi ca argument pentru justificarea unei analize teoretice; cel mai clar exemplu în această direcție este lipsa atestărilor secvențelor [pronume clitic - negație propozițională (nu)], fapt distribuțional care servește la calificarea pronumelor clitice ale românei vechi drept clitice orientate spre I (flexiune), conform testelor sintactice propuse de Rivero (1997); Roberts (2010a) și aplicate în §III.3.2. 2. Trăsături comune cu româna modernă și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și aplicate în §III.3.2. 2. Trăsături comune cu româna modernă și caracteristici tipologice constante Obiectivul secțiunilor următoare este de a arăta că analiza propusă în capitolul precedent (§III) pentru elementele funcționale ale românei moderne (auxiliare, clitice pronominale, negație propozițională, complementizatorul să) și pentru deplasarea verbului ca grup (VP-movement) se poate extinde și la datele românei vechi. Astfel, disparitățile dintre faza veche și faza modernă a românei vor deriva din poziția diferită a verbului în structura propoziției și, implicit, din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]