1,085 matches
-
ne dă o explicație cusută cu ața albă. Cică ar fi visat că participase la un campionat modial de lupte unde s-ar fi luptat cu o tigroaică, ba că în timpul somnului, ca să nu cadă din pat, s-ar fi proptit cu tălpile și cu mâinile de pereții căsuței, punând presiune pe aceștia. Cert este că unul dintre pereți s-a desprins din cuie și a căzut, iar acoperișul din șindrilă a luat-o și dânsul la vale, căzând peste oaspeții
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
și greutatea căruței îl trage la vale și îl face praf, bucăți se face pe pietre. Da' frîna de la roată?! Ce frînă?! Ce vorbești?! Frîna o pui la vale, să nu vină căruța peste cal. La deal trebuie s-o proptești, atunci cînd se odihnește calul. Și ne-a explicat că are un fel de pinten montat la oiște care, în mers, se tîrăște pe pămînt, dar, cînd se oprește calul, se înfige în pămînt, apăsat de greutatea căruței, pe care
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
netede ca oglinda. N-apuc să văd îndestularea căci neistovită, pasărea sărăciei, în cântările ei neoficiale, se stabilește la gura cârciumei din sat. Un copil cu maleta albastră trasă peste urechi cu pantalonii rupți pe-un crac cerșea cu ochii proptiți-ntr-o căutătură o mână de țigări sau măcar doi biștari, de o cafea mică. Îi zic că nu-i dau îl întreb de mamă și de tată, de frați, de surori, și-i întind mâna protectoare. Se uită la
DETALII NESEMNIFICATIVE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1203 din 17 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360997_a_362326]
-
nu vrei primi, femeie! Obosești aiurea să-ți legeni șoldurile, că nu te privesc, nu mă interesezi, dar nu înțelegi și pace. Femeie fără minte, asta ești!” Prinse telefonul cu un gest nervos, formă un număr de interior și se propti mai lejer în fotoliu. - Alo! Măi băiete, nu bei cafeaua cu mine? - Alo! Domnule jude, dumneavoastră sunteți? - Da' cine dracu' te mai onorează la ora asta cu o cafea? Da, aveți dreptate... Vă rog să mă scuzați! Nu v-am
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
Apoi, pentru evoluția pe cap de animal, vreau să urmăresc graficul cântăririlor și periodicitatea lor. - Ce legătură are cu... - Eu stabilesc acum cine și cu ce are legătură, sper că acesta e un lucru clar! Man se ridicase și se proptise cu ambii pumni în tăblia biroului impunător. Preda simțise că pământul îi aluneca încet de sub picioare. Hârtiile lui urmau să intre la puricat? Se descurcase mereu cu secretarul de partid atât în ceea ce privea raportările cât și în ceea ce privea
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
Și rugăciunea-n lacrimi pe obraz, Un dor iar ne cuprinde...și-n extaz Plutim, plutim în marea sărbătoare... ................................................................. Și trec trei zile-n ornice solare Imaculate-n jocul de zăpadă. Ca-n somn rămânem speranțelor pradă... În doru-acesta orb proptit în zare... Referință Bibliografică: ZILE DE CRĂCIUN / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1455, Anul IV, 25 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ZILE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367886_a_369215]
-
mine Și nimeni nu mi-ar sta în drum. O noapte de iubire-n doi Este tot ce îți mai cer, Voi pleca plângând apoi Ducându-mi crucea efemer. ............... De-ai înțeles aceste rânduri Nerostite-n plan secund, Nu sta proptită-n alte gânduri - Să nu devin un muribund. Referință Bibliografică: SIMFONIA IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate
SIMFONIA IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368006_a_369335]
-
și vest înspre ocean, la Gilroy... La Knights Ferry, o surpătură de relief colinar cu fragmente smulse de o explozie parcă a unui meteorit, Tungus-ul siberian de la începutul secolului 20 mai mai “lăsase” parcă ceva - ca o vale mărginită și proptită pe ambele maluri de povârnișuri cu aspect selenar și care lasă să se strecoare la picioare lor bolovănoase un fir de apă limpede și rece ca gheața - o șuviță ca scuțul ce spală poalele pietroase ale malurilor într-o zi
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
mergem obsedați de clepsidră ochii au rămas suspendați într-o culoare cu o inocență obosită cerem dreptul la fericire nu vedem că ne vine că ne pleacă aerul cu sensul prăpastie ne-am rugat să ne crească aripi ne-am proptit în centrul luminii ne-am adăugat rânjet de iubire și-am crezut că vara e un anotimp de suflet tăcerea mâinilor tale scrie cuvinte bolnave urmează o cursă fără punct de sosire învață să citești politicos profetul scrie despre zei
NE-AM RUGAT ŞI-AM CREZUT de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366802_a_368131]
-
centru căreia trona colonelul NKVD-ist Samoilov, orchestrând pe partitura de deschidere cu rușinoasa propunere și încheind-o cu amenințările de rigoare. Soldatul Căprăroiu a deschis ședința de la masa roșie, încredințându-i conducerea Anei Pauker: „Mare și ciolănoasă, aceasta se propti în pumnii ei puternici pe masa roșie, aruncând peste mulțimea capetelor noastre o privire de ură și provocare. Fața osoasă și dură era încadrată de lațe groase de păr cărunt, aidoma șerpilor ce întregeau fața Gorgonei din mitologie, care împietrea
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
năzuind, în suișul lor, spre eternitatea obsesivă și atotstăpânitoare: Mai întâi, așadar: 4 sunt dublu, dublu de treaz, dublu de beat dar mereu în ficțiune ca o moleculă fără memorie, mi se tulbură în lumină, întunericul unui capitol despre omul proptit de timp. Apoi: 58 de ce mă ridezi? sunt analfabet nerăsfoit, necitit, nenăscut, dar ridicat la cer. În contrast cu o atare lume a derizoriului, a nimicniciei, a inconsistenței și absurdului, se deschide, peste sufletul rănit, greu de amintiri sumbre, sfâșiat de dorul
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
un fel aparte cuvintele când se apropia sfârșitul poveștii, era o domolire a iureșului de buzdugane și săbii aprig încrucișate, cavalcadei cailor năzdrăvani călăriți de Feți și Ilene până aproape de cer ce ne ținuse cu răsuflarea tăiată și cu bărbia proptită în pumnii strânși buchet pe băncile goale, ca niște „sabaci gata să hămăim”, înlăturasem tot ce ne-ar fi putut distrage atenția, carte, maculator, călimară și alte rechizite pentru a nu deranja cu fâșâitul sau zgomotul lor acest captatio integrum
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
înlăcrimată” vorbesc despre dragostea dumnezeiască față de ființa umană. Cititorul este invitat să își amintească întotdeauna cât L-a costat pe Isus răscumpărarea sa; prețul salvării a însemnat moartea unui Sfânt pentru un păcătos. “Și s-a oprit la crucea-nsângerată/ Proptită pe Golgota ce plânge iar/ Și picurii din dragostea-Ți curată/ Îmi dăruiesc deplin iertarea-n dar.” (Să mă smeresc) Și un chip se conturează „Iubirea înlăcrimată” este rodul educației creștine primite de Cristina Frâncu în copilărie, de la părinți ei
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru, le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele, dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnele voastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oală veche în clocot, mama mi-a proptit leagănul, și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbă ori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașe și ca niște ursitoare, aruncîndu-mi în spatele sorții frunzele grele ale norilor pămîntului și cerului, meduzele cele mai bătrîne și
NOUĂZECIŞICINCI PLUS UNU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368597_a_369926]
-
Ghiță, patronul Mocirlei 1, dispare chiar de Ziua Ignatului!? Se dusese la SRI să hrănească cucuvelele mov și s-a evaporat! În mare viteză, pe sub nasul supraveghetorilor ce aveau misiunea de a nu-l scăpa din ochi. Pentru a-l propti la DNA. Omul nu mai avea imunitate de 24 de ore. Ghiță, care cânta dăunăzi cu patos „Treceți batalioane române Carpații...”, a forțat, se pare, Marea Neagră! Probabil să testeze noul tunel făcut pe sub celebra strâmtoare ce ne-a pus pe
TABLETA DE WEEKEND (180): SURPRIZE SURPRIZE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368701_a_370030]
-
veci luceafăr Și eu umbra-i, cum îi sânt ... Și de-l eminesc cu totul, Cu iubirea mea de neam, Rogu-l, fie-mi, cum socotu-l, Zeul unic ce-l mai am ... George PETROVAI - Eternul Eminescu Pătruns de milenara îndârjire proptită-n doine și balade pe vechi hrisoave voievodale, ce în istorii adumbresc după un tipic creștinesc a semilunii strălucire, la vremi eroice visează însinguratul mioritic trup înfiorat cândva de-a buciumului arcuire și de-a cavalului șoptire, dar făr' a
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
semne de-ntrebare... 18-03-11 Aniversară Azi-noapte un țipăt a trecut prin mine. A fost ucis un ultim fulg de nea; intra în scenă fraged ghiocel, la braț cu grațioasa viorea. Vibra-n văzduh un cor de mandoline, venise primăvara mea. Proptise blândă razele-n fereastră, Ademenind cu izul ei plăpând. Îmi dezmierda două semințe-n glastră, Vrăbii vânzolesc grădina adormită, Muguri se desfac pe rând. Cu zecile de brațe înalță cupe pomul împăcat cu frunza lui nomadă. Horesc cu trupurile goale
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
numai bun pentru ce-i trebuia lui Artemie. Ascuns după un copac, luă arcul de pe umăr, luă o săgeată din tolbă, o potrivi în arc, apoi întinse arcul spre vătui. În acel moment, dinspre tufăriș, sări sprintenă căprioara, mama vătuiului, proptindu-se drept în fața puiului ei, să-și apere cu trupul ei odrasla de săgeată! Biata mamă simțise primejdia venind de la arcul întins, și nu pregetă să-și dea viața, ca să-și scape puiul! Și nu fugea din fața vânătorului, stătea vitejește
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
încercă să îl prindă, dar nu reuși din primele încercări. Pentru ea părea doar o joacă, în timp ce pe fața Burneshei, deși amețită de vin, se citea îngrijorare. Într-un final, prințesa reuși să apuce vulturul de o aripă, apoi îl propti de pardoseală, ținându-l strâns, dar drăgăstos. -Așa deci, zise aceasta, ești ditamai luptătorul! Vulturul își roti prin cameră ochii împăienjeniți de neliniște. Capul îi era acoperit de pene albe ca laptele, iar corpul de pene gri și maronii. Căuta
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
care mă strigi. * Cad în vis. La o azvârlitură de sânul tău atârnat în sughițul inimii. Nu mă-mbrățișa, că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer și pământ, în Dumnezeu proptit de iubire-mbătat, de moarte curtat. * Umbra ta e cât o petală căzută pe ochiul rădăcinii cu care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de alaltăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământului neliniștit pe crucea de gând
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
cum vedeau ei, din ultima bancă, pe colegii studiați. Analizând formele „grotești” ori cele de „scălâmbăială” copilărească ce li se fereau ochilor, mai închipuite sau mai adevărate: urechi clăpăuge, umeri cocârjiți și trași pretimpuriu sau prea aplecați, genunchi îndoiți nefiresc proptind colțuri de bancă, capete înmărmurite și aplecate cu sfioșenie, statul într-un picior. Căderea piezișă a privirii ori fixarea ei, pierdută într-un închipuit și regăsit orizont-colț de tavan al speranței - acolo unde-și agață paingul pânza întrețesută a hamacului
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
ci cu unul și bun. Dacă găseam pe corabie, îl aveam, dar nu vezi ce prăpădiți sunt în preajmă?! - Cred că nu mai are rost să discutăm! continuă Melestri. Treci în față și zi ce crezi de cuviință! Talestri se propti în mijlocul încăperii, o văzu pe Climene puțin agitată și îngrijorată. Brusc, i se făcu milă și, cu glas domol, începu: - Climene, pentru că nu știi să îți administrezi plăcerile cu bun simț, te voi ruga să alegi un bărbat din cei
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
lumea a uitat de vreme, a uitat de timp și de miracolul vorbirii. Vremea, așa cum este ea s-a ascuns în cânepă și a săpat șanțuri adânci memoriei în iluzia cântecului de primavară. A trecut de veac și s-a proptit în secol, în drumul clipei către tufa de mărgăritar. Mi se spune că vara e aproape și îmi va ajunge timpul să răscolesc deșertul de praf. Și îmi mai amintesc apoi singur, de sunetele viscolului troienit de lumină. Să cântăm
ARTA CRONOLOGIEI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366220_a_367549]
-
tescovină cu căruțașii din Tei și nu coniac de cinci stele cu poeții apocaliptici, eram frate de cruce cu un actor celebru nu pentru rolurile din scenă, ci pentru felul în care știa să-l spună pe Eminescu. Când se proptea în ușa unei bombe, înăuntru se făcea întuneric și răcoare, dar rumoarea aceea de crâșmă periferică și murdară continua să-ți sfârtece timpanele, până când actorul, cu glasul lui gutural din “Oda în metrul antic”, poruncea ca un Dumnezeu al bețivilor
STEFAN DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366225_a_367554]
-
în care intrăm cu ei de mână.” După ce se preumblă prin răbdarea pietrei, ca printr-un templu, unde locul și vremea devin axe ale reflecției poetice, Al. Fl. Țene își așază frunte pe iarbă, alunecând în cântecul ciocârliei, singurul râu proptit în lună, „amintindu-ne că-n viță suntem nomazi”. Am citit cartea „Răbdarea Pietrei” și parcă m-am parcurs pe mine. Încet, ca pe un joc de puzzle a cărei construcție o simți, nu o explici. Poemele lui Al.Fl
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]