514 matches
-
din Lăuntru. Audiind cursuri la Academia Mihăileană, luând parte la „soaréle” literare, capătă gustul lecturii și al scrisului. Pentru poezia Viitorul, socotită subversivă, modestul funcționar se vede destituit. Deși nu participase efectiv la mișcarea de la 1848, e pus pe lista proscrișilor și, după multe peripeții, reușește să treacă în Transilvania (ia parte la adunarea de pe Câmpia Libertății), iar de acolo, în Bucovina. În 1849 revine la Iași. Este numit șef al Secției I din Departamentul Averilor Bisericești și Învățăturilor Publice. În
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
Magnus Enzensberger, Sfârșitul bufnițelor, București, 1974 (în colaborare cu Ileana Mălăncioiu); Ciabua Amiredjibi, Data Tutashia, Iași, 1981 (în colaborare cu Marcel Petrișor și Adina Niculescu). Repere bibliografice: Radu D. Rosetti, De dincolo de mormânt, „Memoria”, 1992, 5; Andreea Deciu, Jurnalul unui proscris, RL, 1993, 37; Haralambie Țugui, Aurel State - un prozator pe drumul crucii, CRC, 1994, 4; Ruxandra Cesereanu, Doi stiliști, ST, 1996, 6; Paul Goma, Jurnalul unui jurnal, Cluj-Napoca, 1998, 209; Popa, Ist. lit., II, 1 044-1 045; Monica Lovinescu, Jurnal
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
Grigurcu, A pune degetul pe rană, RL, 1996, 39; René Al. de Flers, Manuscrisele Pamfil Șeicaru, JL, 1996, 39-46; Alex. Ștefănescu, Viața romanțată a Elenei Lupescu, RL, 1996, 16; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 137-140; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 54-64; Popa, Reîntoarcerea, 148-162; Cassian Maria Spiridon, Între ziaristică și literatură, CL, 1999, 3; Dialoguri esențiale - Despre Pamfil Șeicaru cu René Al. de Flers, JL, 1999, 7-10; Paul Alexandru Georgescu, Știutul și neștiutul Pamfil Șeicaru, ALA, 2000, 533
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
și împlinită. Seneca și Terentiu vedem însă și avatarurile bătrâneții: „Senectus insanabilis morbud”, spunea Seneca, iar Trentiu, „Senectus ipsa est morbus”. În Evul Mediu, bătrânețea apare ca o infirmitate, ca o boală în sine (R. Bacon). Bătrânul este un personaj proscris, fiind asociat cu vrăjitoarea, artele malefice, relațiile cu diavolul. În Renaștere, bătrânul este privit cu multă rezervă, ca o formă de degradare a omului, cum vedem, de pildă, la personajele lui Shakespeare. În iluminism se produce o reevaluare a imaginii
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
alcoolism), tulburări de conștiință cu acte ambulatorii. Vagabondajul este o tendință obișnuită, permanentă, a unui individ de a nu se putea fixa în nici un loc stabil, pentru o durată mai lungă de timp. Motivele vagabondajului sunt următoarele: cauze sociale: șomaj, proscriși, emigranți, persecutați; cauze psihice: epilepsii, intoxicații, instabilitate, imaturitate emoțional-afectivă, toxicomani, traumatizați cranieni. Alcoolismul și toxicomania reprezintă un cadru vast al psihiatriei clinice și sociale, de etiologii diferite. Ca mecanism se poate incrimina un tip de conduită de refugiu simbolică în
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
neotradiționalist, fascinat în primul rând de lumea satului, recuperată într-o succesiune de tablouri descriptiv-decorative. Poetul derulează priveliști de iarnă, culese de la țară, unde, în decembrie, „irozii încep a ura”, din Pontul Euxin, unde „austrul vânăt risipește foi / din Tristele proscrisului Ovidiu”, comunică bucurii stârnite de luna mai, care pune „tumori de ametiste și granate, / pirogravuri de fosfor în cais”, celebrează „toamna românească” („Ard frunze vechi și-un mal de mirodenii / în fumul lor gutui de mirt se coc / se-aud
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
din Prerau. În tot acest timp lucra la o imensă enciclopedie în limba cehă: Amphiteatrum universitatis rerum. Apoi au venit nenorocirile care l-au însoțit toată viața. Erau întâmplătoare? Greu de crezut. După înfrângerea din 1620 a Electorului Friedrich, devine proscris și se refugiază în Sternberk, la contele ăerotín. În același an află că soția și cei doi copii au murit de ciumă la Fulnek. În următorii ani a dus o viață chinuitoare (catolicii i-au ars casa, biblioteca și toate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ăștia? N.I.: Da. Pe doi dintre gardienii de la Jilava i-am întâlnit la Canal, cu grade de ofițeri superiori - și, bineînțeles, nu au uitat școala de la Jilava. Experiența de la Jilava nu o pot uita. Acolo, într-adevăr, în același spațiu proscris și în același timp nefast sălășluiau sfântul și criminalul, savantul și analfabetul, omul și contrariul său. După două luni am fost transferat la Pitești. A.N.: Când a fost asta? N.I.: În aprilie 1950. A.N.: La Pitești începuse deja
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
întâlnindu-mă în foaierul Teatrului Național, mi se adresează: „Tu ce cauți aici?”. A fost prea mult. A.N.: Cum a fost cu colegul de la Moscova...? N.I.: Colegul întors de la studii de la Moscova nu m-a mai cunoscut. Eram un proscris. Pentru vina de a fi fost deținut politic, eram un paria, nu aveam dreptul la nimic. Gândirea oamenilor, mentalitatea lor se pliază exact pe realitatea trăită. Dacă regimul m-a condamnat, oamenii și-au însușit punctul de vedere al regimului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
literară și științifică”, „Timpul”, „Pressa”, „Amicul familiei”, „Album macedo-român”. La „Literatorul”, care i-a publicat o epistolă în 1881, era considerat convorbirist. P. încearcă o poezie de atitudini byroniene - contraste tari, senzații puternice și gesticulație patetică, traducându-i disperarea de proscris al sorții. Nereușita este totală, prin lipsa fiorului liric și platitudinea limbajului. Eronat, lui P. i s-a atribuit pseudonimul Gr. Gellianu. SCRIERI: Suspinele primăverei, Focșani, 1868; Poezii, pref. Alexandru Mavrocordat, Focșani, 1887. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. cont. (1934
PRUNCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289055_a_290384]
-
București, 1958 (în colaborare cu Iosif Pervain și Romulus Todoran), Moara cu noroc, pref. Domnica Filimon-Stoicescu, București, 1967 (în colaborare cu Iosif Pervain și Romulus Todoran); Timotei Cipariu, Jurnal, pref. edit., Cluj, 1972; Ion Heliade-Rădulescu, Suvenire și impresii ale unui proscris, pref. edit., Cluj-Napoca, 1975. Repere bibliografice: Ion Buzași, Timotei Cipariu, „Jurnal”, UR, 1972, 1447; Serafim Duicu, „Petru Maior - un ctitor de conștiințe”, „Steaua roșie”, 1973, 271; Aurel Șorobetea, „Petru Maior- un ctitor de conștiințe”, ST, 1974, 1; Alexandru Duțu, „Petru
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
îi rămâne un imitator conștiincios, dar superficial. Mai personal este în poezia de alură parnasiană, transpunere, în viziune clasicizant-mitologică, a unor frământări lăuntrice. Soldat roman „surprins pe Istru de sciți și sloi de gheață”, epicureu înălțând imnuri lui Joe ori „proscrisul” resemnat așteptând-o pe „funesta nimfă cu-mbrățișarea ei de fier”, poetul apare pe deplin integrat universului antic și un străin printre contemporani: „La Tibru m-ai trimis să gem/ Cu lut aprins de o minune”. El caută „aticul fior
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
Modelul Marino, VTRA, 1997, 2; Dumitru Radu Popa, Valoarea și stabilitatea ideilor, RL, 1997, 23; Sorin Antohi, Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, București, 1997, 31-38, 92-113; Borbély, Xenograme, 33-37; Andrei Marga, Filosofia unificării europene, Cluj-Napoca, 1997, 316-320; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 197-201; Spiridon, Interpretarea, 73-129; Faifer, Faldurile, 118-120; Dicț. esențial, 495-498; Manolescu, Lista, III, 140-147; Constantin M. Popa, Adrian Marino, Brașov, 2001; Popa, Ist. lit., II, 1164-1165; Adrian Dinu Rachieru, Alternativa Marino, Iași, 2002; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
te iubi într-o altă dimensiune / într-un alt spațiu într-un alt timp / contopite în unul și același viitor / minune dincolo de uscăciune / ram reînviat de cais / [Mai târziu față-n față cu sinele / fi-va și el alter ego proscris]” - Triptic, III). SCRIERI: Nocturnalia, Cluj-Napoca, 1985; Dragonul spre ziuă, București, 1988; Patimile tânărului Ioan în Arcadii, Cluj-Napoca, 2000. Ediții: Liviu Rebreanu, Răfuiala și alte nuvele, postfața edit., Cluj-Napoca, 1983; N. Steinhardt, Monologul polifonic, Cluj-Napoca, 1991. Traduceri: Anatole France, Zeilor le
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
Busuioceanu, „Revista scriitorilor români” (München), 1962, 1; George Ciorănescu, Un Poète roumain en Espagne: Alexandre Busuioceanu, Paris, 1962; Ierunca, Subiect, 23-31; Ierunca, Semnul, 52-56; Dicț. scriit. rom., I, 408-410; Nicolae Florescu, Mărturie despre om, JL, 1997, 23-26; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 67-75; Alexandru Balaci, Un spirit emblematic, JL, 1999, 3-4; Ion Pop, Poezia lui Alexandru Busuioceanu, RL, 1999, 13-14; Dicț. analitic, II, 92-94; Popa, Ist. lit., I, 633-636; Cornelia Ștefănescu, „Singurătatea mea populată de cărți”, RL, 2002, 37; Manolescu
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
într-o mișcare lină, desfășurată în ritmurile eternității, cu fiorul spațiului nemărginit și a timpului derulat în cicluri prestabilite. În Conrad, poetul dă, pe motivul, cu adânci rezonanțe interioare, al exilului, unele din cele mai bune pagini lirice ale sale. Proscris politic, Conrad rătăcește, ca și Childe Harold, eroul lui Byron, prin lume, oprindu-se în locuri marcate de o istorie revolută, în fața ruinelor antice, pentru a cugeta la soarta omului și a civilizațiilor, la roata timpului, la libertate și la
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
gândit că și Domnul Însuși cunoscuse gustul amar al singurătății când fusese părăsit de Tatăl. Într-adevăr, viața Domnului Iisus nu fusese nicidecum o călătorie plină de slavă și fericire. Domnul a îndurat neînțelegerea și ocările oamenilor străbătând ca un proscris Iudeea și trecând prin cetățile Tir și Sidon. „Cu toate astea, trebuie să merg mai departe.”, a murmurat Domnul atunci cu tristețe. „Și azi, și mâine, și poimâine” Înainte aceste cuvinte ale Domnului nu mă mișcaseră prea adânc. Însă, mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
paranteze. Iar acest lucru, după cum s-a spus, are legătură directă cu unele hermeneutici de astăzi. Legătura poate fi sesizată atât sub forma unei moșteniri active, deși estompate, cât și în reactivarea unor criterii după care nonsensul este identificat și proscris. De regulă, destule gesturi și credințe străine ne apar lipsite de sens. Uneori le percepem ca nemijlocit absurde. De ce atunci să nu apară astfel și propriile noastre credințe în ochii altora? În definitiv, de ce nu am recunoaște ca absurde în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
între paranteze. Iar acest lucru, după cum sa spus, are legătură directă cu unele hermeneutici de astăzi. Legătura poate fi sesizată atât sub forma unei moșteniri active, deși estompate, cât și în reactivarea unor criterii după care nonsensul este identificat și proscris. De regulă, destule gesturi și credințe străine ne apar lipsite de sens. Uneori le percepem ca nemijlocit absurde. De ce atunci să nu apară astfel și propriile noastre credințe în ochii altora? În definitiv, de ce nu am recunoaște ca absurde în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care căuta să se răzbune. în timp ce alerga către liniile dușmane, agitând sabia, și dobora deja primii adversari, simți lămurit, cu o siguranță fără greș, că nimic nu ar fi putut sta împotriva acelei forțe vulcanice dezlănțuite de armata aceea de proscriși: forța pe care deja o intuise în ei în timpul instrucției, dar asupra căreia își impusese să nu-și facă iluzii și care acum se elibera în toată puterea ei, cu neputință de controlat. într-adevăr, îi conducea tot atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să creadă că informațiile nu fuseseră ale lui tot timpul. Mai târziu se gândi, încruntându-se, la femeie. Fusese acolo, în cameră, aplecându-se deasupra lui. Spusese că de-abia intrase. Intrase fără să fie văzută, într-un ascunziș de proscriși hăituiți și vigilenți. Părea ridicol. Nehotărâți ce să facă cu ea, oamenii o închiseseră în cele din urmă într-una din camerele libere ale fermei. Era ciudat că, deși casa vuia de gândurile bărbaților care roiau încordați încoace și-ncolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
codru barosan de pâine, să nu moară În această tentativă de-a opține un ceva ce În normale condiții nu se putea. Mai mult...Până și la „AUSCHVITZ” mâncarea condamnațilorr la moarte era comestibilă iar Comandantul Lagărului Rudolf Lang oferea proscrișilor, cu trei-patru zile Înainte de a fi gazați - pâine cu salam...! Numai la penetenciarul Rahova, se serveau deținuților În măncare viermi, pietricele, cotoare de morovi stricați și chiar În putrefacție, slănină stricată mirosind Îngrozitor, găurită de viermii ce uneori Încă mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a vă mulțumi din toată inima. Să trăiți și fericire fără prejudecăți la toți ce-i prezenți...!” Însfârșit, cu inima căt un purice, cu ochii roată În toate direcțiile de teamă să nu Întălnescă vre-un cunosut, ce-i doi proscriși se văzură așezați confortabil În avionul ce avea punct terminal aeroportul german Frankfurt pe Main. Dar, surprizele emoționale pentru Tony Pavone Încă nu se terminaseră.Approximativ, după cinsprezece minute de zbor, Comandantul anunță o aterizare forțată de câteva minute pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În literatură, În special franceză. La Colegiul Sarah Lawrence. Iar domnul Sammler trebuia să se chinuie să-și aducă aminte Balzacul citit În Cracovia, În 1913. Vautrin, criminalul evadat. Din ocna plutitoare. Trompe-la-mort. Nu, chiar nu-i păsa de romantismul proscrisului. Angela dona bani la fonduri care finanțau apărarea ucigașilor și a violatorilor negri. Asta era treaba ei, bineînțeles. Cu toate astea, domnul Sammler trebuia să recunoască faptul că după ce-l văzuse pe hoț la lucru dorea foarte mult să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dezvăluie înainte de vreme. În schimb, nu izbuteam să pricep ce-l făcea să acționeze astfel. În numele prieteniei, eram dator să-i vorbesc. — Cum îți poți abandona așa, de bună voie, orașul, familia, breasla, ca să te duci să trăiești ca un proscris, ca un răufăcător, fugind de la un munte la altul de teamă să nu fii adus îndărăt în fiare, și totul pentru o fată căreia nu i-ai adresat cuvântul decât o singură dată în viață? Iscoditorul își puse palma mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]