426 matches
-
aș putea spune că Lovinescu era un adulator necondiționat al lui Carol al II-lea. în 1940 refuzase să aducă vreun prinos regelui cu prilejul aniversării a zece ani de domnie, când reprezentanți iluștri ai intelectualității noastre creative i se prosternaseră pierduți în elogii. Dar iată că acum izbucnise retoric și aproape patetic în a-i lăuda virtuțile de civilizator modern. Poate că nu era decât expresia unui moment, sub impulsul cine știe cărui elan stimulator. Revela totuși o fațetă mai puțin obișnuită
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
cred că ies în câștig pe altă parte. De cele mai multe ori, cei din urma se înșeală. Există, în schimb, boșii care le conduc acelor patroni afacerea și care în fața subalternilor își bat joc de patron, dar care în fața patronului se prosternează. Pe cât e de curajos boss-ul de sub patron, pe atât de sănătos biznisul. Va urma... Mai multe voci din redacție au cerut declanșarea unei greve a jurnaliștilor până la soluționarea situației salariilor. Scrisoarea jurnaliștilor de la "România liberă" “Domnule Dan Grigore Adamescu
Jurnaliștii de la "România Liberă", în pragul revoltei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80650_a_81975]
-
cu lacrima ta cea fierbinte Vei topi al gheții răsad. Cum se clatină plopu-nchisorii Și-n celule, zdrobite se sting Vise caste și vieți iluzori.... 1938 V De șaptespre-ce luni curat Te chem la casa ta, Și gâdelui m-am prosternat, Tu - fiu și spaimă-a mea. Ce-i fiară, om - nu mai pricep Și nu știu să deznod Arcanul tragic și sirep Izbind spre eșafod. Și numai flori - buchet arzând, Și tămâier cadelnițând, Și pași spre undeva, Și-n ochi
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
de veacuri - amoralitatea?! Ce este, de fapt, dincolo de bine și de rău?! Revenind la eroii noștri de roman, observăm că sentimentul de vinovăție apare doar la unul dintre ei, la Raskolnikov, pe care o prostituată, Sonia, îl convinge să se prosterneze în piața publică, să bată cu fruntea caldarâmul și să-și ceară iertare, în numele credinței în Iisus. Celălalt, Julien Sorel, va fi executat, nu-i așa, după verdictul unui tribunal pe care acesta îl consideră doar un instrument al puterii
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
după un monolog al tatălui, sclipitor și cinic, cei de față asistă la o scenă neașteptată: Zosima, un monah respectat de toți și cu o bine stabilizată aură de sfânt în viață, fără o vorbă, fără un gest pregătitor, se prosternează la picioarele ofițerului Mitia, într-un gest de umilință și compasiune extremă. Singura explicație pe care o dă celor de față, uimiți - o explicație ce vine abia mult după act și nu e foarte clară! -, este că gestul arată, presimte
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
idei și fapte nobile, artiști, colegi care au dorit și doresc să fie normali. Să-și facă meseria, cu devoțiune și credință. Treaba asta nu e cel mai simplu lucru din lume, într-o societate ca a noastră, care se prosternează nerușinat în fața subculturii cu clopoței, cu discursuri goale, atinse de fanfaronadă. "Zile și nopți de teatru european" este un Festival care, de cîțiva ani încoace, aduce un parfum nou și provocator simțurilor într-un oraș strivit de inerții, de conjuncturi
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
lui de altădată. Tema romanului The Ghost Writer, publicat de Roth în 1979, fusese venerația invidioasă a tânărului Zuckerman, alter-ego-ul autorului, față de marele scriitor E. L. Lonoff în casa căruia fusese admis în 1954 ca umil pelerin venit să se prosterneze la picioarele maestrului și dornic să i se permită să-i scrie biografia. Lonoff avea toate caracteristicile atribuite de Roth lui Malamud. El era „șef-rabinul, arhidiaconul, marele preot perpetuu al mâhniriii perpetue". La cei 23 de ani ai lui, Zuckerman
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
un neant cețos: asprimea gerului, Tabriz, miezul iernii?!?... Pesemne că visasem toate astea. Pe la ora șase, rugăciunea de seară a întrerupt sărbătoarea. Orașul se odihnea într-o lumină cu gust de fructe. De-a lungul canalului, credincioșii își mormăiau rugăciunile, prosternați printre bicicletele răsturnate. Terence conta pe seara aceea ca să-și redreseze încasările. Întindea febril ghirlande de becuri și stegulețe de-a lungul terasei. O tăbliță de ardezie agățată la poartă anunța: Mare concurs cu premii, Merry maker's Band (trei
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
lui Moraes, Aurora Zogoiby, este, evident, regina orașului, identificată cu metropola întâi când îi inhalează aromele fetide pentru a le reda în picturile sale, apoi prin dânsul anual, în care, fiind aleasă orașului, aduce ofrande zeilor indieni în fața unei mulțimi prosternate în adorație. Datorită Aurorei, istoria și familia, politică și fantezia se încrucișează într-un peisaj urban romantic și atrăgător. Dar, tot prin ea, orașul își dezvăluie și fațetă să întunecată, crudă. Moraes se teme de însingurarea amândurora, de diferențele și
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
pag.15 Doamnelor, acest adevăr este de trei ori evident! Pentru că, ar fi culmea-culmilor ca, în plină epocă talkșoiană*) de creștere a densității moderatorilor și analiștilor pe metrul pătrat mioritic, a manelismului valoros și a folclorului autentic agonizând, să ne prosternăm în fața îcorolei de minuni a lumiiî. Știți cumva ce e aia î -Nuuu!, au răspuns auditoarele în cor. în urma acestui răspuns tranșant, Haralampy a suferit un șoc și, după ce i-a cerut senatorului George Pruteanu un CD cu recitalul de
Româncele nu mai nasc poeți... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12897_a_14222]
-
morbul" expunerii științifice. Chiar și filmele, și documentarele noastre istorice sînt realizate în conformitate cu paradigmele „eroizante" ale mitologizării. Personajele istoriei românești au mereu, la reconstrucția arheologică, aure de semizei, gesturile lor revelă conținuturi irepetabile. Omul modern nu poate decît să se prosterneze în fața trecutului și apoi, inhibat, cel mult să-l ignore. Andrei urmărește, fascinat, exponatele interminabilelor săli din British Museum (unde l-am dus în trei zile consecutive!). Fiecare dintre ele este însoțit de un comentariu inteligent, care îl apropie de
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
timp și e nou" (În coliba unchiului mort). Postura persiflatoare vizează "inimile" sentimentale ce se pictează, "ele pe ele", pe "protuberanțele trandafirului": "pe a mea n-o văd, minunea / a cîntat îndestul pasămite, / a cîntat, s-a arătat, s-a prosternat/ și s-a spart, țing-zding, zding-țing" (Minunea a cîntat). Poetul își propune să practice simplitatea (fără a reuși, căci discursul d-sale exprimă un barochism senzual) cu o neliniște jucată, prostindu-se: "ca bătrînul nerod, vreau să văd / cum godăcel
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
vreme cît există numai mici "coterii" care să prezinte ici și colo (nici măcar nu zic să "impună") un poetaș sau un romancieraș, într-un tiraj derizoriu, atîta vreme cît, pe de altă parte, se așteaptă ca "lumea mare" să se prosterneze în fața unei istorii lungi și fastidioase începînd cu cronicile lui Macarie, Eftimie și Azarie, scrise în etern-pierzătorul dialect "furculition", atîta vreme cît nu există nici măcar un consens "național" (a se vedea mai vechea situație a lui Blaga potențial recipient al
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
și al ei mire, iată-l că sosește, Arma-n sus ridică și ochind țintește. ș...ț " Nu! strigă domnița; nu da, dragul meu! Pe-acest cerb, sărmanul, vreau să-l mîntui eu; Căci mie-n genunche el s-a prosternat, Convins că de mine poate fi salvat! Mie în genunchi a venit să ceară Grație... Eu nu pot ca să-l las să piară!" Și, zicînd acestea, ea a dezarmat Brațul ce-al său mire ține ardicat. ș...ț Mult poate
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
pe foc: același trup - mai străin ca străinii. Am spus da suferinței. Și torturii și morții și subteranei și pierzaniei da am spus. Și-am luat-o la sănătoasa. Am spus da infernului, bolii, vacarmului ei desăvârșit. De secole mă prosternez în fața altarelor ei. Demult nu m-am născut din altceva. Da. Întunericul m-a învins. Slavă, slavă, slavă, Doamne, spun în gura mare. Și fug mâncând pământul: eu - pacostea, catastrofa, venetica, proscrisa, străina. Fug, neștiind încotro. Ținta e fuga însăși
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
făcut repede remarcați, atât prin faptele lor, cât și prin înfățișare. Erau bine cunoscute pletele lor buclate, robele din pănură, armele și crucea. În fața acestor oameni, care se socoteau slujitori ai Domnului, populațiile categorisite barbare cădeau în genunchi și se prosternau văzând crucea de lemn, care era înfățișată vederii lor alături de mult mai înfricoșătoarea sabie. Nimeni și nimic nu rezista acestei forțe, care se folosea mai puțin de cuvântul Domnului și mai mult de argumentele forței. E adevărat, acești călugări războinici
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
com por ta mentul e ca un strat de flori plivit de buruieni, acolo totul are rostul 101 lui, nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Vezi apoi câte un templu budist pe lângă care nu poți trece fără să te prosternezi în fața făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji, totul e tre cător.“ Vrei în Egipt? Stai cu gura căscată în fața giganticelor vestigii, între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
n-au decît să-l comemoreze. Asta e modesta lor contribuție la democrația autohtonă. Sub Ceaușescu n-ar fi zburdat ei prin cimitire, pomenind pe cine ar fi avut ei chef. Dar cînd aud intelectuali ciupiți că vor să se prosterneze înaintea lor, ca să iasă în față ca păduchii, asta chiar mă irită. Mi se pare o formă de cerșetorie care îi insultă pe adevărații cerșetori. Să întinzi mîna după nițică glorie sau măcar băgare în seamă, făcînd pe prostul și
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
ce pretind aceștia și veți vedea ce fel de oameni sprijină PSD-ul. Or fi realizat că nea Sergiu, omul cu filmele, nu e decât o permanentă sursă de probleme? Când nu-i pupă-n dos pe comuniști, regizorul-minune se prosternează cât e de lungo-lat în fața unor strigoi ai istoriei, precum Antonescu. Nu mi-a venit să cred că un post de televiziune cu pretenții de pro-occidentalism a găsit de cuviință să propage aberațiile ideologice ale regizorului-senator căruia i s-a
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
cel de inferioritate și de cel de superioritate, simultan. Se simțea inferior oricărui om din comun, mai ales mahalagiilor. Întrevedea în ei o forță imensă, tremura în subconștientul lui la ideea că aceștia vor fi neapărat stăpânii de mâine, se prosterna în fața lor, se pregătea să se facă tolerat de ei. Un ton mai răstit al unui căruțaș îl demonta, îl făcea să-și piardă cumpătul. Când a făcut serviciul militar, Hangerliu a fost terorizat de sergentul de trupă, purtîndu-se prevenitor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi realizabilă m-ar scăpa de unde sunt. Picat cu avionul, cu o mitralieră sau numai cu revolver, cu un gramofon și un aparat fotografic, în epoca lui August, aș fi cucerit singur tot Imperiul roman. Toată lumea s-ar fi prosternat la pământ la coborârea și suirea mea în aeroplan. Aș fi îngenuncheat Senatul roman, inclusiv pe Cicero, cu un revolver. De fapt, cam așa ceva au făcut spaniolii în America și englezii în Indii. Îmi trec prin cap idei desperate. Să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
complet. Câteva clipe, își mută înfrigurat privirea îngrozită când la unul, când la celălalt, de parcă ar fi vrut să afle care dintre cei doi părea cel mai aplecat spre a-i arăta îndurare. în sfârșit, se întoarse iute către Sebastianus, prosternându-se înaintea lui - pentru că fața sa, cu trăsături puternice și virile, luminată de ochi cenușii și ironici, dar nu răutăcioși, îi inspira, cu siguranță, mai multă încredere decât chipul respingător a burgundului, dar mai ales fiindcă observase bine respectul supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ardeau deasupra cadavrului. Cineva pusese un Coran pe stomacul nefericitei, ca să nu intre diavolul în corpul său. Ridicai pânza care-i acoperea fața. Fața gravă și atrăgătoare părea modelată de amprenta tuturor iubirilor pământești: expresia ei mă făcu să mă prosternez. Totuși, moartea mi se părea un eveniment natural, banal. Un surâs disprețuitor înghețase în colțul buzelor dispărutei. Mă grăbeam să-i sărut mâna și să mă retrag, când, întorcând capul, o văzui intrând, spre marea mea surpriză, pe târfa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fierbere. Candidatura. Arbore *** fala * în *** dreptate. Eu sânt stăpân aci, nu voi! Eu sânt cânele păzitor. Iată un bătrân, un mort de metropolit. Antim - un spectru. Sânt viu, fraților. Dar nu mai *** ca nerozii *** pe băț. Citește testamentul. Toți se prosternează la pământ. Deodată se deschide sala. Intră un băiat îmbrăcat țărănește. Primește coroana... Marie... (se zice că Maria * a murit. - Ostaticii - Un ostatic recunoaște pe Maria) Tu ești, chiar tu... (cade Cortina) ACTUL AL PATRULEA PERSONAJE DIN ACTUL AL PATRULEA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
într-o postură ridicolă și chiar nedemnă. Auzise și el de talentul cuscrului său, dar acum i se părea că nu era vorba de teatru, ci de circ. După un timp observă că, în tot acest scenariu nu s-a prosternat niciodată în fața vizirului, sub pretextul durerii și-a ținut fruntea înălțată și ar fi de discutat ce este mai demn: să vii să te ploconești în fața vizirului și să te târăști în genunchi sau să joci teatru, simulând aproape isteric
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]