7,270 matches
-
105 milioane), imaginație mică. Deși e inspirat din Asimov (din care au mai rămas doar cele trei reguli ale roboticii) și pornește de la o intrigă polițistă, filmul degenereză în film de acțiune sută la sută. Și asta are repercusiuni asupra protagonistului, care e la fel de schematic ca un Făt-Frumos: nu te interesează ce spune - oricum, debitează doar clișee - ci ce face (pe cine urmărește, cu cine se bate, etc.). Efectele speciale CGI și kinetomania camerei nu reușesc să salveze filmul. Poate doar
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
această - cea mai proastă - variantă, în a doua, bunicul și nepotul ajung la casa de nebuni, victime ale convertirii lor perpetue la opiniile oamenilor acestor locuri. O altă baladă ne spune cum poți cădea la învoială cu Cel de Sus. Protagonistul este un meșter iscusit care știa să construiască biserici minunate. El avea o echipă de specialiști, bine închegată și o nevastă tânără și frumoasă. Deși eroul nostru construia o biserică creștină, el nu s-a sfiit să-și zidească soția
Folclor pentru drepcredincioși by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/12504_a_13829]
-
Romeo și Julieta în zilele noastre? Ambele cupluri se sinucid din dragoste, și totuși motivațiile diferă substanțial: eroii shakespearieni preferă moartea despărțirii, dar asta pentru că nu pot fi împreună și în viață totodată. Julien (Guillaume Canet) și Sophie (Marion Cotillard), protagoniștii filmului lui Yann Samuell, blazați încă din copilărie, suferă de un cinism subtextual - nu pot să creadă că dragostea nu se termină și aleg s-o conserve într-un fel original: rămânând într-o fundație în timp ce se toarnă beton peste
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
la un moment dat, doar că momentele nu coincid și pariul continuă. Să fie oare o compensație pentru un plictis existențial? Cu siguranță, iar filmul face viața "stas"(slujbă, nevastă, copii, vacanțe cu familia) să pară o alegere imposibilă pentru protagoniști. O scenă mi se pare ilustrativă pentru această afirmație: dimineața, Julien iese din casă pentru a pleca la serviciu. Ce spune soția? "Julien, du pubela afară!", "Julien, ia și gunoiul!", " Julien, sărută-mă!". De aceea, nu pot să fiu de
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
această afirmație: dimineața, Julien iese din casă pentru a pleca la serviciu. Ce spune soția? "Julien, du pubela afară!", "Julien, ia și gunoiul!", " Julien, sărută-mă!". De aceea, nu pot să fiu de acord cu criticii moraliști care le reproșează protagoniștilor egocentrismul și nepăsarea față de ceilalți. În viața de zi cu zi aș înțelege obiecția, în universul creat de film, ea nu se aplică. De altfel, structura episodică a filmului (similară cu cea din Jules et Jim) se datorează etapelor unui
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
cel puțin o mențiune; stilizarea grafică e acompaniată de una verbală (nu e de mirare că varianta de script după care s-a filmat era a douăzeci-și-șasea). Dialogurile sunt spumoase și incitante, e greu să anticipezi vreo replică de-a protagoniștilor. Mai mult, ele oglindesc incapacitatea personajelor de a lua ceva în serios: de la familie până la ei înșiși. Nu e atât umor bonom, cât ironie fină și sarcasm, cruzime uneori. Chiar când personajele vor să lase jocul deoparte, rămâne mai degrabă
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
să lase jocul deoparte, rămâne mai degrabă o parodie de melodramă decât o melodramă. Dar ce putea fi mai adecvat într-un film care-și propune să exploreze fața întunecată a ludicului? Iar lungmetrajul creează un univers ludic, compact, pentru protagoniști, în contradicție "grafică" cu cenușia viață "normală", un univers doar al lor, materializat într-un festin vizual. Secvențele suprarealiste punctează vârstele prin care trec personajele: pentru copilărie, cromatică stridentă, filtre de culoare, o fantezie ce reia alungarea Evei (Sophie) și
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
și convingeri diametral opuse, bine individualizate din azilul în care se tratează Inochente Damian, discuțiile și reflecțiile cu substrat filozofic, cultural, religios la care participă acestea, paginile reproduse din lucrări științifice (extrasele din tratate de psihiatrie) și chiar numele prietenei protagonistului, Clavdia, (aluzie evidentă la doamna Chauchat din romanul scriitorului german) demonstrează influența de netăgăduit pe care Muntele vrăjit a exercitat-o asupra scriitorului la redactarea acestui roman. De altfel, prozatorul român face în cîteva rînduri, chiar în corpul romanului, trimiteri
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
personalitatea mea amputată sau, în orice caz, profund jignită. M.I.: Și traumatizată. Există în romanele dumneavoastră, nenumit, un traumatism permanent. B.E.: Acest traumatism, sunt nevoit să mă repet, are o dublă sursă. Este, mai întâi, sursa evident socială, de opresiune, protagonistul prozei mele fiind un om ce trăiește într-un regim totalitar și este marcat de tot ceea ce știe despre sistem. Și, în al doilea rând, vine din faptul că orgoliul artistic nu-l asigură pe scriitor, nu-l face invulnerabil
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
Indiferent însă de motivație, neluarea în seamă a noilor cărți ale lui N. Breban este un act care îi aduce scriitorului prejudicii. Și nu numai lui. Imaginea momentului actual de creație este și ea prejudiciată, împuținată prin ignorarea unuia dintre protagoniști. în orice ipostază s-ar afla, Breban nu este totuși un scriitor ignorabil și chiar admițând că scrierile lui din urmă ilustrează un declin, că sunt toate eșecuri, ratări, a nu le lua în discuție este o pierdere nu în
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
în două zile a lui George Bălăiță sunt compuse pe această linie creativă, larg-integratoare, dând senzația unei umanități și a unor vieți comprimate în pagina de hârtie. Complementară acestei modalități prozastice este cea care, lăsând deoparte realitatea exterioară, societatea, participarea protagonistului în cuprinsul lor, își recompune personajele la nivelul discursului, prin captarea și dirijarea unui flux verbal caracterizant. De la schițele lui Caragiale la cele ale ,optzeciștilor" (Ioan Lăcustă, Cristian Teodorescu) și de la volumele biografice ale lui Radu Cosașu la povestirile tinerilor
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
1463-28 august 1464 și e îmbibat de date și referințe istorice, bine documentate, ce alcătuiesc un sumbru tablou de epocă. Conturul spațial și temporal e cu atât mai bine precizat, subliniat, întărit, cu cât autorul e decis să-și smulgă protagonistul de sub faldurile și vopselurile mitului: un mit ,contemporan", kitsch, precum cel rimelat de Dracula lui Bram Stoker. Sub narațiunea confesivă, spartă în fragmente dar aspirând, în ritmul ei sincopat, la o viziune a întregului, ghicim prin urmare dubla intenție a
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
înțelepților timpului său și un cerebral care trăiește existența la rece, îngrozind prin detașarea cu care omoară, mutilează, schingiuiește. Aici văd a doua notă de originalitate a cărții lui Marin Mincu. Odată fixat în solul epocii, în mediul său real, protagonistul e făcut să se recreeze prin invenție și distorsiune ficțională, prin intermediul poveștilor și legendelor pe care le răspândește, despre sine, în lumea largă. Deși cruzimea e în aerul timpului, faptele lui }epeș și versiunile îmbogățite ce cresc pe trunchiul lor
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
cărnii, dar lungmetrajul de față - pe care eticheta de "hard core" are ce căuta - e un atac la adresa cenzurii care, afirmă Hiroshi Komatsu - ascundea sexul și permitea violența. Propriu zis, întreg filmul e o succesiune de acte sexuale, ai căror protagoniști sunt Kichi și Sada, o prostituată, acte filmate "crud", iar eros degenerează în thanatos cum era și de așteptat. Inspirat de o întâmplare reală din anii '30. Cu siguranță, naturalismul nu lipsește din această peliculă, unghiurile de filmare au fost
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
arhi-folositul ,Nessun dorma" strică puțin imaginile. H.G. Wells a avut parte la naștere de niște ursitoare prost dispuse. Ultimele ecranizări (americane) ale prozei lui ricoșează din bară în bară, vezi Mașina Timpului, iar acum Războiul Lumilor. Poate e din cauza ,upgradării" protagoniștilor, care nu au nimic în comun cu cei originali cărora le cam lipsea stofa de eroi. Filmul cu Tom Cruise nu se mulțumește să strice doar personajul, ci și inamicul, stereotipizându-l in extremis: extratereștrii sunt răi, le-a luat mult
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
asta din orgoliu rănit și dintr-o reală afinitate electivă; apoi, după un timp, relativ scurt, eroina, fire plină de vitalitate, face o pasiune pentru un actor mult mai tânăr decât ea, foarte talentat; ceea ce îl eliberează pe deplin pe protagonist de (fosta) lui iubită, de care fusese atras pentru că ea reprezenta exact contrariul său. (Contrariile se atrag.) Aceasta este așa-zisa ,intrigă" a romanului; dar, de fapt, substanța cărții o constituie analiza caracterului protagonistului, Sebastian, numit astfel, (simbolic) după ,Martiriul
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
ceea ce îl eliberează pe deplin pe protagonist de (fosta) lui iubită, de care fusese atras pentru că ea reprezenta exact contrariul său. (Contrariile se atrag.) Aceasta este așa-zisa ,intrigă" a romanului; dar, de fapt, substanța cărții o constituie analiza caracterului protagonistului, Sebastian, numit astfel, (simbolic) după ,Martiriul Sfântului Sebastian". Ori, analiza naturii de excepție a eroului este admirabilă. Protagonistul cere de la ceilalți foarte mult, iar de la sine însuși - totul. Cu toți oamenii este intransigent, dar și înțelegător până la (aproape) îngăduință, însă
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
exact contrariul său. (Contrariile se atrag.) Aceasta este așa-zisa ,intrigă" a romanului; dar, de fapt, substanța cărții o constituie analiza caracterului protagonistului, Sebastian, numit astfel, (simbolic) după ,Martiriul Sfântului Sebastian". Ori, analiza naturii de excepție a eroului este admirabilă. Protagonistul cere de la ceilalți foarte mult, iar de la sine însuși - totul. Cu toți oamenii este intransigent, dar și înțelegător până la (aproape) îngăduință, însă față de eu-l său se dovedește necruțător, neiertându-și nimic, răsucindu-și singur, de fiece dată, cuțitul în
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
apare doar de puține dăți, fiind esențială, este privită cu o obiectivitate necruțătoare. îi vede singurătatea, curajul, dorința de a fi informată de problemele lumii, (ale ei proprii fiind multe și nerezolvate), logoreea solitudinii, pisălogeala pedagogică. Obiectivitatea, dorința realizată a protagonistului, împovărătoare și ușurătoare, merge uneori atât de departe încât el se întreabă dacă ea nu cumva îi distruge afectele. Nu. Luciditatea, nu nimicește sentimentele - decât pe cele nejustificate. Personajul constată totuși că există ,o fisură" între el și ceilalți care
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
încât el se întreabă dacă ea nu cumva îi distruge afectele. Nu. Luciditatea, nu nimicește sentimentele - decât pe cele nejustificate. Personajul constată totuși că există ,o fisură" între el și ceilalți care îl desparte de ei, lăsându-l absolut singur. Protagonistul resimte - și se acuză crâncen - un gol interior, un ,vid lăuntric", existențial. Antidotul acestui vid se numește intensitate. Intensitatea se obține în două moduri: prin scris și prin dragoste. Realitatea îi pare veștejită, searbădă, măcinată de rutină. Dar deși realul
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
crâncen - un gol interior, un ,vid lăuntric", existențial. Antidotul acestui vid se numește intensitate. Intensitatea se obține în două moduri: prin scris și prin dragoste. Realitatea îi pare veștejită, searbădă, măcinată de rutină. Dar deși realul i se arată rarefiat, protagonistul este totuși foarte implicat în present, ceea ce el știe foarte bine. Socialul apare în carte voalat și ubicuu. Sebastian dorește, mai presus de orice, să se exprime, să-și manifeste identitatea dar se stăpânește, ba chiar se reprimă vrând, parcă
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
tangibilă că Harap Alb poate fi oricine dintre noi. Iar muzica lui Nicu Alifantis, atît de variată și de modulată pe zonele pe care și regizorul, și scenograful au dorit, armonic, să le reliefeze este unul dintre însoțitorii minunați ai protagonistului. Și, de ce nu, ai spectatorilor. Nu cred că este cazul aici de școlărești evidențieri. Trupa de la Creangă este sudată, motivată, cu chef. Chiar dacă pe ici, pe colo, dar nu în locurile cheie, stridențele și excesele în jocul unor actori se
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
elementare instincte. Dumnezeu apare, în acest sistem de valori, ca Atoateîndurătorul, iar adversarul Lui tradițional - ca un Amăgitor ușor tautologic, ispitindu-l pe ,robul Mihail" să iasă în lumea largă, să-și părăsească perfecta incintă maternă. Respingând vehement asemenea avansuri, protagonistul, copilul matur, bătrân, mort pentru lume, se mai și răzgândește. Dacă un poem mai lung, ca Lumea Amăgitorului, îi expune și justifică refuzul, altele, mai scurte și mai vioaie, îl arată bine tăvălit prin plăcerile vieții, bucurându-se frenetic de
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
ispravă. Alte întâmplări completează comedia vieții la țară: somnul pe săturate al moldoveanului, mersul anevoie la munca în colhoz, birocrația sovietului sătesc. Asistăm la nenumărate situații ridicole, episoade ca de basm, pilde, întâmplări hazlii dintr-un sat colectivizat, ai cărui protagoniști sunt un țăran cam prostănac, vițelul lui și văcarul satului. E o glumă prea lungă și destul de căznită pentru un roman. Poți să savurezi sau nu acest umor popular, încărcat de anecdote, alunecări în absurd, complicații imprevizibile ale epicului rural
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
îl înșela de mult". În Pâine răsturnată, cei doi bărbați aflați într-un concediu de recuperare la munte se resemnează în fața aceleiași evidențe: ,ne-am risipit viața". Iar în Duminica muților, care are dimensiunile unei nuvele extinse, traseul sinuos al protagonistului masculin, disputat între datoria conjugală și plăcerile adulterine, indică, în mod similar, înscrierea pe o curbă descendentă, a renunțărilor succesive, consolarea cu tot mai puțin, după avântul către tot mai mult(e). Astfel că proza aceasta are o anumită vârstă
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]