1,396 matches
-
ANDERCO, Ioan Artemie (16.II.1853, Borșa - 1877, Borșa), memorialist. Era cel mai mare dintre cei nouă copii ai preotului Petru Anderco, protopopul Vișeului de Sus și parohul Borșei. Tatăl său, figură luminoasă de cărturar ardelean, stăpânit de o curiozitate științifică neobosită și îndrăgostit de carte, nu a fost un om avut. A. învață la școala germană din Vișeul de Sus și la
ANDERCO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
1889, este și absolvent al Seminarului Teologic, un an mai târziu fiind hirotonisit preot. Cancelist mitropolitan, apoi contabil al Administrației Centrale Capitulare, „catehet” la Școala de Fete (1894-1905), tânărul cleric urcă încet treptele ierarhice pentru a fi numit, în 1922, protopop al Blajului. Din 1891, începe să scrie la gazeta bisericească „Unirea”, iar între 1900 și 1911, o conduce, în calitate de redactor responsabil și editor. Pentru articolul Aniversară, publicat în mai 1906, în care sublinia semnificațiile politice ale Adunării naționale de pe Câmpia
DOMSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286824_a_288153]
-
După hirotonire (1862), se dedică activității de îndrumător al vieții național-culturale din Bucovina. Paroh, din 1865, în comuna Ceahor, el a fost și profesor la Institutul Teologic din Cernăuți. Mai târziu, B.-I. va fi cancelar mitropolitan și sinodal (1884-1895), protopop la Cernăuți (1892) și, din 1895, arhipresbiter. Este redactor, între 1883 și 1895, al paginilor românești din publicația bilingvă „Candela”. A colaborat la „Albina” și la „Patria” din Pesta și, de asemenea, la o serie de publicații din Transilvania - „Gazeta
BERARIU-IEREMIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285701_a_287030]
-
George Barițiu, A. T. Laurian, Timotei Cipariu, V. A. Urechia, Petrache Poenaru. Până în 1871, fondul de carte a fost totuși destul de redus, acestuia alăturându-i-se și o importantă donație de monede, prima de acest fel, provenită de la Mihail Crișan, protopopul de Reghin, și oferită de către Al. Papiu-Ilarian. După 1871, evoluția instituției a fost mai rapidă, datorită masivelor donații făcute îndeosebi de membrii Societății Academice Române (devenită ulterior Academia Română), o contribuție remarcabilă având A. I. Odobescu, căruia i se datorează, între altele
BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285727_a_287056]
-
prilejul, cauza Ardealului său. Făcea parte din Consiliul Național al Unității Românilor, în care calitate a colaborat, la Paris (1918-1919), la alcătuirea hărții etnografice a Transilvaniei. A fost inspector școlar (1924-1925), preot paroh la biserica „Sf. Nicolae” din Șchei și protopop al Brașovului (din 1924), președinte al Eforiei școlilor românești ortodoxe din Brașov (din 1925). Între 1928 și 1931, a fost vicepreședinte al Senatului. Poetul Lucian Blaga îi era nepot. În publicistica lui B., preocuparea dominantă este aceea estetică. Chestiuni cum
BLAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
familia Széchenyi și relațiile ei cu românii, Acs Károly, primul traducător în maghiară al cântecelor populare românești. Totodată, a valorificat date și informații noi, adunate din arhive și colecții de manuscrise, despre viața și activitatea unor cărturari români: Gh. Asachi, protopopul Popa Pătru din Tinăud, Nicolae Milescu Spătarul, Gheorghe Buitul, Vasile Moga și, în mai multe rânduri, despre Gheorghe Șincai și Gheorghe Lazăr. SCRIERI: A román irodalomtörténet összefoglaló áttekintése, Alba Iulia, 1922; ed. (Istoria literaturii române), Cluj, 1924; Az erdélyi románok
BITAY Árpád (20.VII.1896. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285750_a_287079]
-
interesul papismului să capete în puterea lor Valachia și s-o înstrăineze de patriarhatul ecumenic, precum o încercase aceasta în Moldova cu oarecare succes. Spre a lupta cu dânșii și a-i respinge, patriarhul Antonios și-a pus ochii pe protopopul [... ] Petru, originar din Moldova, pe care-l trimise-n Valachia până ce se va restabili orânduiala, și anume până la întoarcerea mitropolitului {EminescuOpXIV 186} legiuit care plecase între acestea la Tîrnova; deci pentru atâta vreme patriarhul l-a însărcinat pe acest protopop
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
protopopul [... ] Petru, originar din Moldova, pe care-l trimise-n Valachia până ce se va restabili orânduiala, și anume până la întoarcerea mitropolitului {EminescuOpXIV 186} legiuit care plecase între acestea la Tîrnova; deci pentru atâta vreme patriarhul l-a însărcinat pe acest protopop Petru cu gestiunea mitropoliei din Valachia și i-au poruncit mai cu samă ca să caute a destitui pe episcopii mincinoși cari petreceau acolo, pentru a se putea ridica deasupra poporului și principelui țării escomunicarea ce se rostise asupra lor. Între
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
patriarh, nici de sinodul lui, ba nu vrură să se retragă din demnitatea și puterea uzurpată nici atunci când mitropolitul în drept îi destitui și aruncă asupra lor anatema. În zădar s-adresă Ștefan Vodă c-o scrisoare proprie, trimisă prin protopopul Petru la patriarh cu rugămintea ca să recunoască pe acei episcopi neîndreptățiți. La o asemenea cerere, zicea răspunsul, nu se poate da deloc învoire, fiind anticanonică, în contra bisericei și nedreaptă; pentru notoria lor violare a bisericii și netăgăduita scandelă sufletească, episcopii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea mare pe cei doi episcopi îngrămădiți, ci pusese și țara sub interdict, iar pe Vodă, preoțime și popor sub anatema cea mică, iar ridicarea acestei pedepse bisericești a declarat că atârnă de la primirea exarhului rânduit de patriarhat în persoana protopopului Petru. Episcopii Iosif și Meletie fură chemați să vie înaintea sinodului spre a-și cere în persoană iertare de la el, căci numai în acest mod o mai pot căpăta. Cu toate că Petru nu prea voia de la început, dar în urmă tot
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu escepția numai a hirotoniei diaconilor și preoților, lucru la care trebuia să puie pe cel mai apropiat episcop sau mitropolit din vecinătate. {EminescuOpXIV 199} Vodă, clerul și poporul se supuseră la ceea ce nu se putea evita, primiră pe întorsul protopop Petre cu toată supunerea ca pe un exarh, îi dădură toată cinstea și ascultarea, căpătară în acest chip atât iertarea cât și restabilirea încurîndă a administrației bisericești normale, care îndealtfel nu se putea ajunge decât sub forma unui scaun metropolitan
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dânsa cu rușine au scos-o afară din sat și cu paze trimețind-o din sat în sat, până la Drăgoești, spunându-i că supt mai grea pedeapsă va fi, de se va mai arăta. Dară ce ziceau oamenii ? Strigau zicând că protopopul nostru n-are leaje și e mai rău decât turcul, că nu lase vrăjitoarele în sat. [...] Multe nevoi și supărari de la oamenii cei proști capătă aceia care vreu să le strice serbătorile cele idolești și obiceaiurile cele bătrâne” (32, pp.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Revista Fundațiilor Regale”, „Gândirea și „Tribuna Ardealului” (la care e redactor). În 1939, îi apare placheta Casa cu pitici, iar câțiva ani mai târziu, în 1943, publică broșura Învierea fariseului Eleazar. Căsătorită mai întâi, în 1932, cu Florea Mureșanu, viitor protopop al Clujului, va fi, din 1956, soția lui D.D. Roșca. Arestată la 25 mai 1950 și trimisă la Canal, eliberată în 1952 și din nou arestată în 1959, A.-M. reușește să părăsească țara după 1970. Alte două cărți, La
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
, Petru (c. 1760, Târgu Mureș - 14.II.1821, Buda), istoric, filolog și scriitor bisericesc. Este fiul Anei (n. Munteanu) și al lui Gheorghe Maior, protopop, nepot al unor preoți și „nobili de Diciosânmărtin”. Învață la gimnaziile din Târgu Mureș și Blaj (1769-1774), însușindu-și limbile latină și maghiară, retorica și poetica. Remarcat, M. este călugărit și trimis, împreună cu profesorul său, Gheorghe Șincai, la Colegiul De
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
contact direct cu ideile și atitudinile iluministe. Revenit la Blaj, intră în monahism primind numele Paul și este numit profesor de logică, metafizică și drept la Seminarul Teologic. Între 1785 și 1808, renunțând la călugărie, este paroh la Reghin și protopop al ținutului Gurghiu și are prilejul să acționeze direct în sensul educării și instruirii sătenilor și copiilor prin predici și lecții sub cerul liber, să realizeze câteva obiective în favoarea obștii românești. Din 1809, după ce obține postul de cenzor la Tipografia
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
restabilirea autonomiei religioase a românilor, pentru respectarea drepturilor stipulate inițial. Înrudită îndeaproape cu Istoria Besearicei.... este Protopapadichia (publicată abia în 1865-1866, în revista „Sionul românesc” din Viena, și editată în 1997), o pledoarie la fel de vie pentru apărarea prerogativelor funcției de protopop, după canoanele ortodoxe. În spiritul acelorași imperative și al convingerii iluministe că un mijloc de ridicare a unui popor este cultivarea limbii, M. a fost preocupat de formarea și istoria limbii române, revenind cu observații și teorii care se constituie
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
porumbii, Mireasa, Dorul murgului. SCRIERI: Învățătorii și poporul, Sibiu, 1858; ed. îngr. și pref. Eugen Blajan, București, 2001; Istoria română națională pentru tinerimea română, Sibiu, 1861; Petru Rareș, principele Moldaviei, Sibiu, 1862; Detorințele noastre, Viena, 1868; Epistolă deschisă cătră d-nii protopopi, preoți, învățători și cătră literații români, Pesta, 1870; Seran și Zoran. Serilă, Mezilă și Zorilă, Pesta, 1873; Steaua maghilor sau Cântece la Nașterea Domnului Isus Cristos, Biserica Albă, 1875; Viața și operele lui Petru Maior, București, 1883; Cultul păgân și
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
22 din 27 februarie 1949). Prima serie a cursurilor a început la Institutul teologic din București la data de 30 ianuarie 1949, iar la celelalte două Institute (Sibiu și Cluj) la data de 20 iunie, acestea fiind destinate consilierilor eparhiali, protopopilor și întâistătătorilor care aveau sarcina de a difuza în rândul clerului inferior cunoștințele acumulate. Fiecare serie a cursurilor de îndrumare misionară trebuia să finalizeze perioada de pregătire printr-un • Ibidem, p. 9. • Ibidem, p. 16. • Ibidem, Anul LXVI (1948), p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Gheorghe Gașpar, preot. Urmează liceul la Timișoara (1892-1897), Becicherecul Mare (1897-1898) și la Beiuș (1898-1900), apoi cursurile Institutului Teologic din Caransebeș (1900-1903). După absolvire, se căsătorește cu Livia Blajovan și este hirotonit diacon la Lugoj, iar în anul 1911 devine protopop al Bocșei. Este condamnat de autoritățile austro-ungare la zece luni de închisoare pentru „delicte de presă” (1907). Face parte din redacția ziarului „Drapelul” din Lugoj, în 1919 și în 1920, când publicația e suprimată de cenzură. Între 1923 și 1929
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
cu vechi tradiții patriotice și cărturărești; tatăl, Iosif Hodoș, membru fondator al Societății Academice Române, fusese unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Avram Iancu și un om de întinsă cultură. Pe linie maternă, H., fiul Anei (n. Balint), era nepotul protopopului Simeon Balint, și el una dintre figurile marcante, ca prefect de legiune, ale revoluției transilvănene de la 1848. Își începe învățătura în localitatea natală, pentru a se perinda apoi pe la școlile din Baia de Criș, Brad, Brașov și Blaj, afirmându-se
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
Moldovei), cea mai veche scriere istoriografică românească în limba slavonă. Descoperită la Tulcea, într-un manuscris copiat în Moldova în a doua jumătate a secolului al XVI-lea (pe la 1710 aparținea preotului „Gheorghi din Băiceni”, dăruit lui de „preuteasa răposatului” protopop Ursul din Iași), cronica a fost publicată pentru prima dată de Ioan Bogdan, în 1895. Protograful, dispărut în decursul secolelor, a fost alcătuit în parte în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) de unul sau mai mulți dieci de cancelarie
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
Academia Teologică. Predă, până în 1946, teologia dogmatică, istoria Bisericii universale, limba greacă, apologetica, pastorala. Între 1936 și 1946 va fi rector al Academiei Teologice și va lucra ca redactor la „Telegraful român”. A fost hirotonit diacon (1931), preot (1932) și protopop stavrofor (1940). La începutul anului 1947 e mutat la Facultatea de Teologie din București, unde ține cursuri de ascetică și apologetică, din ianuarie 1949 fiind profesor titular de teologie dogmatică și simbolică. Detenția în închisorile comuniste (1958-1963) i-a întrerupt
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
asupra nefericirii amorului, caricaturizează confesiunea drept transă isterică: „Ha! Ha! Ha! - Cine nechează? (Râd eu. Sunt eu.)” și sfârșește cu o imagerie „horror” de necrofagie a „hoitului” iubirii. Și Emil Isac semnează o schiță în regim (auto)ironic și nonconvențional, Protopopii familiei mele. O microproză erotică, estet senzuală, de Claudia Millian, Ție, obsesia mea, debutează cu un crochiu descriptiv care transpune frapant maniera sofisticat decorativă a lui Gustav Klimt, maestrul picturii Jugendstil: „De atunci mă port mereu cu părul ridicat de pe
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
intrase în pagina de lege scrisă. Gloabele pe care slujbașii Domniei sau ai vorniciei (marele vornic - care încasa „șugubina de muieri” - avea, în Moldova, un „aparat” format din vornici, globnici, șugubinari), globașii, globnicii, le adunau de la păcătoși și păcătoase (și protopopii aveau dreptul de a încasa „gloabe” pe păcatul trupesc, concurându-i astfel pe vornici și mai târziu, după reforma lui Constantin Mavrocordat, și pe ispravnici 388) - completând vistieria țării ori veniturile anumitor dregători -, sunt prevăzute în acte, iar actualizările acestor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unii de trag fétele oamenilor de fug cu dânsele fără de știrea părinților unile cu voia lor, altele fără voia lor”, pe răpitori [„pe unii ca aceia”] „să nu-i cununați, nici la bisérică să-i primiți și să aibă voie protopopul să-i globească pre fată cu bani 200, iară pre fecior cu bani 4000” - să-i unească prin căsătorie „pe fugători și furătorii de fete”). Pe Dragomir Holteiu 403, zis și Inimă Rea, care - ajutat de alți patru „holtei” - „au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]