599 matches
-
vina“ că sunt centrul definitoriu al vieții umane laudă lor! să mă ierte: dar rusoaicele n’au avut niciodată alt rol decât acela de a „produce“ soldați. Ne-au devenit „oaspeți“ de felul vulpii care-și schimbă vizuina, Învechită și proverbial „Înmiresmată“, exportând „parfumul“ În vizuina vecină a viezurelui. Dar, tot răul spre bine, fie că rușii au pornit prea târziu la drum, fie că tehnica militară a progresat prea rapid, noi am pierdut doar, dureros doar, Basarabia. Urma altminteri restul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sfârșit și generalizatei sărăcii, unor represalii, Îndreptățite, dar și incontrolabile ca venind pe calea terorismului. Căci războiul Își schimbă caracterul: din cenușăreasă, “coloana a V-a” devine prințesă. Și, ca și poluarea, terorismul nu are granițe. Altminteri, sărăcia noastră devenită proverbială ne-ar fi fost scut: cine râvnește la așa ceva? Mă gândesc și la deja cotidienele alarme false: sunt ele simple manifestări ale unor iresponsabili sau sunt menite amorțirii vigilenței ca’n povestea cu Petrică și lupul la oi? Și mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cumva să miroase sau să pipăie ceva, În bezna pânzei negre care acoperea borcanul, ca nu cumva să vadă ceva, cu radioul - desigur acordat pe cunoscutul 1053 kHz - destul de tare pentru ca nici să poată auzi, a simțit că eu - pescar proverbial - mă apropiam de el. Și a „făcut pe el“ de frică, cel puțin așa a arătat analiza apei... Simplu, mi-a simțit biocâmpul, care nu poate fi ecranat decât de distanță. Cristi a fost atunci diabolic: Apropiindu-i alt peștișor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și gasteropode, echinoderme, decapode, etc.), a fost triat, determinat și transformat în preparate umede destinate colecției Muzeului de Nevertebrate, grație efortului asistentului Gheorghe MUSTAȚĂ și laborantului său de atunci, simpaticul și mustăciosul Moș DIMITRIU, format la școala inegalabilului Ilie BOUREL, proverbialul laborant al marelui profesor Ioan BORCEA. A fost această „lucrare”, în sensul bun al cuvântului, o realizare de asemeni importantă, pe care cred că modestia profesorului a omis-o și mă bucur să-i reamintesc că a fost una din
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
rămășițele faimosului Babilon de aur). Babilon Ruinele Babilonului sunt situate la cca. 90 km. sud de Bagdad. Numele Babilon derivă de la Bab-ili care se poate traduce prin "Poarta Dumnezeilor". Babilonul este unul dintre orașele cele mai celebre din antichitate, devenit proverbial pentru rafinamentul și grandoarea sa, pentru frumusețea monumentelor sale și cultura locuitorilor. Niciun oraș nu a păstrat preeminența un timp atât de îndelungat ca Babilonul, prezervând gloria civilizației și făcând-o să progreseze de-a lungul a cincisprezece secole, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
situându-se pe poziții asemănătoare sau apropiate în aprecierea unor importante probleme ale vieții internaționale. În discursul de la 27 septembrie 1923, delegatul Venezuelei în Comisia de cooperare intelectuală a Societății Națiunilor, Parra Perez, spunea textual că "m-aș abate de la proverbiala curtoazie a unei întregi rase (delegații americani de limbă spaniolă) dacă nu aș prezenta în chip cu totul deosebit domnișoarei Elena Văcărescu omagiul admirației noastre recunoscătoare"108. La 10 septembrie 1930, venezueleanul Cesar Zumeta, președintele în exercițiu al Consiliului, declara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în timp câteva secole, Andi nutrea respect față de preocupările deosebite. La el acest simț a respectabilității era contrariat și stânjenit de zâmbetul colegilor mai democrați cărora apariția aceasta cu ștaif le părea caraghioasă. Pe lângă toate Andi avea și însușirile unei proverbiale distracții căreia îi datora risipirea obiectelor ce-i aparțineau: în expediții pierdea mereu șapca, peria de dinți, lingura și furculița sau prosopul care curgeau în urma sa într-un ritm crescendo; până și ceaunul de mămăligă se despărțea tot timpul de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
prin aer, asemenea luptătorilor asiatici, spre împlinirea unui destin previzibil. Nu, nu a văzut toate acestea și nici alte aspecte încântătoare pe care ți le poate oferi această minunată și tulburătoare câmpie! Nu a văzut, deoarece Dumnezeu, în "bunătatea" Lui proverbială, îi luase lumina ochilor. În schimb, a auzit și a simțit. În nopțile scurte de vară, a auzit mirabila polifonie a muzicii nocturne, interpretată magistral de artiștii îmbrăcați în fracuri ireproșabile, cărora indivizi cu vederi obtuze le reproșează anumite carențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai toate ungherele presei culturale românești, dar și în revistele din Capitală, alături de faptul că nu lipsește de la nici o manifestare mai răsărită, de la Constanța, la Săpânța; cine o cunoaște personal s-a obișnuit de mult cu neastâmpărul juvenil, ubicuitatea-i proverbială și agitația colocvială ca adevărată stare de agregare. Până și ritmul fragmentat și nervos al textelor sale trădează o ne-stare, să-i zic astfel, funciară. Orice editor păstrează, pentru uz propriu, o listă a debuturile petrecute sub privegherea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
l-a numit și definit Leon Volovici <endnote id="(279)"/>. Un discurs care suferă de evreo-centrism sau de româno-centrism și care folosește formule globalizante, fie foarte vituperante, cu efecte incitatoare, fie foarte măgulitoare, cu efecte anestezice. Dintre acestea din urmă, „proverbiala toleranță a românului” este reflexul mental cel mai răspândit. Mai ales după mijlocul secolului al XIX-lea, intelectualii și politicienii români au preferat mai mult să discute despre toleranță decât să o practice. S-a vorbit deci, insistent și pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reflexul mental cel mai răspândit. Mai ales după mijlocul secolului al XIX-lea, intelectualii și politicienii români au preferat mai mult să discute despre toleranță decât să o practice. S-a vorbit deci, insistent și pe diferite tonuri, despre o „proverbială” toleranță a românului față de alte etnii și confesiuni, o virtute Înscrisă Într-un soi de „cod genetic” al neamului. Este aceasta o caracteristică reală sau doar unul dintre numeroasele clișee care compun portretul schematic al românului, la rândul lui, „imaginar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(476, p. 197)"/>. Și Nichifor Crainic vorbea În 1937 despre „toleranța românească” Într-un text programatic de o intoleranță etnică ieșită din comun. Pe chiar aceeași pagină a Programului Statului Etnocratic În care glosa pe marginea „toleranței noastre proverbiale”, el atrăgea atenția că ungurii, germanii și, În mod deosebit, evreii din România sunt periculoși, pentru că ei „nu Înfățișează garanții de siguranță În organismul oficial al statului”, fiind „elemente de disoluție și ruină”. „Evreii - conchidea Crainic - sunt o primejdie permanentă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
130, p. 851)"/>. În 1935, Mircea Eliade crede că acest tip de reacții, câteodată alarmiste, sunt generate de un „imbecil complex de inferioritate” față de străini. Cu acest prilej, și el glosează pe marginea toleranței românilor, fără să-i nege caracterul „proverbial”, dar și fără să uite să pună acest adjectiv Între ghilimele : „Toleranța noastră «proverbială» este o tărie, nu o slăbiciune... Nu Înțeleg de ce țipăm : primejdie ! Unde e primejdia ? Că sunt minoritari prea mulți la posturile de comandă ? Îi vom scoate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alarmiste, sunt generate de un „imbecil complex de inferioritate” față de străini. Cu acest prilej, și el glosează pe marginea toleranței românilor, fără să-i nege caracterul „proverbial”, dar și fără să uite să pună acest adjectiv Între ghilimele : „Toleranța noastră «proverbială» este o tărie, nu o slăbiciune... Nu Înțeleg de ce țipăm : primejdie ! Unde e primejdia ? Că sunt minoritari prea mulți la posturile de comandă ? Îi vom scoate prin concurență, prin propriile noastre forțe, prin legi de administrație la nevoie - dar de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lucru respingător polonezii obișnuiesc să spună „Frumos ca o barbă de evreu” <endnote id="(70, p. 180)"/>, iar despre un om Înglodat „până peste cap În datorii” tot ei spun : „A sărutat evreul pe barbă” <endnote id="(127, p. 89)"/>. Proverbial pentru lungimea bărbii sale a devenit, În toată Europa, legendarul „Evreu rătăcitor”. În folclorul finlandez el este numit „Pantofarul din Ierusalim”, iar zicala „O barbă lungă ca aceea a Pantofarului din Ierusalim” este dublată de o explicație comică : „El a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și a ceapă”, scuipând pe jos și purtând „laibăre soioase”. Această populație „are ceva respingător, Întărit Încă cu necurățenia rău mirositoare de care e Îmbăcsită”. În privința femeilor evreice, aceste neajunsuri ar fi insuportabile, fiind la polul opus cu frumusețea lor proverbială : „Ovreicele sunt cunoscute În toată creștinătatea pentru frumusețea lor, numai trebuie să ai grijă să le speli, să le fereduiești și să le parfumezi ; altfel e zadarnică orice iluzie” <endnote id="(366, pp. 109 și 131-132)"/>. O presupusă calitate maximală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spirituală” etc. <endnote id="(481, pp. 336- 342)"/>. Putoarea de usturoi și ceapă „Pute țara de jidani.” Tot În cadrul unei pretinse explicații „realiste”, s-a spus că mirosul urât pe care l-ar degaja evreul s-ar datora nu numai „proverbialei” sale murdării, ci și excesului de usturoi și ceapă din dieta sa. Câteva zicale și proverbe populare surprind această percepție : „Pute a usturoi ca un evreu” (zicală românească și poloneză ; cf. <endnote id="3, p. 63 ; 70, p. 180"/>), „Evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe cap”, „pentru că fiicele lui Iuda au aceiași plăcere de a purta veșminte și podoabe somptuoase pe care o aveau și În zilele profetului Isaia” (referire la Isaia 3, 18-24) <endnote id=" (382, pp. 390-392)"/>. Pentru a-și legitima faima, „proverbiala” frumusețe a evreicelor din epoca modernă trebuia să moștenească presupusa frumusețe a evreicelor din epoca biblică. „Ești frumoasă, Lea !”, Îi spune evreul habotnic Manasse nepoatei sale, În piesa omonimă publicată de Ronetti Roman În 1900. „Dumnezeu ți-a dat moștenire
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ruhălă și Mesia, publicată În 1858, se spunea că „Ruhălă era prea frumoasă pentru ca să nu fie și virtuoasă, cu toate că acesta este un sentiment care numai de fiicele Ierusalimului se cultivă” <endnote id="(3, p. 55)"/>. Stabilitatea cuplurilor familiale evreiești și proverbiala fidelitate a nevestele evreice au Întreținut această legendă. Iată un tablou idilic zugrăvit de un publicist român În 1885 : „Fata de jidan la 14 ani este femeie În toată puterea cuvântului și În stare să ție casa. Este totdeauna la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu ele nu este mai puțin nocivă. Mai ales că, așa cum vom vedea, unele dintre aceste clișee sunt doar aparent pozitive, ele subliniind, de fapt, explicit sau implicit, trăsături de caracter negative. Un bun exemplu de stereotip (aparent) pozitiv este „proverbiala” inteligență a evreului. „Inteligent - cum doar evreii pot fi”, scria prozatorul Panait Istrati În anii ’20 <endnote id="(723, p. 684)"/>. Exclamații admirative, de genul „Deștept ovreiu’ !” sau „Cap de jidan !” <endnote id="(3, p. 44)"/> erau atât de obișnuite
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Russo pare să continue ideea economistului francez : „Ovreiul [din Moldova] e bătut și batjocorit de mulțime, josnicia lui târâtoare stă În fața netoleranței și a prejudecăților sălbatice ale norodului, el n-are demnitatea amară a raselor decăzute ; frica lui a ajuns proverbială” <endnote id="(366, p. 109)"/>. Când evreul reacționa totuși, românul se arăta uimit. În 1823, de exemplu, câțiva evrei au Îndrăznit să se apere În fața agresiunii unor români. Slugerul Costache, vătaf la agie, a declarat cu acel prilej că evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Își purtau ca niște umbre fugărite de furii destinul lor. În care rezidii umane Își are refugiu suferința va rămâne pururi o enigmă” <endnote id=" (693, II, p. 240)"/>. Și totuși, cum se explică faptul că „frica evreului a ajuns proverbială” (În termenii lui Alecu Russo din 1840) ? Cum se explică resemnarea evreilor În fața discriminărilor, a expulzărilor și a masacrelor la care au fost sistematic supuși ? Prin sentimentul lipsei unui stat al lor, care să-i apere și În care să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
grija zilei de mâine, și ziua de groaza ce-i poate aduce noaptea, el totuși trăia ca mai-nainte, ceva mai smerit, ceva mai sfiicios, dar tot el - ovreiul” <endnote id="(650, p. 71)"/>. Cel care a deplâns, Într-adevăr, proverbiala resemnare a evreilor a fost poetul Haim Nahman Bialik. Vizitând Chișinăul după cumplitul pogrom din 1903, el a compus celebrul poem Orașul măcelului. Bialik nu deplângea nici violența oamenilor simpli, nici cinismul politicienilor, nici nepăsarea autorităților, ci milenara pasivitate și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
proces istoric, de modificare a mentalității de veacuri a evreilor (vezi capitolul „Infanticid ritual”). Într-un eseu controversat (Un peuple de solitaires, 1956), Emil Cioran a Întors mănușa pe dos. În stilul său paradoxal, el a transformat viciul În virtute. Proverbiala și ridicola frică a evreilor a devenit „temeritatea și noblețea fricii lor” : „Luptători din vocație - [poporul evreu] e cel mai războinic dintre popoarele civile [...] Confortul limitelor le este străin [evreilor] : Înțelepciunea lor e Înțelepciunea exilului, cea care te Învață cum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vitejia, c-or să-i rămâie copiii pe drumuri” <endnote id="(263, pp. 172-174)"/>. Cinofobia și licofobia Câinele este cel mai bun prieten al omului. Nu și al evreului. Dimpotrivă. Pentru imaginarul colectiv, frica de câini a evreului a devenit proverbială. În paremiologia populară poloneză, un om fricos este „Curajos ca un evreu În fața câinilor” <endnote id="(70, p. 179)"/>. Dar de unde provine cinofobia de care suferă evreii ? La sfârșitul secolului al XIX-lea, folcloristul bucovinean Dimitrie Dan credea că evreul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]