2,509 matches
-
de artă plastică din oraș, vârful de neatins rămânând Încă Atelier '35, un fel de TIFF plastic, vor putea spune, peste ani, cei patru studenți trash, doctoranzi la mari universități europene și americane, Îngăduitori cu zoala și zoaiele creației autohtone, provincială oricum, repede dizolvată de un Domestos ironic de extracție postmodernă. Brândușă era În al nouălea cer. Dacă ce se vedea În tabloul lui Ziffer a fost pictat la Paris, Însemna că el, de fapt, cumpărase odată cu tabloul și un apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lipită de el, apoi se Întoarse cu fața spre ea. Ea Îl privea și Îi zâmbea mirată: avea trupul plin de răni. Străluceau stins pe el ca o cămașă moale și zdrențuită de zale. Îl știe invulnerabil, un mic Ahile provincial, doborât de propria-i oboseală la asaltul micuței sale cetăți de hârtie, surd la Încurajările mulțimii care Îl Îndemna să sfârșească ca eroul din Iliada, sau cel puțin din Întâmplare, ca domnul Măran, la Revoluție. Ea continua să zâmbească, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
calculate zidărește și strungărește, cu abacul, deși calculatoarele puneau piedică. O împărțire a proprietăților dura cât timpul de dispariție a izotopului radioactiv (10.000 de ani), iar viitorul era calculat să treacă prin Brăila, pe linia de centură... Un târg provincial de la marginea de Est a civilizației. Născuți în văgăunele județului, în satele uitate și de natură și de Capitală, părinții și-au trimis progeniturile la Brăila. Iar la Brăila ce-au făcut? Și-au adus satul cu ei. Mârlanii, foști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
revarsă pe umeri, ținându-mi de cald; ea, cea de lângă mine, îmi surâde iarăși, în felul acela jucăuș și irezistibil. Ne plimbăm neglijent pe țărm, apoi, brusc, ne hotărâm să urcăm pe colina care se ondulează elegant, într-o spirală provincială, spre acoperișul de țiglă arămie al unui bungalow scund. O dată ajunși pe coamă, grădina plină de arbori miniaturali și de pietre (adevărate menhire orientale, se înfioară sufletul meu primitiv) pe care înflorește deslușit mușchiul ni se deschide, luminoasă și austeră
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fani în Japonia. Uimirea scriitorului Donald Richie, care, cu vreo patruzeci de ani în urmă, pe parcursul unei călătorii pe așa-numita Mare Interioară a Japoniei, a fost întrebat cu precauții, dar imediat după ce au făcut cunoștință, de un tânăr japonez provincial dacă o cunoaște pe Jane Fonda și dacă îl poate lămuri cât de mare este Jane Fonda "acolo jos" și dacă orice femeie albă este așa ei bine, această uimire este, încă, a mea. Uimirea în fața coafezei care îți spune
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Tata era la Drept, mama era la Litere și la Geografie. Fiindcă a făcut și Româna și Geografia. Geografia a făcut-o pentru că era Mehedinți, care era prieten cu tataia și simțea nevoia să fie sub o tutelă. Ea era provincială, venită în capitală. A fost o vreme profesoară, după ce a ieșit din Facultate, la Liceul "Regina Maria". L-a avut profesor pe Ovid Densușianu, cum vă spuneam, pe Mihail Dragomirescu. Și a fost colegă cu o mulțime de profesoare de-
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
acordată statului trimițător. Articolul 29 1. Imobilele proprietate a statului trimițător sau deținute cu chirie și care sînt destinate îndeplinirii activității consulare ori servesc că locuințe pentru funcționarii consulari sînt scutite de impozite și taxe de orice natură, naționale, regionale, provinciale sau comunale, cu excepția taxelor percepute pentru remunerarea serviciilor special prestate. 2. În ce priveste imobilele proprietatea statului trimițător sau deținute cu chirie, scutirea fiscală nu se va aplica pentru impozitele și taxele care, conform legii statului de reședință, sînt în
DECRET Nr. 254 din 10 iulie 1978 pentru ratificarea unor tratate internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106527_a_107856]
-
Bruno are ceva dintr-un Gavroche emancipat, - la un moment dat se joacă cu o vergea de fier pleznind apa distrat -, iar Sonia o anumită alură vestimentară a anilor '60 care-i conferă o notă nu demodată, ci mai degrabă provincială, conformistă, cuminte atunci când nu îmbracă același tip de geacă pe care o poartă și prietenul ei. Dincolo de senzualitatea ei jucată copilăros se află însă un puternic instinct matern pe care Bruno îl ignoră, ori acest instinct face diferența. Cred că
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
care să necesite disimulări și în-co-vo-ieri ale spinării, care să sprijine egoismul, indiferența față de alții și xenofobia, sub un regim care tot timpul vorbea despre clasa mun-ci-toare aflată la guvernare, dar în realitate cultiva în cetățeni cel mai mă-runt spirit provincial. Toți cei care am crescut în co-mu-nism, in-clu-siv cei care i s-au opus în mod direct, suntem marcați de el într-un fel sau altul, atmosfera lui morală nefericită ne-a otrăvit mai mult decât ne-am fi putut
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
personajul e, bietul, o creatură de hârtie, iar autorul, orice ar spune critica răuvoitoare, are teme majore. Să citim atunci romanul nu pentru valențele lui de expresivitate (aceasta fiind mai degrabă involuntară), ci pentru episoadele formării și deformării unei tinere provinciale, în malaxorul Capitalei. Sabina Seni trece prin întâmplări și experiențe care o fac să se simtă o pasăre pe sârmă. În autobuzul supraaglomerat, un tânăr libidinos i se lipește de trup. Un arab care îi oferă, nitam-nisam, flori i-a
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
Sfatul familii", atribuită de Șerban Cioculescu vornicului Nicolae Dimachi (1777-1836), scrisă înainte de 1834, păstrată în manuscris la Muzeul Național al Literaturii Române. Piesa Sfatul familii, "cronică secretă a unui scandal bârlădean, este un tablou valabil al unei părți din societatea provincială de acum o sută și patruzeci de ani, la o cotitură istorică hotărâtoare." Volumul de Cronici teatrale adaugă personalității lui Șerban Cioculescu o nouă dimensiune valorică, demnă de a fi cunoscută și prețuită.
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
într-o anume măsură Șerban Cioculescu, a cărui vervă spirituală se revărsa mai îmbelșugat în oralitate și-n paginile de amintiri, și Cornel Regman, pe linia aceluiași haz ardelenesc ce înfruntă pedanteria tradițională, cunoscînd-o ca să zicem așa din interiorul mentalității provinciale în chestiune, dar care se simțea, la un moment dat, devansat de înclinația ludică a tinerilor optzeciști, cărora le-a găsit un cognomen amuzat: "generația hliziților".
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
într-o anume măsură Șerban Cioculescu, a cărui vervă spirituală se revărsa mai îmbelșugat în oralitate și-n paginile de amintiri, și Cornel Regman, pe linia aceluiași haz ardelenesc ce înfruntă pedanteria tradițională, cunoscînd-o ca să zicem așa din interiorul mentalității provinciale în chestiune, dar care se simțea, la un moment dat, devansat de înclinația ludică a tinerilor optzeciști, cărora le-a găsit un cognomen amuzat: "generația hliziților".
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
sale nu încalcă "principiul măsurii", invocat în textul introductiv, parțial reprodus și pe coperta a patra. Scuza (onorabilă) a lui Tudor Cristea ar putea fi ceea ce declară în același loc cum că scrie "fără parti-pris-uri zonale, dar și fără complexe provinciale, conform încredințării că nu există decît o singură literatură română, dar că ea se poate face (atunci cînd se face) oriunde". Să remarcăm mai întîi capacitatea d-sale de-a se rosti interesant asupra operelor incontestabil interesante ale actualității. Expertizele
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
a le împerechea la nevoie, de a le fixa în plasa celei mai riguroase proze"". Dar Tudor Cristea nu utilizează doar registrul aprobativ, înălțîndu-se pînă la elogiu, inspirat de satisfacția estetică. Spre deosebire de unii critici ori responsabili de periodice din spațiul provincial, inclusiv din "capitalele" acestuia, care îngînă opiniile consacrate ale "centrului", necutezînd a strica relațiile cu "persoanele importante", d-sa își păstrează dreaptă coloana vertebrală, chiar cînd e vorba de "clasici". Nici obediența la clișee, dar nici spumegarea colerică a unor
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
la cobză. "Ești Cristos? e craiova", rezumă poetul situația, retrăgând încă o dată craiovei dreptul la majusculă. O altă apariție în orașul detestat, de data aceasta reală, este a româno-americanului Andrei Codrescu. Poemul care o surprinde e suculent, cu întreaga gesticulație provincială însoțitoare: Când a venit codrescu în craiova/ și n-am știut că era păzit de firan/ de intensitatea adorației care face ca/ două țări să devasteze un local/ plin de afaceriști și țigani grași/ i-am luat fața în pumnii
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
ia seama. Are totuși lucruri mai importante de citit și de făcut decât să completeze, el, verigile lipsă din lanțul unor resentimente locale. Nicolae Coande scrie aici o poezie cu cheie; însă ratarea poeziei face inutilă descoperirea cheilor, a cifrului provincial. În altă categorie intră texte precum La jumătate, Sfoara ori Porțiuni neobservate ale trecutului. La rândul lor elaborate, ele nu mai au tonul de căznită ironie și realizarea tehnică deficitară ce compromite secțiunea mediană și volumul în ansamblu. Cel puțin
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
concomitent român și străin, cunoscătorul marilor literaturi ale lumii, cel care se apleca plin de solicitudine și asupra literaturii române. Suita articolelor lui Hasdeu pe teme culturale, culminînd cu Mișcarea literelor în Eși (1860), demonstra faptul că literatura română e provincială, dezactualizată, fără legătură cu Europa și, în plus, scrisă de niște mediocrități. în toate acțiunile sale perfect calculate, Hasdeu pleca de la jumătăți sau de la sferturi de adevăr, ridicate apoi la proporții de nerecunoscut; totul cu un singur scop, promovarea exaltată
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
devin confesiuni, dincolo de pragul intimității, excluzând orice calcul de imagine și chiar sentimentul de pudoare. Sinceritatea profesorașului din Borca este violență, ea colorând cu sânge cele mai uzuale, măi plate contexte. De la orice subiect ar porni: literatura, reviste culturale, autori provinciali sau "centrali", femei "dulci" și fetițe de școală, biserica și Dumnezeu, Pavese și Daniel Corbu, Aurel Dumitrașcu pornește abrupt și o ține tot așa, sfidând comoditățile de gândire și prejudecățile "burgheze". Maturitatea tânărului de douăzeci și trei de ani (în
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
un artificiu îndemânos de marketing. La vârful ei, în schimb, modelul tutelar al lui Woody Allen (și nu al lui Camil Petrescu, cum s-ar grăbi, vai, să descopere recenzenții didactici) se face imediat simțit. Nu numai că Andi, jurnalistul provincial de investigații mutat politicos din departament în departament, se trezește, la o analiză naiv revelatorie, părăsit, fără nici un motiv logic, de toate iubitele, dar felul schizoid în care se raportează la ultimul abandon e demn de scenariul, intelectual dinamic, al
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
din Sodoma, Drumul, Republica pe eșafod, Ziua mâniei și Manualul întâmplărilor până la cel de-al doilea, alcătuit, scurt, din Sara, Tobit și Fric. Limita maximă la care tinde, cronologic, Agopian nu înaintează dincolo de 1916. Granița, situată în plin belle époque provincial, e mateină. Iar teritoriul, aproximativ același cu cel circumscris de Ghica sau de Sion. S-ar părea că scriitura elaborată nu se poate conjuga decât cu epocile care, în literatura noastră, au creat-o dintr-un neobișnuit instinct al falsei
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
său copil. Într-un climat ostil și de dispreț față de persoana ei, dispreț venit din toate părțile, abia camuflat de membrii echipei care lucrează la spotul publicitar, fata cedează, însă nu fără condiții. Care este profilul ei psihologic? În ciuda aspectului provincial, Delia nu este doar o gâsculiță, nu a primit nimic de la părinți, aflăm asta dintr-o mică retrospectivă pe care o oferă drept contraargument tatălui ei, încercând să-l înduplece să păstreze mașina. Mașina este singurul lucru care l-a
Sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7276_a_8601]
-
de ziare îmi aduce acasă revistele culturale, stau și le sorb până pe la două-trei noaptea, chiar dacă sunt sau nu de acord cu unele articole. Și, după aceea, mă simt "la curent", integrată în circuit. Dacă, din păcate, prin educația mea provincială, am fost lipsită de sport fizic, mă delectez acum cu tot felul de sporturi mentale: dezleg cuvinte încrucișate (din cele grele, inteligente, nu integrame puerile), îmi plac filmele de mister, bine făcute, în care mă simt deșteaptă, pentru că îl prind
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
Cu roze 'mpodobite și liane." (Nostalgii medievale). Aceeași lume blîndă, tărăgănîndu-și iubirile și disperările, murind încet, în formă de statuie. În ciuda inegalităților de temă, o singură lumină, de miere lichidă, umple acest volum plăcut, la urma urmei, cu gentilețile lui provinciale, în lumea tuturor asprelor judecăți. S-a păstrat, în anecdotă, schimbul de epigrame dintre Codreanu și Păstorel la prăbușirea Hotelului Carlton, unde locuia cel din urmă, la cutremurul din '40. Scrie, ironic cum nu l-ai bănui, Codreanu: Când a
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
ultimul roman scris de Updike. În amplul proiect de documentare a Americii "de mijloc", nu de puține ori romanele lui Updike se transformă în adevărate cronici de familie. întrebat de ce îl interesează atât de mult genetica, Updike răspunde "...în mediul provincial tradițional, așezat, în care am crescut eu, îți cunoșteai toți strămoșii începând cel puțin cu generația străbunicilor..." Istoria lui Rabbit include trei generații, romanul In the Beauty of the Lilies (1996) acoperă mai bine de 80 de ani și patru
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]