569 matches
-
dat seama că literatura poate intimida nu literatura scrisul) mă plimbam prin fața clădirii unde se înțeleg atît de bine roșul psd-ist cu galbenul pnl-ist și la doi pași teatrul național fluiera încetișor cînd aluneca prin fața lui o femeie ca orice provincial nu pot înțelege metroul dar am coborît în fosa lui cu-n curaj nebun să salvez poezia cu o sfială de mare actor care simte că scena e mult în spatele vederii omului decis să salvez ce se mai poate salva
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
Corneliu Nicolescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996, p. 423. 4. a) I. Berlin, Cinci eseuri despre libertate și alte scrieri, traducere de L. Ștefan, Editura Humanitas, București, 2010, p. 494. b) M. Eliade, Profetism românesc 1. Itinerariu spiritual; Scrisori către un provincial; Destinul culturii românești, 160 p. Volum alcătuit de Al.V. Diță. 2. România în eternitate. Volum alcătuit de N. Georgescu, Editura Roza Vânturilor, București, 1990, 222 p. c) M. Eliade, Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, ediție și note
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sfârșit jăratic mistuitor"23. Putem afirma, astfel, că în acest capitol consacrat operei lui Slavici se ascund idei ce vor sta la baza studiilor critice a anilor ce vor urmat. Etichetele care i s-au aplicat scriitorului ca aceea de "provincial", "poporanist", "tezist", "moralist" nu se regăsesc în pagina Istoriei călinesciene; nu descoperim nici măcar preocuparea criticului de a-l subordona unui curent literar (ca "realismul țărănesc" în accepțiunea lui Tudor Vianu sau ca "realismul tragic" în viziunea lui Eugen Todoran). George
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fratele Elia, ministrul general, a dat ordin ca provincia engleză să fie împărțită în două: una de Scoția iar cealaltă de Anglia, așa cum era și înainte. Se spunea că el dorea ca după modelul Ordinului Predicatorilor, care avea doisprezece priori provinciali în lumea întreagă, în locul celor doisprezece apostoli, la fel și el să aibă sub comanda sa șaptezeci și doi de provinciali, în locul celor șaptezeci și doi de ucenici. Fratele Henry de Reresby a fost ales ministru [provincial] de Scoția, dar a murit înainte să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cealaltă de Anglia, așa cum era și înainte. Se spunea că el dorea ca după modelul Ordinului Predicatorilor, care avea doisprezece priori provinciali în lumea întreagă, în locul celor doisprezece apostoli, la fel și el să aibă sub comanda sa șaptezeci și doi de provinciali, în locul celor șaptezeci și doi de ucenici. Fratele Henry de Reresby a fost ales ministru [provincial] de Scoția, dar a murit înainte să-i ajungă numirea. I-a urmat fratele Ioan de Kethene, guardian de Londra, care a inclus în provincie toate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fratele Gilbert de Cranford la Bristol, fratele Ioan de Weston la Cambridge, fratele Adam Marsh la Oxford. Darul înțelepciunii s-a răspândit în provincia engleză cu atâta abundență încât, înainte ca fratele William de Nottingham să-și încheie slujirea de provincial, în Anglia erau treizeci de lectori, care «disputau» în mod solemn, iar alți trei sau patru care puteau preda fără a avea însă dreptul de a «disputa». Ministrul provincial, într-adevăr, alesese din fiecare convent studenți pentru a merge la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
bucurie atât de mare și de nedescris, încât cei care au avut meritul de a fi prezenți au declarat că nu mai simțiseră niciodată ceva asemănător. 81. Atunci papa s-a retras într-o chilie și i-a chemat pe provinciali și pe custozi la alegere, iar înainte de a vota a ascultat părerea fiecăruia. După ce a fost numit în mod canonic Albert de Pisa, ministrul de Anglia, fratele Arnulph, confesorul papei, ce fusese promotorul acestui demers, a proclamat alegerea și a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
conducere. 3. Al șaptelea a fost fratele Crescențiu din Iesi, oraș din Marca de Ancona. După ce a intrat în Ordin, cu toate că era în vârstă, fiind un bun expert în dreptul canonic și în arta medicinei, a fost ales, după puțin timp, provincial de Marche. Acolo a găsit o sectă de oameni superstițioși, care nu trăiau conform adevărului Evangheliei și după prevederile Ordinului nostru, considerându-se mai spirituali decât alții și voind să trăiască în libertate, atribuind toate acestea inspirației Duhului. El, în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
înainte nu a fost examinat și aprobat de către ministrul general și nu i s-a acordat oficiul predicării, [declarăm] că același ministru în această materie poate să delege responsabilitățile sale miniștrilor provinciali și vicarilor lor, în așa fel însă ca provincialii, sau vicarii în absența lor, împreună cu definitorii în capitulele provinciale, să-i poată examina, aproba pe frații provinciilor lor care, conform părerii lor, au nevoie de un examen, și să le acorde oficiul predicării, așa cum consideră că este folositor după
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vizează cadrul "acțiunii" dramatice: cele mai competente studii în materie subliniază că tragedia se desfășoară într-un spațiu deschis, simbolizând lumea în sens larg, pe când scena melodramei e un spațiu închis 199 (în Lulù, evenimentele au loc în cadrul restrâns al provincialului orășel; de asemenea, timpul nu e circumscris cu precizie și trimite la ideea de joc, de sărbătoare, de carnaval 200 cele câteva zile de vacanță). Cât privește "regia" propriu-zisă a melodramei, s-a identificat un set de reguli care individualizează
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
megafoanele pe străzi urlau discursul prefabricat... toți îl urmăreau pasionați pe președintele peltic care de obicei ținea ore întregi capul de afiș la TV. Tramvaiele și troleele golite de călători se fâțâiau disperate în căutarea blatiștilor și numai câte un provincial se mai urca în ele. Noi repetenții eram oameni cumpătați, nici nu aveam de ce să ne amestecăm cu ceilalți, așa că o parte din gașcă s-a refugiat direct la Drept... la bufet bineînțeles să nu mai audă gălăgia de pe străzi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
1974. Effects and functions in the evolution of signalling systems. Annual Review of Ecology and Systematics 5:385-417 [327]. Paley, William 1825. The principles of moral and political philosophy. (Works, vol.4) London: Rivington [115, 146]. Pascal, Blaise 1967. The provincial letters. Harmondsworth: Penguin [264]. Passin, Herbert 1942. Tarahumara prevarication; a problem in field method. American Anthropologist 44:235-247 [191, 272]. Patai, Raphael 1987. Druze. Eliade, Mircea, ed., The encyclopedia of religion. Vol.4. New York: Macmillan, pp.503-506 [305]. Patton, Walter
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
conducători (magistri sau praefecti) de districte teritoriale urbane și primari de comunități rurale. Evident, toți aceștia vorbesc limba oficială a administrației romane, latina. Armata. Pentru apărarea Daciei au fost aduse numeroase trupe. Alcătuite din cetățeni romani (organizați În legiuni) și provinciali servind În trupele auxiliare (unde vorbesc ei Înșiși latina populară), aceste trupe, staționează În zeci și zeci de castre. În castrul de la Apulum Își are garnizoana una dintre cele mai cunoscute unități pedestre de elită, Legio XIII Gemina. Cărămizi ștampilate
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
existat cinematografii naționale, mai ales europene. Dar televiziunea s-a născut americană și fagocitează, indiferent de adevăratele lor ponderi identitare și vernaculare, ansamblul televiziunilor europene. În contrast cu filmele noastre, toate emisiunile sunt preluări ale unor modele de dincolo de Atlantic, cu retardul provincial de rigoare: programele de tip sitcom, talk-show, meet the press, reality-show, news etc. sunt la noi importate ca atare. Totuși oricine știe că, într-o bună logică a pieței, cu cât un produs este mai singular cu atât se vinde
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
l ajungem la flaci), au fost instalați stăpâni și domni latini, calitatea de latifundiari a consulilor, proconsulilor și a altor persoane din administrația provincială romană fiind marcată prin flaccus. Istoria romanilor este înțesată cu acest nume, care ajunsese să însemne provincial al Romei, originar din Latiumul acesteia, cum rezultă și din adjectivul flaccus „atârnat, dependent (de Roma)”. Interpretând cuvântul folosit de Ovidiu în versurile: „Ghieții țineau într-o vreme, acum Flaccus ține Râpa scump-a Dunării, el singur cu sine” (în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe mesele țărănești. Atât de rapidă și de puternică a fost influența gastronomică occidentală, încât unele texte literare ne oferă detalii amuzante despre perioada în care ea s-a izbit de adepții trecutului nostru culinar. De pildă, Kogălniceanu, în Fiziologia provincialului în Iași, descrie o masă luată la un restaurant ieșean al anului 1844: „... bucatele sunt tot beftecuri, angemachturi, budinci și blamanje, bucate [...] care de unii se mănâncă cu sardele, ca să nu fie prea dulci și să strice dinții.“ Același autor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
servește ca de o mediere pentru abordarea problemelor timpului nostru într-un mod stilizat. După exemplul lui Brecht, de care se prevalează, o tratează ca pe o cronică. În Bleus, Blancs, Rouges ou les Libertins (1967), el pune în scenă provinciali scufundați în vârtejul Revoluției, în Le Radeau de la Méduse (1993), tineri ale căror idealuri s-au prăbușit în urma eșecului lui Napoleon și revenirii la Monarhie. El zugrăvește drama războaielor religioase atât la catolici cât și la protestanți în Le Vieil
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
băiatul și Lucreția n-ar fi bolnavi... o casă igrasioasă în mahala... și el n-are lemne... și n-are șfanț..." 51. Pe aceleași coordonate se plasează și drama Logodnicului din romanul omonim al Hortensiei Papadat-Bengescu. Tânărul Costel este aici provincialul stabilit în București, permanent preocupat de integrarea în grupul celor mondeni, în special prin vestimentația modernă pentru care își cheltuiește toate resursele financiare trimise de părinți. Naiv și ușor manevrabil de o cocotă experimentată, ca și Mișu din menționata bucată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la care - ar fi trebuit să știe - se purtau neapărat pantofi cu toc cui de oțel, care făceau coapsele bombate. Faptul că nu ar mai fi putut să poarte rochia aceea în S. nu putea decât să confirme cât de provincial era acel exil în care fusese condamnată să locuiască. Totuși, se simțea consolată până și pentru faptul că găsise un înlocuitor pentru România ei, unde putea călători în fiecare an ca să scape, cel puțin pentru două, trei săptămâni, de îngustimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ani și ani de umilințe, a aflat că doamna se afla la Buenos Aires; era primejdios să voiajeze cu briliantul, dar nu a dat Înapoi. Hoții l-au urmat În tren: se travestiseră, unul În călugăr, unul În militar, unul În provincial, iar altul Își sulemenise chipul din gros. Printre pasageri se afla un compatriot de-al nostru, cam smintit, un comediant. Cum Își petrecuse Întreaga viață printre travestiți, n-a văzut nimic ciudat la ei. Dar farsa sărea În ochii tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prin ninsoare, sub forma unui taximetrist clandestin, care opri mașina chiar în dreptul necazului și disperării lui: Domnule, doriți un loc la un hotel, asta e sigur. Deci, stimate domnule, vă rog să veniți cu mine! Dintr-o ancestrală precauție de provincial și de bețiv, Vladimir încercă să rețină numărul mașinii și figura-i comună de șmenar de pe Dâmbovița. Însă taximetristul clandestin îl zori prin ninsoarea care nu mai contenea în noapte: Haideți, urcați, domnule Ferdinand! Pe mine mă cheamă Vladimir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înșele personal de atâta sinceritate avântată, încât propriile aspirații mincinoase începură să-l consoleze pe el însuși, simțind, cu această ocazie, un elan de colosală onestitate. Vladimir, rotind între palme paharul mereu plin, pe care îl lăsa așa din precauția provincialului, vizavi de singurătatea edificiului din margine de Bărăgan, extrase mica lui concluzie: afaceri cu primăriile de sector! Iată de unde provine cantitatea imensă de marmură și de alte materiale folosite în zidirea hotelului! Sesiză, cu oarece jenă, că întreruperile de conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
palmei și aruncându-le în gură dintr-odată, așa cum procedează băutorii de basamac, și lăsându-le să se topească încet pe limba-i trandafirie. Așteptă, fixându-l surâzătoare, să fie întrebată: Ce medicamente sunt astea? Râzând de ignoranța lui de provincial, răsturnându-i și lui în podul palmei trei pastile albastre, pe care i le arătă, numărându-le cu grijă, încă o dată, îl întrebă cu o mină serioasă: Waldemar, ești chiar așa de ingenuu și de inocent? N-ai auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de altfel și noi de fiece dată, că în provincie au loc de multe ori manifestări muzicale mai bine organizate, mai consistente, mai “cu miez” decât cele din Capitală. Explicația trebuie căutată pe de o parte în seriozitatea celor implicați, provincialii (nu-mi place deloc acest termen) fiind mai sufletiști și mai riguroși, iar pe de alta în faptul că, de multe ori, este vorba de truda și implicit de pregătirea unui an întreg, având de-a face cu spectacole aniversare
Flori de toamn? by Yvonne MENCIU () [Corola-journal/Journalistic/83440_a_84765]
-
Porții contra cererilor grecești, iar pentru noi: concediarea cu nepusă în masă a colonelului Fălcoianu și repatriarea cerchezilor în Dobrogea. Să ne înțelegem. N-am fi avut nimic contra repatrierii sub auspiciile noastre sau sub auspiciile voinței liber exprimate a provincialilor dobrogeni, însă repatriarea energicului dar turburătorului element sub scutul ocupației rusești poate avea o altă semnificație când cunoaștem înlesnirea cu care acești oameni, mercenari de meserie, se pun la serviciul orișicui și când din cazurile citate, avem dreptul de-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]