900 matches
-
și nu pot sta mereu alături de tine să văd dacă te porți rezonabil. Ți-am scris o scrisoare cu multe aspecte practice. În epistola precedentă te preveneam că lipsa de bani necesari pentru a face ceea ce dorești te face foarte prozaic și domestic, dar că noi mai avem suficienți bani pentru toate dacă ne ferim de extravaganțe. Ai grijă de tine, dragule, și străduiește-te să-mi scrii cel puțin o dată pe săptămână, pentru că, dacă nu primesc nimic de la tine, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fie una dintre cele nevinovate. Fred Sloane și Phoebe Column erau prieteni vechi; Axia și Amory, prieteni noi. Dar se pun la cale treburi bizare chiar În toiul nopții și neobișnuitul, care ne pândește mai puțin la cafenea, locaș al prozaicului și al inevitabilului, se pregătea să ruineze imaginea romantică a Broadway-ului pe care și-o făcuse Amory. Calea aleasă era atât de inexprimabil de urâtă, atât de incredibilă, Încât mai târziu Amory nu s-a gândit niciodată la ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și s-a hotărât să meargă, ca o favoare pentru Monsignor. CLARA Era imemorială... Amory nu era destul de bun pentru Clara, Clara cea cu părul unduios, de aur, dar nici un bărbat nu era. Bunătatea ei era cu mult superioară moralei prozaice a femeilor ce caută soț, diferită de literatura plicticoasă despre virtuțile feminine. O Înconjura un vag nimb de tristețe, dar când a descoperit-o la Philadelphia, Amory a crezut că ochii ei albaștri, cu inflexiuni de oțel, exprimă numai fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care-l degaja. Așa cum focul din cămin proiectează Într-o cameră Întunecată luciri romantice sau patetice pe fețele liniștite ale celor din preajmă, Își arunca și ea luminile și umbrele personale În Încăperile În care zăbovea, până când a făcut din prozaicul ei unchi bătrân un om de un farmec excentric și meditativ, iar pe băiatul de la telegraf l-a metamorfozat Într-o creatură asemănătoare lui Puck, de o Încântătoare originalitate. La Început, calitatea aceasta a Clarei l-a enervat puțin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
loc, trebuie să zboare urgent la orezul cu lapte care i s‑a ars în bucătărie. Astfel distruge ea fragila dispoziție artistică a soțului ei. Dispoziție care tocmai l‑a cuprins pe el, care e un geniu, iar nevasta lui prozaică o nimicește complet. Trebuie să mă ocup de treaba din bucătărie, e timpul, ba‑i chiar prea târziu. În timpul ăsta soțul se lasă pradă gândurilor ce‑l poartă pe câmpiile Poloniei și Rusiei, care acum trimit neîncetat comunismul încoace, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asemenea surplus. Nici ornamente, nici frontoane, nici bovindouri, nici turnulețe sau basoreliefuri, toate astea sunt pentru burghezul care a murit și care nu mai e nici o speranță să reînvie, fiindcă, de fapt, nu mai există. Un prozaism motivat de strictețea prozaică, inerentă reconstrucției pe care o înfăptuiește de multă vreme muncitorul care locuiește aici. Puțină poezie pot să mai aducă doar mileurile, fotografiile de familie, imaginile cu cerbi și mobilierul, din care răzbat câteodată sunetele ciudate ale noii ere, cu condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
începe cu Dido din Cartagena și sfârșește cu Hermann Amandus Schwartz..." Cititorul neprevenit se înfioară de parcurgerea acestui coridor august, simte în preajmă adierea înaltă a gloriei. H. A. Schwartz apare canonizat, ca în hagiografii. Cei cari știu însă ceva despre prozaica persoană a marelui analist: gros și pătat de mâncări, totdeauna în redingote și joben, cu mustățile galbene de fum de țigară, iau seama că fraza în discuție poate fi la urma urmei și un intenționat efect grotesc. Nimic mai depărtat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Moleculele mele sunt laolaltă din cauza Sa. Exist prin El.” Ce Dumnezeu minunat avem! Dragostea Sa se descoperă în natură, care este o sursă a vieții, dovada vie a faptului că El ne poartă de grijă. „Până și mințile cele mai prozaice și lipsite de sensibilitate nu pot trece fără să observe abundența vieții din jurul lor, chiar dacă ignoră frumusețea ei. Plante și animale, pești și păsări, gâze și fluturi într-o varietate greu de imaginat. Plimbându-mă doar în mica mea grădină
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
biografic, după o logică cel puțin bizară, de realism autentic. Darian Marcoci are, indiscutabil, pregnanța imaginii, a metaforei, însă pierde ușor controlul analogiei, al asociației lirice. Amestecul de patetism și ironie fină, de elegie și sarcasm, de descripție și enumerare prozaică, de simboluri prețioase și detalii anodine denotă, în ciuda percepției proaspete, multă ușurință a versificării, în care descoperim un soi de naivitate: “ Au mărunțit zarzării neaua/ Și-au readus-o în coronae?/ Ori s-a jucat printre “bidoane“/ Aprilie cu bidineaua
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
al cărui tată este în echipa de fotbal „Maccabi Tel Aviv”, sare și proferă insultele cele mai grosolane. Apoi iar se așterne pe fața lui expresia impenetrabilă de mic guru-poet. Nira suferă. Suferă pentru că lumea este așa cum este, ternă și prozaică, pentru că timpul trece. Vrea să ocroteasca scânteia din Yoav, îl acaparează, îi stimulează imaginația, convinsă că îi salvează sufletul. Iar pentru a-și atinge scopul, ar trece si peste cadavre. Lapid a caracterizat-o astfel pe Nira: „Ea vrea să
HA GANENET ��' UN FILM DESPRE O JIHADISTĂ A POEZIEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362856_a_364185]
-
și începea cu glas egal, monoton, să ne vorbească despre lumea ce, vorba poetului, „gândea în basme și vorbea în poezii”. Din când în când făcea câte un gest discret spre părțile dorsale, pentru a alunga o senzație a cărei prozaică origine nu o putem aici aminti. Nu ne reținem să rostim un cuvânt însă despre asistenta profesorului, plina de nuri fiică a lui Virgil Birou, tânăra Veturia Birou, cu ochi albaștri și zulufi castanii, încât unii o vedeau înfățișare aievea
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
de Al. Florin Țene la Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2016, este un roman care evocă destinul lui Gib Mihăescu în scurta sa existență terestră. Scriitorul, excelent narator al evenimentelor primei jumătăți a secolului al XX-lea, evocă lumea provincială, dar prozaică din jurul lui Gib Mihăescu, mediu social care a fertilizat cultura română cu multe capodopere. Al. Florin Țene este o personalitate remarcabilă a culturii române, a cărei viață personifică în întregime paradigma omului de tip renascentist: poet, prozator, istoric și critic
AL.FLORIN ȚENE-LA BRAȚ CU ANDROMEDA, CRONICĂ DE DR.DIN PETRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363405_a_364734]
-
de principiile binelui și al sincerității, atât de absente în cetățile antice. Între estetic și etic, ca tipare în care poate fi turnată forma unei societăți se crede în general, că lumea în majoritatea ei ar adopta tiparul cel mai prozaic, pe cel etic. El a preconizat statul totalitar, pentru că accentuiază că o comunitate nu poate subzista, nu poate fi trainică decât dacă e e omogenă și e călăuzită de un singur crez, de o singură dogmă. Statul lui Platon e
ESEU DESPRE PUTERE (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360806_a_362135]
-
Și ne ștergem pe față cu moartea. (Matinală) Ceea ce are dominant poezia soresciană, înrudind-o cu parodia „Singur printre poeți” este fantezia lucidă, sinteza dintre aceasta și atitudinea ironică, surâsul malițios și șarja. El operează aparent cu o o tehnică prozaică cu materiale verbale obișnuite, persiflându-le, cenzurându-și permanent emoția lirică. O inteligență poetică mobilă și o afectivitate delicată se rotesc în poezia sa pe orbite fin echilibrate, împrejurul nucleului emoțional. În ciuda aparențelor Sorescu este un metaforic, dând poeziei sensuri
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
adună la un loc puțin sub o sută de poeme, multe dintre ele în vers liber, dând astfel posibilitatea creatorului să-și exprime cu ușurință gândurile și sentimentele, convingerile și atitudinile..., fără constrângeri de natură prozodică. Există oameni care, dincolo de prozaicul cotidian al profesiei, dau dovadă de o sensibilitate aparte, au o frumusețe sufletească și o inocență de copil, sunt înclinați spre partea ideală a vieții, adică trăiesc într-o zonă de sensibilitate și frumos. Unul dintre aceștia este și Mihai
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
Moleculele mele sunt laolaltă din cauza Sa. Exist prin El.” Ce Dumnezeu minunat avem! Dragostea Sa se descoperă în natură, care este o sursă a vieții, dovada vie a faptului că El ne poartă de grijă. „Până și mințile cele mai prozaice și lipsite de sensibilitate nu pot trece fără să observe abundența vieții din jurul lor, chiar dacă ignoră frumusețea ei. Plante și animale, pești și păsări, gâze și fluturi într-o varietate greu de imaginat. Plimbându-mă doar în mica mea grădină
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
cum se făcea călătoria pe atunci, zdrobit de oboseală și bolnav, își mângâie calul și, presimțindu-și pieirea, îl dăruiește soldatului de ordonanță; după trei zile, se stinge din viață. Vărul său, Lăcusteanu indică drept cauză a morții una mai prozaică - fiind în lagărul Craiovii s-au bolnăvit de disinterie. Un cercetător buzoian, Petre Ștefan, în siajul creat de confesiunea de mai sus, opinează: Cârlova se îmbolnăvise de holeră, într-o aglomerație, balul probabil. Perioada de incubație a bolii este de la
VASILE CÂRLOVA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366839_a_368168]
-
Amor. O să încerc să învăț pe dinafară una care-mi place... O „retorică” care nu-mi dă pace, de ce tinerii noștri de azi nu mai acceptă (uf, cuvânt colțuros și neavenit în context!) liricul. Poate din snobism, este la modă prozaicul tenebros și concupiscent, vizualul de o anumită orientare, melosul zbuciumat, psihedelic, cu ritmuri în draci care prăvale spre bietul suflet tone de „grunj sonor” și instabilitate, de neliniște, iar prin recul și asupra noastră. Își secretă cu acest prilej toate
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366947_a_368276]
-
când multe nu s-au întâmplat. ...Mai sus de Biblioteca Centrală Universitară, printre teii care tivesc trotuarele, urci spre Copou și, când intri în Parcul renumit, dai de Teiul Marelui Bard. Vântul adie, adesea, a Eminescu... Bănci romantice cu pasageri prozaici, uneori cu îndrăgostiți, alături și de Veronica Micle, împietrită-n dragoste și durere, muză și poet, speranță, bucurie și disperare... Obeliscul cu patru lei sculptați în piatră, aflat la intrarea în Copou, amintește mereu o anecdotă nostimă: se zicea că
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
satul Humulești. Ca să-mi potolesc țâfna, mă răstesc la nevinovata mea pereche de-o viață, cerându-i imperativ ajutorul. Că iată ce i se poate trage bietului sătean de la un pârdalnic de ou! Și... ce-a urmat? O biata imagine prozaică, în baie: nevasta-mea ținea cu două mâini, la marginea căzii, haina mea de corvoadă în gospodărie, iar eu, că tot aveam mâna năclăită de materia lăuntrică a oului cel strivit în loc nepotrivit, spălam ofuscat buzunarul scos afară din găoacea
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
ideatic, semantic, compozițional și stilistic, este statutul ei de autodialog erotico-agapaic. Apa evocă, prin această surprinzătoare sinteză, și deliciul așteptării, al dăruirii, și beatitudinea, și extazul contopirilor (în privire, în gând, în duh, în trup), și magia desprinderii nirvanice de prozaica ambianță, și dezastrul incertitudinii și al absenței.” (Eugen Dorcescu) „Punctul interior se impune ca un roman de idei, elaborat cu talent, cu fină intuiție a psihologiei de adâncime, lucrat cu mult și inspirat meșteșug (autoarea este un reputat cadru didactic
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
identitate clară, pare a se duce sau a veni în/din mașinăria exactă a haiku-ului:“îmi odihnesc plânsul/pe o aripă/împrumutată/târziu/dinăuntrul meu/noaptea asta/arată/o altă pictogramă”. Andrei Măjeri își desfășoară, uneori în spații ample, prozaice, un discurs straniu, ceva ce ne trimite cu gândul la generația dadaiștilor: “se tot vorbește despre superbărbați/poate și mai mult despre/superfemei//unchiul meu/hermafrodit/s-a născut/cu o ureche în minus/nici acum bunica/nu știe/ce
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
în eternitatea dorului de mare, în puritatea răcorii dimineților de vară. Născut să descifreze taina cuvântului, el poposește la „Cina cea fără de taină” căutând înțelesul a ceea ce e condiția existențială. Un ingenios imaginar poetic transferă nichitian abstractul în gesture aparent prozaice, purtătoare însă de sensul tainic al împărtășirii din mister: „Au venit zdrențuiți de verbe prietenii la cină/ în găuacele nucilor să le-mpart nimicul/ din palmă/ în mâini bătătorite de adjective c-un blid de lumină“. (pag.66) Despre permanența
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
des asemuit, această legendă? A scrie înseamnă a domoli gândul, a-l confisca în forme pe care nu întotdeauna le va șterge vântul cel bun, dar câte altele rămân în afara literei și a cuvântului? Gândul potolit și confiscat în forma prozaică a scrisului poartă în chip vădit semnul istoriei, dar nu are totodată și încetineala acesteia. Oralitatea e însă vie, e comunicare și lucrare deopotrivă, așadar întemeiază. Petre Țuțea: o personalitate complexă la care până și flecăreala cum o numeau unii
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
tăcere am jurat cu degetul la tâmplă să nu apăs pe cuvinte decât în caz de poem” TĂCERE - MARIN IFRIM, Buzău iris„Poezia este oxigenul vieții mele sufletești. Fără ea simt că mă sufoc. După o zi petrecută printre oameni prozaici, ajuns acasă, scot imediat o carte de poezie din bibliotecă și... încep să respir. Dacă sunt departe de casă și n-am o carte la îndemână, mă uit la cer. Sau la o fântână arteziană. Sau la o femeie frumoasă
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]