902 matches
-
evenimentele din „Anii LIS”, notate cu exactitate și fervoare), memoria istorică (avatarurile satului natal în perioada comunistă) și memoria preistorică (regresiunea într-un tărâm arhetipal). Această dispunere a imaginarului se observă încă din La fanion, unde reactivarea copilăriei combină percepția prozaică, anecdotică, imediată cu o perspectivă hierofanică, mitizantă. Cantonul 248 se transformă într-un panteon sui-generis, iar gospodinele și ceferiștii sunt simple măști îndărătul cărora se întrevăd Zeus, Cronos, Hera, Afrodita sau Dionysos: „pe arșiță, sufletul meu, zeu al somnului, zboară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
influența operei poetice a lui Eminescu" sau "Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui individuală stă la nivelul culturii europene de astăzi".Titu Maiorescu aprecia la Eminescu acea "mânuire a limbii materne", bazate pe cuvinte din cele mai prozaice și mai familiare și chiar introducerea unor rime noi. În prima parte a studiului, criticul se referea la viața "externă" a lui Eminescu, viață care nu a influențat opera, fiindcă Eminescu este "rezultatul geniului său înnăscut". Existența autentică a lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
scopul său nemijlocit; și anume acela "de a da în mâinile școlarilor, o carte, care să le procure, în timpul studiilor secundare, o cunoștință serioasă a literaturii naționale printr-o repetată familiarizare cu pasajele cele mai renumite ale operelor poetice și prozaice"65. O analiză a cuprinsului manualului său demostrează, cel puțin în cazul prozei, o capacitate deosebită a autorului de a discerne între valoare și nonvaloare. Numele pe care acesta le-a ales le studiem și noi astăzi ca și textele
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
spațiul cvasioniric al poemelor. Imaginarul, preponderent nocturn, își apropriază de-a valma „personaje” ale străzii, fragmente de realitate banală, obiecte domestice, supunându-le de regulă unei alchimii după logica bizarului sau unor proiecții în registrul ludic. Scriitura e adeseori „albă”, prozaică și sincopată, iar altădată înțesată de imagini expresive, de o prețiozitate enigmatică ori de subtile referințe livrești. Citadinismul de substanță al lui G. se relevă tocmai în dezinvoltura jovial-uimită cu care este asimilat, ca sensibilitate, un univers ciudat, dar nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
cum o numea În paginile Integralului Stephan Roll, nu-i pot rămîne străine aspectele insolite ale cotidianului citadin, În care Își dau Întîlnire, Într-o convergență complexă, elemente ale cosmosului tradițional al poeziei, cu altele, trimițînd la realitatea imediată, chiar prozaică: „Toate plantele au poposit În acest / Catalog de mașini agricole: Sena” - sună două versuri din prima secvență a poemului ce dă titlul cărții. Iar În altă parte: „zgomotele descresc ca prețul cerealelor”, „corect arborii stenografiază pe cer”, „strigătele urcă la
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Scriind, la apariție, despre acest volum, G. Călinescu Îi nota „structura discursivă”, și pe de altă parte, o schimbare a registrului imagistic, coborît de la elementele, ca să zicem așa, „nobile”, chiar prețioase, la altele, aparținînd unei arii mai „modeste” și mai prozaice a realului. Discursivitatea e Într-adevăr o notă importantă a acestei poezii, - și criticul putea cita cu ușurință bunăoară fragmentul următor, din Pe deasupra dosarelor, unde descoperă „o invectivă aproape proletară Împotriva platitudinii burgheze”: Nu, n-am fost eu alături de voi
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
face, de fapt, și la poetul nostru, cu o eliberare a imaginației, cu o „alchimie a cuvîntului”, cu o translație fantezistă a obiectului dat, Într-un registru combinatoriu „delirant” din punctul de vedere al realității constituite, acceptate În datele ei „prozaice”. Considerată atent, dincolo de spectacolul imagistic ce fură ochiul cu Înscenările sale neobișnuite, proza lirică a lui Voronca se organizează, credem, În jurul a două teme fundamentale. Una acoperă cîmpul semantic al Închiderii, limitării, opacității, stagnării - cealaltă circumscrie seria deschiderilor, a transgresării
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
inedite. Dacă extensiunea universului imaginar spre toposurile „metropolitane” era o noutate relativă (simbolismul familiarizase publicul cu ea), mai șocantă putea să apară introducerea În relația metaforică vizînd, bunăoară, „sentimentul naturii” sau erosul, a unor termeni mai mult sau mai puțin prozaici, din sfera cotidianului citadin și din recuzita „mașinistă”. A spune femeii iubite: „Părul tău a spălat atît de chimic orele”, sau: „Te port În mine ca un registru copier”; și Încă: „Te invit, agricultor al măduvei și nervilor mei /.../ Deschide
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
despre bărbat, care zace sub o pătură pe priciul de deasupra patului soției sale: rana de la picior, pipa fumegînd, sau felul cum s-a întors cu fața la perete. Acum dctorul trage pătura să-l vadă pe bărbat, iar relatarea este directă, prozaică, fără ocolișuri: "avea gîtul tăiat de la o ureche pînă la cealaltă” - își făcuse singur asta... un brici deschis este găsit printre pături... motivul fiind suferința soției sale, pe care nu a putut să o suporte. Povestiri ca The Age of
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
definire a poeziei de tinerețe: „...trăsătura cea mai de seamă a producțiunii de tinerețe o formează intervalele de luciditate ironică distribuite cu știință în cursul liric. Iar obiceiul de a întrerupe procesul firesc al simțirii cu observări umoristice sau numai prozaice impune versului cotituri neșteptate, un anumit fel de a se răsuci pe călcâie și a da cu tifla cititorilor păcăliți; e ceva clovnesc în ținuta acestei poezii care nu râde numai de cititori ci și de sine; adevărată arlechinadă pe
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
213 2 op. cit., p. 214 3 Al. Oprea - Incidențe critice, București, Editura Eminescu, 1975, pp. 34-40 4 op. cit., p. 34 106 definitoriu pentru Vladimir Streinu, criticul? Răspunsul lui Al. Oprea este edificator: „eforturile continui de a transcende latura conjuncturală sau prozaică a existenței nu merg în direcția unei vieți intelectuale sofisticate, ci au în vedere atingerea seninătății și a echilibrului clasic.” 1 Este apreciată cu deosebire adecvarea: „intervențiile sale critice se disting printr-o voită aplicare la obiect, prin pătrunderea faptelor
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
treacă de la faza de păianjen solitar (ce-și țese rețeaua infailibilă din propria secreție psiho-biografică) la actul absurd ce, așa cum vom vedea, ține de patologia pură. Stilul relatării prin care își automotivează demersul este prin el însuși oglinda unui comportament prozaic și logic în chipul cel mai dezgustător, ignobil și pervers. Puținele referințe subiective, pasionale, patetice chiar (subiectul are 21 de ani) pe adresa Mirandei nu trebuie să ne înșele; ele n-au de-a face cu normale efuziuni afective sau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la optzeciști precum Mircea Nedelciu sau Daniel Vighi. Când renunță la stilul alegoric, metonimic, la monologul interior sau la apolog (vezi episodul esopic al gândacilor roșii), Herta Müller își țese textul cu aceeași răbdare benedictină din absurde, scabroase, neliniștitoare senzații prozaice tip "Praful este în fiecare dimineață mai bătrân decât ziua" sau din înfiorătoare, incredibile realități: chiuretajul Clarei a fost posibil doar cu ajutorul securistului, deghizat în avocat. Ironia și persiflarea au gustul amar al sarcasmului, dar și al delirului cu noimă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lui Dumnezeu, lipsit însă de vocație religioasă. Pierduse totul, dar nu va renunța să se răzbune, în felul său, printr-un crez artistic consolator. Nefericirea, furia lui intensă, desfigurarea de care avusese parte se vor converti în figurile discordanței baroce, prozaice, nocturne și sulfuroase, transfigurate de misteriosul meșter al acidului și acului de gravat "în oglindă". Terasă la Roma acreditează o rețetă fără cusur a narațiunii postmoderne și un autor ce știe să edifice (din 47 de capitole incisive) o partitură-dosar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tuturor personajelor feminine (Tania, fiica lor, și apoi Iașia, frumoasa orfană ce-și pune la bătaie tinerețea și farmecul anatomic). În Înmormântare veselă (Editura Humanitas, 2004, 184 p.), roman tradus admirabil de Gabriela Russo, Ludmila Ulițkaia povestește în registrul cotidianității prozaice, agrementate cu umor și tandrețe, moartea unui pictor rus emigrat prin anii '80 în SUA. Prilej cu care romanciera introduce în scenă personajele pe fundalul unui amețitor du-te-vino. În ciuda agoniei iminente a lui Alik, deținătorul, așa cum vom vedea, al majorității
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
disimulate prin prozodii sprințare și prozaizări voite: „Noi ne iubim în paturi de-mprumut;/Pe-o canapea îngustă, fără pernă,/ Crezând că aventura de-un minut/ Devine lesne «dragoste eternă»” (Destin). Altele nu-și trădează substanța elegiacă, chiar dacă păstrează elemente prozaice: „Se-mbracă-n demnitate-amărăciunea:/Duminica de ieri și-a scos coroana./ Săruturile tac. Zi tristă lunea./ Rămas-bun ochi. Rămas-bun târg. Rămâne rana” (Duminica de ieri). Indiferent spre ce își orientează lirismul, V. aspiră mai presus de toate la virtuozitatea tehnică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
artificializează ilar prin hiperbat. La nivel lexical, prozatorul schimonosește vocabulele, creând adeseori pe această cale altele, lansează calambururi, inventează porecle, aplică epitete și calificative bufe. Amestecând reprezentările și limbajele, în spirit demitizant, el orientează scripticul, literaturizează oralitatea, înjosește sublimul, proiectează prozaicul în metafizic, reduce, când vrea, toate câte există, văzute și nevăzute, la un numitor comun, derizoriu. În ordinea conținutului, o caracteristică generală a prozei lui G. e aceea de a nu zugrăvi un mediu doar în sine și pentru sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
osifice apoi în criterii axiologice dogmatice, atotprezente atât în sistemul educațional, cât și în critica și estetica interbelice. Studiul Limba literară - concentrat asupra gestului genezic al lui Titu Maiorescu de a fi despărțit, în mod discriminatoriu, cuvintele „poetice” de cele „prozaice”, dând astfel naștere unei lumi culturale împărțite în „clase” - este, într-o simetrie negativă desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
cubic, / Fără să-ți știe taina nimenea. Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină / Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierți, / Dulci farfurii cu sufletul ca roza / De parfumat lângă mari pești inerți.” Altundeva, poetul adresează patetice invocații unor entități reputat prozaice: „O, magazii de mărfuri ! / O, sfecle vechi de zahăr !” Consemnarea unui acces de jubilatorie frenezie olfactivă sună astfel: „Subțire și isteric piperul mă înțeapă, / Un miros greu de pâine mă mângâie pe mână, / Parfumuri moi și albe din maldăre de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
Yes!” (metoda marelui Da!); cantitatea crește calitatea, principiu de inspirație asociaționistă conform căruia pentru a ajunge la idei viabile și inedite, este necesară o productivitate ideativă cât mai mare, deoarece orice flux mintal demarează, de regulă, sub o amprentă rutinieră, prozaică. Regulile care determină aceste principii sunt: suspendarea oricărui gen de criticism (autocriticism); manifestarea impetuoasă a imaginației; stimularea unui debit ideativ cât mai mare; preluarea ideilor emise de alții și funcționarea lor prin ajustări succesive, ca într-o reacție în lanț
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
sentimentalismului adolescentin îl reține un timp în preajma unor motive erotice tratate elegiac. Semnele detașării există însă de pe acum. Tristețea este mai mult a peisajului și a obiectelor, ceea ce rezultă e o poezie descriptiva, în care elementele alcătuitoare se așază, aproape prozaice și, destul de rar, persiflate cuminte: „Verișoară, față de pension îmbrăcată în negru, guler alb, / Te iubesc pentru că ești simplă și visezi / Și ești bună, plângi și rupi scrisori ce nu au înțeles / Și îți pare rău că ești departe de ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
în cadrul unui poem. Ț. pare conștient însă că numai din înregistrarea nuda a banalității și din ironizarea convențiilor literare nu se poate face poezie. Textul include când și când surprize lirice, imagini rare și inspirate, în jurul cărora se organizează ansamblul prozaic al poeziei: „Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru”, „Amintirile cu miros de farmacie curată”, „Când își freacă soarele pleoapa pe poteci”, „Cum rup liliecii bucăți de noapte din chilie” ș.a. Angoasa vibrează de multe ori în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
care a scris versurile din Ritualuri (1987) imprimă icoanelor construite de el un ce inedit, un inefabil individualizant, printr-o stilizare proprie. Noutatea rezultă fie din tratarea unui motiv folcloric în vers liber și alb, cu formulări pe alocuri ușor prozaice, bunăoară, în Brad sau buhaș („Bradule, care stai la fereastra mea/ înăuntru sau afară/ să încercăm să găsim un limbaj, ceva,/ cât pe-amintiri nu se lasă seară// că ai venit dintre sihăstrii/ dintre zăpodii și fețe cu barba-ursului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
acesteia), discursul care are în centrul său banalul cotidian și atitudinea anticalofilă. Printre ecourile acestei poetici în literatura contemporană, autoarea remarcă: neîncrederea în limbaj, refuzul hiperculturalizării discursului, renunțarea la certitudini și la ideea de perfecțiune, preferința pentru o reflectare a prozaicului, autoreferențialitatea și transformarea lumii în text, conceperea actului poetic ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea, preferința pentru registrul ludic și ironic. Concluzia generală rezidă în considerarea poeziei albastrosiste ca fiind o reflectare a idealurilor unei
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unele precizări în ceea ce privește sfera conceptului albatrosism, care, considerăm, se definește prin punerea literarului sub semnul autenticității, prin orientarea spre realism, prin preluarea unor tehnici ale avangardei, dar prin evitarea unei utilizări gratuite, printr-o poezie care are în centru banalul, prozaicul și printr-o atitudine anticalofilă. Printre ecourile acestei poezii în literatura contemporană am putut remarca perpetuarea neîncrederii în limbaj, refuzul hiperculturalizării poeziei, renunțarea la certitudini și la perfecțiune, preferința pentru o poezie a prozaicului (cu dispariția bardului care cânta nostalgia
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]