461 matches
-
multă cânepă la mal. Deodată însă, fără voia mea, am scos un țipăt care le-a îngrozit și pe femeile ce erau și ele la baltă. Mama s-a speriat, m-a luat de mână și m-a condus pe prund. S-a uitat atentă la mine și-a văzut că, pe piciorul stâng, erau vreo trei lipitori negre și mari. Usturimea continua, căci sugeau sângele din picior. Cu grijă, mama a încercat să le desprindă, dar nu a reușit. Pachița
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu apa limpede și lină. Nouă ne ajuta în fiecare an, o femeie harnică, de pe gârlă, Pachița lui Constantin. Când dânsa uneori era ocupată, venea vecina ei, Eughenia. Erau tare pricepute la spălat și curățenie. După spălare, se întindeau pe prund, să se usuce (parțial) ca să nu fie prea grele, la întors acasă. Le întindeam pe gardul de la livadă și ogradă și dacă era soare până seara, se strângeau uscate. Cu rufele era mai complicat. Aveam foarte multe cămăși de-ale
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Costișa se înscrie la loc de frunte printre comunitățile bucovinene. Răsfirată pe coaste de deal, de la Căpreni până la Mitoc, Costișa apare ca o așezare binecuvântată de Dumnezeu. Cu lanuri de grâne, cu livezi spânzurate pe coaste domoale, cu gârle și prund, cu humărie și cu pâraie limpezi... satul a fost locuit din timpuri străvechi, cunoscut ca un cătun al comunei Frătăuții Noi. Cine n-ar prețui o asemenea bijuterie? Dar, mai presus de orice, sunt oamenii, locuitorii statornici ale acestei așezări
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fugit acasă. Ceilalți au rămas acolo, alergând de la mormânt la mormânt, după pomeni. Pe seară, s-a întors și mama obosită de la târg. A venit cu o căruță până-n Frătăuții Vechi și de acolo pe jos, peste punți și peste prund. Când a dat în ulița noastră (ulița lui Gavaraș), Veronica lui Vițel s-a lipit de ea, rugând-o s-o asculte un moment. I-a spus că fata ei cea mică i-a făcut azi o mare rușine. A
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu se atingă de ai mei... Fiind vreo cinci cocoși între cei paisprezece, a început bătaia și rivalitatea. Așa că, vrând nevrând, mama trebuia să intervină, să facă dreptate. La joacă Cât era ulița noastră de lungă, ograda de largă și prundul de misterios, nouă, copiilor, nu ne era de-ajuns. Căutam mereu și mereu alte locuri prielnice de joacă, Așa am ajuns și la cimitirul de la capătul livezii noastre. Ne atrăgea ca un magnet, cu toate istorioarele înfricoșătoare despre moroi, strigoi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ne-am împletit câte o coroniță și îndată ne-am jucat "de-a zeii". Cine era ca noi! Prin răchite și arini zeci de glasuri ne țineau de urât. Erau mierlele și ciocârliile grăbite în a-și făuri cuiburile. Pe prund, vrăbiuțele zburdalnice țopăiau vesele în căutarea musculițelor proaspăt ieșite dintre crăpăturile soaței copacilor, sau dintre pietre. Vietăți minuscule mișunau prin iarbă și prin apa limpede ca cristalul, căutându-și de-ale gurii. Pești lucitori săgetau apa Sucevei, ce venea gălăgioasă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și Straja. Câte-un broscoi mai îndrăzneț, apărea pe câte o frunză lată de brusture și orăcăia de răsuna toată lunca. Părea că și el era fericit că primăvara s-a instalat definitiv la noi. Aurel și Vasile luau de pe prund câte o lespede și-o aruncau pe suprafața lină a apei să vadă de câte ori reușeau să atingă albia. Erau parcă într-o întrecere. Eu cu Maria ne oglindeam în undele limpezi și ne admiram coronițele de mâțișori, ce ne încununau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o vară, mi-am petrecut vacanța la niște rude prin alianță ale părinților mei, familia protopopului greco-catolic din Târgu-Lăpuș, care beneficia acolo de o reședință parohială „cu pretenții“, nici moșia lor nefiind departe. Călătorisem cu trenul (sau cu autobuzul?) până la Prundul Bârgăului, unde mă aștepta trăsura lui cu doi cai. Eram pentru întâia oară la țară, fără societate pe gustul meu, fără gust pentru călărie, vânătoare (eu aș fi fost amator de întâlniri „fatale“, pe câmp, la pădure...), așa că mă cam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
așa. Da frați mai ai? Am. Și surori și frați; și mai mari și mai mărunței. De eșit la joc ai eșit? Eai, încă nu. Încă n-am 16 ani. Da ai învățat tu a juca și a chiui prin prundurile astea? Cum nu? Parcă n-am auzit eu cântând așa câte o horă hoțească?" Cu bâta mai lungă decât el, șuerând oile, când mai ascuțit, când dulce, înnăbușit, îndemnându-le cu glasul, când răsunător, când din gâtlej, coboară cu turma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spus Schopenhauer și Spencer etc., însă nu știu ce e aceia un botgros, ori un cintez. Mai mult nu știu aceștia din urmă. La pod la Dumbrăvița moartea unui Țigan Mergând spre Hârlău Bătrâna care seceră în genunchi și armeanul speriat. În prundurile Moldovei Povestea cu Baciu. Calicul Chichiuță. Chichiuță cu căluțul lui. Istoria lui Iancu cu Sandu vizitiul cel voinic. Adaos, romanul pe care mi-l închipuiam acu doi ani cu Iancu Dorojan. Deci un tânăr care vine la moșie cu gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adăpost, pe când ploaea se învălue în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite, cu părul vâlvoiu. Pe ploae mergem înainte, culegând cu cizmele tot noroiul drumurilor fără prund. La satul Plugari, prin umezeală, prin ploae, soldații intră prin ogrăzile sărace, prin șoproanele strâmte, într-un sat nenorocit băntuit parcă nu de mult de o năvălire tătărască, băntuit în adevăr din vechi vremuri de nemila arendașilor și a proprietarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după ploae. Drumul e stropit. Pe drum umblă lume multă, căci e în ziua Iarmarocului Sfântului Ilie. Oamenii vin cu vite albe, cu porci cari se zbat în funie. Cerșetori presărați la marginile drumului, lângă șanț, sau pe movili de prund așteaptă mila sătenilor cari azi sunt mai darnici căci sunt cu chef. Lia. Uite o păsărică pe sârma telegrafului; uite un cal, cât de mic e... Nu-i mic, e departe. E departe? Da mai avem mult până la M-rea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Da mai avem mult până la M-rea Neamțului? Nu-i aici? De-abia am plecat. Aici e o căsuță. Așa? Uite, tată, ce fântână frumoasă! Uite, tată, uite. [ITINERAR DOBROGEAN] Din urmă: un cerșetor bătrân, așezat pe o movilă de prund, cu crucea și cutia lui de tablă, e bucuros de ziua lui de azi. Ține de mână pe un bătrân care l-a miluit și-i spune zâmbind "cum a fost și el odată în viața lui", și rostește parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Deva, chiar cele din aristocrație, se plimbau pe stradă și eșeau la grădină cu capul gol. Decând a venit nevastă-mea, s-au deprins să puie pălărie, căci ea n-a vrut să umble altfel. Băeți cari pasc vitele pe prund. Se învață a striga chiuituri de joc, întocmai ca la noi. În jurul Devei e un ciclu complect de munți mici. Zi de iarmaroc, Miercuri. La un colț de stradă un cerșetor orb cântă balade vechi, acompaniindu-se cu armonica. Lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cluj. Uilac de Beiuș. S. 21 August 1926. Brașov Sighișoara, Tg. Mureș, Cluj, Ciucea, Oradea. L. 23 August Tinca. M. 24 "-" Cheresig turnul lui Vladislav Cumanul Toboliu Chiriș Tărian Sântandrei Sfadă ai (ani) tină o leacă, o lecuță, o țâră. prund cocostârc nănașă horn jumere curechiu mâne, pâne, câne colb părete, păreche holteiu mulțămesc d-tale să deie, să ieie oloiu oală ol (olcior) mâță (mâțoc) Portul oamenilor cu pestelcă, izmene largi, pălărie de paie, pipă lungă. Vorba însă bună și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tata a luat vin de 800 lei și rachiu de 350. Și n-are nici un strop de vin și rachiu și n-adus nici un ban aici. Era noapte afară, viscolea grozav și a pornit acasă și când am eșit în prundul Moldovei am oftat și răcnit odată cât am putut, te miră că n-am nebunit, zicând, când oi plăti eu 1150 lei când am numai 40 lei salar pe lună. Trebuia să stau 3 ani, dar ce mănânci în acești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
s-a apropiat de ipostaza selenară prin șederea în întuneric: „Fața-și arăta,/ Fața ca luna”. Într-o variantă a baladei din colecția Păsculescu abandonul civilizației este dezvoltat: „Și ea a fugit,/ S-a sălbătecit,/ Prin Cerna a trecut,/ Prin prunduri s-a alivănit,/ Acolo a trăit./ Haine a părăsit,/ Părul i-a crescut,/ Din creștit până-n pământ./ Trupul s-anvălit,/ S-a sălbătecit,/ S-a năprăsnicit” (Celei - Olt). Pierderea în lume și mișcarea de rostogolire (semnificația lui a alivăni) în spațiul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alivănit,/ Acolo a trăit./ Haine a părăsit,/ Părul i-a crescut,/ Din creștit până-n pământ./ Trupul s-anvălit,/ S-a sălbătecit,/ S-a năprăsnicit” (Celei - Olt). Pierderea în lume și mișcarea de rostogolire (semnificația lui a alivăni) în spațiul acvatic al prundurilor corespunde abolirii ființei istorice, marcată fizic prin creșterea nestăvilită a părului, ca „manifestare a vieții vegetative, instinctive și senzuale”. Marcă a puterii spirituale, părul lung este urmarea interdicției inițiatice de a fi tăiat: „a pierde părul înseamnă a pierde puterea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
m-oi mânia-re/ Și-n tine m-oi răsturnare,/ Mare unda și-oi venire/ Și ți-oi rupe ramurii-re;/ Ți le-oi rupe și le-oi duce/ Acolo-n josu, mai din josM,/ Pe prunduțu mării;/ Și ți-oi scoate prundurile/ Ș-oi d-ara cu plugurile;/ Ș-oi d-ara ș-oi sămăna-re,/ Ș-oi sămăna flori vânăte,/ Flori vânăte, mohorâte;/ Fete la flori or venire,/ Eu din fete m-oi d-alege/ Hai mai mică, mai voinică,/ Hai mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în brațele lui și mă aruncă în apele învolburate. I-am spus că nu știu să înot, dar mi-a dat drumul în valurile repezi. Pericol! - mă scufund, conștient de situația gravă, ating albia râului, bat puternic cu picioarele în prund, mă ridic la suprafața apei. Percep mișcare în jurul meu, curentul repede mă poartă la mai adânc, ating iarăși prundul și disperat încerc să ies deasupra valurilor... Sunt prins de brațe puternice. Mă agăț disperat, ca orice om care se îneacă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a dat drumul în valurile repezi. Pericol! - mă scufund, conștient de situația gravă, ating albia râului, bat puternic cu picioarele în prund, mă ridic la suprafața apei. Percep mișcare în jurul meu, curentul repede mă poartă la mai adânc, ating iarăși prundul și disperat încerc să ies deasupra valurilor... Sunt prins de brațe puternice. Mă agăț disperat, ca orice om care se îneacă, de un camarad gata să-l trag la fundul apei și pe el, în timp ce un altul îmi aplică o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
putea să mâie ziua calul pe loc drept, iar noaptea se temea și de umbra lui și mergea halandala, când spre dreapta, când spre stânga, încât trebuia să deschid ochii în patru, ca să nu suie cu roatele pe movilele de prund și să mă răstoarne. Înaintam așa ca culbecul cu multă băgare de seamă, când iată că în dreptul satului Baia, Milordachi prinsă așa din senin să hârâie și să se frământe alături de mine, de parcă-l apucase ceva. În zadar cercai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ființei, cu înalta rostire. Dar lucrurile veneau, așa cum îmi place să spun, dintr-un blestem, un blestem în sensul inițial, grecesc al cuvîntului, un blestem diriguitor de destin. Altfel nu-mi pot explica de ce pe la cinci ani și jumătate, pe prundul Ozanei în știoalnele căreia m-am bălăcit toată copilăria, am început să gînguresc poezii, să iubesc rimele și să-mi întăresc credința în cuvîntul civilizator. Am mai spus cu diferite ocazii că mi-i dat să cred în poezie nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
avut loc mișcări, deturnate voit de autoritățile locale spre bătăi dintre grupuri de tineri, organizate și, în acele momente, întreținute neoficial, dar oricum agreate tacit de forțele Securității. Astfel, pot spune că am fost martor la o bătaie din Piața Prundului dintre un grup destul de numeros de unguri tineri, care se îndreptau, cu intenții belicoase și cu ciomege bine șlefuite, trecând prin fața clădirii internatului Liceului "Andrei Șaguna" spre un cartier românesc sută la sută românesc, unde erau așteptați de tinerii șcheieni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
cartierului lor. Îmi aduc aminte de o întâmplare grăitoare, în acest sens. La scurt timp după moartea lui Stalin, mă rugase un coleg dintr-o clasă mai mare să-l însoțesc cu încă trei colegi de la internat până dincolo de Piața Prundului, unde acesta conducea spre casa părinților ei pe o tânără elevă de la liceul de fete, care participase, alături de alte colege invitate, la reuniunea urmată de dans", organizată în sala de mese a internatului nostru. Atunci, am constatat că imediat ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]