311 matches
-
flancul stâng austriac, ele au mers și mai departe. Atunci, la comandă, plutoanele coloanelor au virat la stânga la Lobetinz, și întreaga armată prusacă s-a așezat în linie de luptă aproape în unghi drept față de flancul stâng al pozițiilor austriece. Prusacii efectuaseră o manevră cu toată armata pentru a ataca inamicul în flanc. Aceasta este adesea comparată cu tactica folosită de Epaminondas împotriva spartanilor la bătălia de la Leuctra în 371 î.e.n., deși atacul prin flanc a fost realizat prin dispoziția forțelor
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
a înaintat apoi și a împins flancul austriac. Frederick a avut mult noroc atunci; nu numai ca principele Carol și-a mutat cavaleria din stânga în dreapta, dar infanteria rămasă pe stânga era formată din soldați protestanți din Wurttemberg care simpatizau cu prusacii protestanți. După ce au tras câteva salve, aceștia au rupt rândurile în fața liniei prusace care înainta. Restul infanteriei austriece de pe stânga lor, atacată cu artilerie prusacă cu proiectile de 6 kg, a rupt și ea rapid rândurile. Carol a adus rapid
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
să se realinieze, dar întrucât linia lor era atât de lungă, a durat o oră și jumătate până când soldații de pe flancul drept au ocupat noile poziții. Lunga linie prusacă nu s-a oprit din înaintare, atacând Leuthenul cu artilerie. Hotărâții prusaci, în patruzeci de minute, au ocupat satul în timp ce artileriile celor două armate trăgeau una în cealaltă. Acum, cavaleria austriacă, văzând linia prusacă expusă, s-a grăbit să o atace în flanc și să câștige bătălia. Din păcate pentru ei, cavaleria
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
reușit să-și ascundă intențiile, să aibă parte de elementul surpriză, și a dat o mare lovitură în cel mai slab punct al dușmanului său, tactică ce amintește de Bewegungskrieg, sau Blitzkrieg. Austriecii s-au retras în Boemia, lăsând Silezia prusacilor. A fost cea mai măreață victorie a lui Frederick cel Mare, și a arătat din nou lumii superioritatea infanteriei prusace din acea vreme. La scurt timp, Maria Terezia a cerut demisia principelui Carol, cumnatul ei.
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
român George Anania, al doilea scris de acesta fără colaborarea lui Romulus Bărbulescu. Romanul descrie călătoria întreprinsă în America Latină de geograful, naturalistul și exploratorul prusac Friedrich Wilhelm Heinrich Alexander von Humboldt (1769-1859), fratele mai mic al ministrului, filozofului și lingvistului prusac Wilhelm von Humboldt (1767-1835). Munca susținută depusă de Humboldt în domeniul geografiei botanice a pus bazele biogeografiei. Călătoria descrisă în roman, întreprinsă între anii 1799 și 1804, a avut drept rezultat prima descriere a regiunii într-un mod considerat a
Ploaia de stele (roman) () [Corola-website/Science/327448_a_328777]
-
tânărul împărat Franz Joseph I al Austriei a întâlnit-o la Berlin, s-a îndrăgostit de ea și a cerut-o de soție. Însă la acea vreme Ana era logodită și, ca o complicație în plus, printre oamenii de stat prusaci existau puternice sentimente împotriva unei alianțe cu Austria. La 26 mai 1853 Ana s-a căsătorit cu Prințul Frederic Wilhelm de Hesse la Palatul Charlottenburg din Berlin. Ana a fost a doua soție a soțului său, care cu noua ani
Prințesa Ana a Prusiei () [Corola-website/Science/323116_a_324445]
-
o accepte în mod necritic. Mai târziu, în povestire, cititorul este invitat să se bucure de înfrângerea și umilirea arogantului german, inclusiv amenințarea că va fi spânzurat de țăranii englezi care vor da mai târziu unui bar denumirea de "La prusacul spânzurat". De fapt, scopul patriotic și propagandistic al lui Doyle reiese din întreaga povestire. Von Bork ar fi putut să plece nestingherit, în siguranță, încrezăzot în agentul său irlandez, după care Holmes și Watson ar fi râs ei înșiși de
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
teritoriile din Știria și mâna nepoatei regelui Bela al IV-lea, Kuningunda a Slavoniei, vor reveni regelui Boemiei. Curând, Kuningunda va deveni mama urmașului lui Otokar, Wenceslaus al II-lea Ottokar al II-lea a condus două expediții împotriva vechilor prusaci păgâni, întemeind orașul Königsberg, care va fi capitala Prusiei. În 1269, moștenește Carinthia și părți din Carniola. Revendicările sale sunt din nou contestate de unguri, iar după o nouă victorie împotriva acestora, Ottokar al II-lea devine cel mai puternic
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
din motive de securitate, Japonia a vrut să anexeze Coreea înainte ca aceasta să fie preluată de o altă putere, sau cel puțin să asigure independența efectivă a Coreei prin dezvoltarea resurselor și reformarea administrației sale. Cum a subliniat consilierul prusac maior Klemens Meckel despre armata japoneză, Coreea era „un pumnal îndreptat spre inima Japoniei”. Japonia simțea că prezența unei alte puteri militare în peninsula coreeană ar fi fost în detrimentul securității naționale japoneze și astfel Japonia a decis să pună capăt
Primul Război Sino-Japonez () [Corola-website/Science/326249_a_327578]
-
Hessa se baza pe învățătura lui Luther refuzând să accepte pe cea calvinistă. Hessa a fost ocupată în 1866 de Prusia, administrația prusacă creînd provincia Hessen-Nassau. În rândul populației din Hesa a apărut o rezistentă față de noua confesiune impusă de prusaci. Din acest motiv a luat naștere confesiunea (Biserica veche din Hesa). Măsurile prusace au fost drastice la 43 de preoți li s-a interzis să exercite funcția de preot. În anul 1950 o mare parte din adepții Bisericii vechi din
Althessische Kirche () [Corola-website/Science/329670_a_330999]
-
ca o zonă liniștită și lacul Ryńskie, care este conectat la complexul de Mari Lacuri Mazuriene. Deasupra orașului, stă un castel teutonic din secolul 14. A fost construit pe un deal, pe locul ocupat mai înainte de un fort galindian (vechii prusaci). Legenda spune că Castelul și Lacul Ołów, care funcționează ca un șanț natural pentru fortăreață, le aducea aminte cavalerilor teutoni de râul Rhein și de castelele ce stăteau pe malurile acestora, care posibil ar și explica denumirea acestui oraș Mazurian
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
dezvoltarea revoluției în Germania. La începutul lunii aprilie, fără o declarație de război pe teritoriul ducatelor au pășit trupele prusace, conduse de generalul Wrangel (23.000 de soldați, dintre care 10.000 de soldați ai ducatelor și 13.000 de prusaci). La 23 aprilie Wrangel începe ofensiva și îi învinge pe danezi la Schleswig. Armata daneză s-a retras, o parte pe insula Alsen, alta în nord spre Aabenraa. Lăsând împotriva Alsenului o divizie, generalul Wrangel a continuat ofensiva, ocupând Fredericia
Primul Război Germano-Danez () [Corola-website/Science/328316_a_329645]
-
Regulament Organic prin care păstra drepturile cetățenilor, dar desființa Seimul. Prin aceasta, Polonia a trecut sub administrația militară rusă directă. După eșecul Revoltei din Cracovia, Orașul Liber a fost anexat de Imperiul Austriac. După înfrângerea Poloniei Congresului, o serie de prusaci liberali și-au exprimat simpatia pentru restaurarea statului polonez. În primăvara anului 1848, noul guvern liberal prusac au acordat un anumit grad de autonomie Marelui Ducat de Posen, în speranța că acest gest va contribui la cauza noului stat polonez
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
Masovia a invitat Cavalerii Teutoni pentru a-l ajuta să lupte cu păgânii din Prusia Baltică, care au trăit în teritorile adiacente terenurilor sale; după războiul de frontiera, provincia lui Konrad a suferit în urma invaziilor prusace. Pe de altă parte, prusacii vechi au fost supuși spre creștinizare (s-au purtat cruciade de către papalitate) însă eforturile au fost ineficiente. Ordinul teutonic a depășit repede autoritatea și s-a mutat dincolo de zona acordată de Kondrad (Chełmno sau Kulmerland). În următoarele decenii, au cucerit
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
doua zi, pe 15 iunie, îndată ce Austria a început să concentreze trupe la granița cu Prusia, armata prusacă sub comanda generalului von Moltke a invadat Boemia. Numai trupele saxone au fost alertate în prealabil și au părăsit Saxonia, invadată de prusaci, înaintând în Boemia spre masa armatei austriace. Cel mai valoros lucru pe care l-a obținut Austria de la aliații săi, a fost, de fapt, acel corp saxon de 23.000 soldați. Șeful Statului Major al generalului von Moltke a elaborat
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
Rückwärtskonzentrierung”) a fost acoperită de artileriștii români din regimentul 16, rezultat în urma reorganizării Graniței Militare Transilvănene. Comandamentul prusac nu a încercat blocarea retragerii forțelor austro-saxone. Generalul Benedek a retras trupele rămase la Olmütz, alocând pentru protecția Vienei o defensivă slabă. Prusacii au reluat înainatarea, Armata a 2-a în direcția Olmütz, iar armatele 1 și „Elba” spre Viena. În data de 13 iulie generalul Ludovic de Benedek a fost înlocuit de Arhiducele Albrecht. De la o distrugere totală austriecii au fost salvați
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
sale, Conrad a încercat fără succes să cucerească ținuturile păgâne adiacente cum ar fi Chełmno în Prusia, în timpul cruciadei din 1209, cu acordul Papei Inocențiu al III-lea. În 1215, călugărul Cristian din Oliva a fost numit episcop misionar printre prusacii vechi, iar reședința sa de la Chełmno a fost distrusă de forțele prusace. Mai multe campanii de sensibilitate, în 1219 și 1222, nu au reușit, în schimb, Conrad s-a ales un conflict cu triburile prusace asupra frontierei. Încercările ducelui în
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
de sensibilitate, în 1219 și 1222, nu au reușit, în schimb, Conrad s-a ales un conflict cu triburile prusace asupra frontierei. Încercările ducelui în curs de desfășurare în Prusia au fost răspunsurile incursiunilor peste granițele terenurilor din Masovia, în timp ce prusacii erau în procesul de a obține înapoi controlul asupra teritoriului Chełmno și chiar l-au amenințat pe Conrad la reședința sa din Castelul Płock. Supus la raiduri prusace constante, Conrad a vrut să stabilizeze Ducatul de nord din Masovia în
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
să stabilizeze Ducatul de nord din Masovia în lupta sa din zona de frontieră a regiunii Chełmno. În 1226, Conrad a avut dificultăți cu raidurile constante peste teritoriul său, astfel, a invitat ordinul religios al Cavalerilor Teutoni să lupte cu prusacii, așa cum au susținut deja Regatul Ungariei împotriva poporului Cuman din Transilvania, din 1221 până în 1225. Când au anunțat Ungaria că Ordinul era în primul rând responsabil papei, cavalerii au fost expulzați de către regele maghiar Andrei al II-lea. Astfel, în schimbul
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
Marele Maestru Hermann von Salza voia să aibă drepturile sale asupra documentelor prealabile, printr-o afacere cu Conrad, care a fost confirmată de către Sfântul Împărat Roman și Curia Roamană. Cavalerii nu au fost convinși să se preocupe să lupte cu prusacii, iar la sfatul primului episcop prusac, Cistian de Oliva, în 1128, Conrad a fondat Ordinul Loial de Dobrzyń, în așteptarea unei alte cruciade prusace, însă a fost din nou învins. Având în vedere invazia iminentă prusacă, Conrad a semnat Tratatul
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
orașe din Silezia, care au rămas sub conducerea lui Bolelsav al IV-lea cel Creț, Marele Duce al Ploniei în vremea aceea. Cei doi frați l-au recucerit în anul 1165, profitând de implicarea lui Boleslav într-o cruciadă împotriva prusacilor. Cu toate acestea, curând, Mieszko a început eforturile sale de a obține propriul ducat, poate în parte pentru că fratele său mai mare, Boleslav, a preluat toată guvernarea în mâinile sale și i-a lăsat lui Mieszko o implicare mică. În
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
în timp ce urmărea să-l scoată pe Napoleon din Rusia în 1813. Cu toate acestea, așteptările polonezilor s-au sfârșit cu înfrângerea finală a lui Napoleon la Waterloo, în 1815. În acordul de pace ulterior Congresului de la Viena, victorioșii autrieci și prusaci au confiscat Ducatul de la Varșovia și au reconfirmat majoritatea condițiilor al ultimei împărțiri a Poloniei. Deși a fost scurtă, perioada napoleoniană ocupa un loc important în istoria poloneză. O mare parte din legenda și din simbolul de patriotism polonez modern
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
sprijinul rus, dar rușii începuseră deja să anexeze Livonia după ce i-au gonit pe suedezi. August a fost neajutorat atunci când, în 1701, Electorul de Brandenburg s-a proclamat suveran ca Rege în Prusia, și a fondat statul agresiv și milităresc prusac, care a format în cele din urmă un nucleu ca o Germanie unită. Învingătorul de la Poltava, Țarul Petru cel Mare a declarat ca Rusia să fie gardianul integrității teritoriale a Comunității polono-lituaniene. Acest lucru însemna că statul polonez a devenit
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
o mare parte a istoriei sale ca stat creștin, Polonia a trebuit să se confrunte cu Pomerania, Prusia, Lituania și alte popoare baltice, în războaie de frontieră, fără un rezultat clar. După ce Ordinul Teutonic i-a cucerit și asimilat pe prusaci, au început incursiuni în ambele teritorii lituaniene și poloneze. Acest lucru a reprezentat o amenințare mult mai mare atât pentru Polonia și Lituania, iar cele două țări s-au unit într-o alianță defensivă după încoronarea ducelui lituanian Jogaila ca
Lista războaielor în care a fost implicată Polonia () [Corola-website/Science/330808_a_332137]
-
două ori mai mare decât cea a pieselor din bronz ale inamicului, iar în privința preciziei, concentrării și cadenței de tragere aceste tunuri întreceau tot ce aveau francezii Slăbiciunea fatală a Franței era artileria. Aveau cu 30 % mai puține tunuri decât prusacii. În apropierea anului 1873, turnătoriile din Essen au angajat aproape 12.000 de oameni și ulterior 4100 de muncitori în întreprinderile auxiliare. Armamente au reprezentat 56 la sută din cifra de afaceri a companiei în 1876, ducând astfel la numirea
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]