1,193 matches
-
această schematizare. La fel, enigmatica, misterioasa energie nucleară poate fi ilustrată prin faimoasa, din nefericire, ciupercă atomică sau, în cazul copiilor, prin norii radioactivi din perioada catastrofei de la Cernobîl (Galli și Nigro, v. citatul de la p. 148) Prin naturalizare, ideile psihanalitice sînt traduse în instrumente de comunicare între actori. Conceptul sau teoria științifică, după ce au fost transformate în imagini și în elemente cu sens în mintea subiectului, își pierd caracterul de reconstrucție și sînt atașate unor entități autonome, naturale, obiective. Acestea
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în elemente cu sens în mintea subiectului, își pierd caracterul de reconstrucție și sînt atașate unor entități autonome, naturale, obiective. Acestea devin realitatea asupra căreia și plecînd de la care acționăm și comunicăm. Sub această formă are loc însușirea unor noțiuni psihanalitice, precum "complex" sau "inconștient". Primul termen se transformă, de exemplu, în adjectiv ("cutare este complexat") sau într-o caracteristică personală pe care credem că o putem localiza în poziția corpului sau în timiditatea unui cutare prieten. Desemnat ca fiind nodul
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
operată prin asimilarea psihologicului și fiziologicului, într-o formă de "animism inversat" (ibid.., p. 125). "Aparatul psihic devine pur și simplu un aparat" (ibid., p. 126), conform unei concepții tehniciste a științei experimentale (care acționează asupra materializărilor vizibile etc.). Noțiunile psihanalitice sînt astfel "naturalizate". Ne prefacem că ar avea un "statut de evidență". Autorul le califică drept "teorii profane autonome", servind, de altfel, la categorisirea, clasarea și denumirea persoanelor și comportamentelor (ibid., pp. 126-151). 6. O analiză a reprezentării sociale a
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
p. 68). Originea sa se situează și în definiția obiectivării și a schemei figurative care apar la construcția unei reprezentări. Acest model reproduce obiectul reprezentării sociale în manieră selectivă și îndeplinește trei funcții: joncțiunea între obiectul cunoașterii, de exemplu teoria psihanalitică, și reprezentarea sa; traducerea imediată a realului și trecerea de la abstract la direct accesibil: complexul joacă acest rol ilustrativ în elaborarea reprezentării sociale a psihanalizei; eliminarea sau minimizarea elementelor care intră în opoziție cu sistemele de valori ale subiecților (libidoul
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
universul nostru, adică naturalizarea și înzestrarea lui cu un context inteligibil, adică interpretarea lui. Dar funcția lor este mai ales aceea de a dubla un sens printr-o figură, de a-l obiectiva, pe de o parte un anume complex psihanalitic devine un organ psihofizic al individului și o figură printr-un sens, deci a ancora, pe de altă parte psihanalistul definit ca magician sau preot -, materialele ce intră în compoziția unei anumite reprezentări." Moscovici, 1976, p. 64 14. Harta mentală
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
comunicare care să vizeze, în mod deschis, producerea de conduite, difuzarea poate fi eficace." Ibid., p. 331 Temele abordate în acest mod sînt caracterizate de mobilitatea și moderația lor, pentru a nu răni sensibilități particulare, și de distanțarea de curentul psihanalitic. Referințele explicite la acesta asociază termenii specializați (complex, nevroză, libido) cu preocupări diverse, precum astrologia, dezvoltarea personală sau adoptarea produselor estetice. Psihanalistul este, de exemplu, transformat în ființă asocială "ce privește prin gaura cheii" oaspeții la o recepție. Prin formule
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
burgheze, poliție, etc. Afirmațiile și discuțiile mai conceptuale, deși rare, există, dar finalitatea lor este construirea unui ansamblu ordonat de imagini și simboluri cu virtualitate reprezentativă." Moscovici, 1976, p. 444 Veritabila știință pavloviană, dezvoltată în Uniunea Sovietică, este opusă teoriei psihanalitice "americane", desemnată drept o ideologie care favorizează interesele capitaliste. Propaganda lisenkoistă a comuniștilor din anii cincizeci trebuie interpretată în contextul luptei pentru afirmarea unei identități, a unei reprezentări a partidului și a diferențierii sale de informațiile respinse în celălalt cîmp
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
principiu. "Actul religios este înțeles ca act laic în care numai relația intersubiectivă își păstrează importanța. Excluzînd orice altă conotație, anturajul material, rolul propriu al personajelor se estompează pentru a face față noțiunii unui schimb simplificat și pur uman. Dialogul psihanalitic, la rîndul său, ia o înfățișare concretă, "banală", imaginea spovedaniei aruncîn-du-l într-o realitate percepută și cunoscută." Ibid., p. 264 Recursul la analogie se face în contextul cotidianului, în care fiecare dintre noi este condus să iasă din cîmpul propriilor
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
bineînțeles), să le demonstreze că „nu știu”, că „știu prea puțin” (comparativ cu ei!). Aceștia pun note, paradoxal, când elevii nu știu, și nu atunci când ei știu. Evaluează neștiința, nu știința. Notarea nu trebuie să se transforme într-o instanță „psihanalitică” de deturnare a unor pulsiuni, de tratare a nervilor acumulați. Evaluăm nu pentru a ne „rezolva” pe noi înșine, ci pentru a-i ajuta pe alții. 2. Simptomul obiectivității exagerate. Alți profesori sunt tentați să „măsoare” cât mai exact conduitele
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
ridicată apare constant asociată cu egoismul și culpabilitatea. În psihanaliză stima de sine este considerată a se dezvolta prin interiorizarea imaginilor parentale și identificarea cu acestea, ea fiind deseori asociată cu sentimentul de culpabilitate. Mecanismele de apărare prezentate în teoria psihanalitică sunt considerate a avea drept scop evitarea pierderii/ scăderii exagerate a stima de sine și apariția panicii traumatice. Stima de sine navighează intre Supraeu (societatea interiorizată) și Eul care se autoamăgește pentru a se proteja. Din punct de vedere sociologic
Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
parte, e bine cunoscută analogia dintre efectele cathartice ale teatrului și cele ale psihodramei metodă curativă apreciată de psihiatri, potrivit căreia "pacienții sunt actorii propriei lor drame, improvizată și dirijată de medic"58. Prin intermediul spectacolului regizat devine astfel posibil transferul psihanalitic dinspre actori spre spectatorii (psiho)dramei, fapt ce facilitează terapia cathartică a întregului grup. Așadar, prin conexiunile subterane cu inconștientul colectiv, structura afectivă a melodramei s-ar apropia și de experiența onirică (mai exact, de formele elementare ale narcisismului infantil
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și imortalizat în rama unui tablou vivant, ca în melodramă 122, cu femeia prăbușită în mijlocul scenei iar fiul-judecător surprins într-o gesticulație teatral-extatică ("cu mâinile ridicate în sus"). După cum am sugerat în treacăt, textul reclamă și o lectură în cheie psihanalitică, altminteri foarte instructivă, având în vedere că imaginația melodramatică și-a pus amprenta nu doar asupra piesei lovinesciene, ci și asupra teoriilor ilustrului doctor Freud. Din acest motiv, probabil, Maiorescu, ale cărui pretenții de "psiholog" și alienist nu erau chiar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
oricare altul") și ajunge să regrete că până în pragul bărbăției nu cunoscuse dragostea sau prietenia, fără să guste nici din "farmecul spovedirei", nici din "dulceața umilirii de sine și a cuvintelor de mângâiere, ce leagănă și aduc nădejdea". Dincolo de implicațiile psihanalitice ale comportamentului său "deviant", cu explicațiile subiacente (de-ar fi să reținem doar complexul oedipian și frustrarea ce intră în formula psihologiei resentimentului), personajul lovinescian (până aici, un "caz" tipic dintr-o serie bine ilustrată și în literatura noastră) devine
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
percepției, care dezvăluie cititorului "dependența experienței de clișeele de limbaj", în timp ce, "prin fenomenalizarea acțiunii, se dezvăluie aparența teleologică a desfășurărilor istorice, zdruncinând astfel încrederea pozitivistă în transparența cauzală a universului" (idem, p. 159). Aceeași idee o întâlnim reformulată, din perspectivă psihanalitică, în clasicul studiu semnat de Marthe Robert, Romanul începuturilor și începuturile romanului, traducere de Paula Voicu- Dohotaru, prefață de Angela Ion, Editura Univers, București, 1983 (vezi capitolul ultim, "Din ură față de roman", pp. 270-327). 85 Ien Ang, op. cit., p. 62
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
e și respins: „Față de tot ce auzisem, dosarul Honigberger, deschis pe birou, mi se părea mult prea puțin interesant” (50). Astfel, Eliade Începe să caute sursele tainei În multele caiete de autodidact ale gazdei absente. Într-un anumit sens, poate psihanalitic, de aici Încolo, el i se substituie („pe biroul ăsta cărțile și caietele rămăseseră ca În fiecare seară” - 44). În trei pagini, revenirea dnei Zerlendi Îl readuce În zona familiarului măcar În sensul În care ceea ce-i spunea fiica ei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Eminescu, I, 49), „Și când se ducea sărbătoarea la biserică, bocea toți morții din țintirim, fie rudă, fie străin, fără deosebire.” (I. Creangă, 17), „Visele noastre, oricât de confuze, alcătuiesc niște complexe, cum spune Freud, fie că-i admitem metoda psihanalitică, fie că nu.” (G.Călinescu, U.P., 51) • pauză; când relația de coordonare disjunctivă cuprinde mai mulți termeni, între primii ea se exprimă prin pauză iar între ultimii doi prin conjuncții: „Numele candidatului poate să fie al meu, al d-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se tot duce-ncet la vale/ Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale,/ Lunca-n juru-mi clocotește: o șopârlă de smarald/ Cată țintă, lung la mine, părăsind nisipul cald". În perspectiva istorică demonstrația pe model psihanalitic a contextului tranzitiv și a experienței estetice în poesia lui Alecsandri se definește semnificativ fără ambiguitate ca un mesaj mnemoclastic al cunoașterii și al reconstrucției, pentru noi fenomene de receptare și acceptare. Lebăda astrală și sinapsa destinului Artele par modalități
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rămas sub amprenta acestor întâlniri. Nu pot fi uitate nici crizele tipice ale lui Iosif sau ale profeților. Pe baza datelor obținute prin studiul mai multor cazuri în care viziunea ca revelație și aura ca fenomen premonitoriu, greu de interpretat psihanalitic, am putut stabili o clasificare simptomatică și probabil, spunem noi, etiologică. Unanimi par a fi majoritatea autorilor care consideră viziunile parte din Marea Cunoaștere ce ne este rezervată, în măsura în care avem pregătirea de a o înțelege. Mircea Eliade, parcurgând extazul apollinian
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trăi dinamic această modificare: materia nu poate fi separată de gest, întrucât imaginația mișcării reclamă imaginația materiei. Imaginea psihică concepută ca reprezentare implică un studiu sistematic, în timp ce imaginea poetică apare ca un fenomen al ființei 5. Dintr-o perspectivă strict psihanalitică, Bachelard descrie imaginile pe care încearcă să le ierarhizeze, pornind de la metode antiraționaliste. El remarcă că mecanismul de apariție al imaginilor se explică printr-o organizare în constelații dinamizate, prin anumite mijloace de a regrupa imaginile pe o axă care
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pe revelarea sensurilor primordiale ale imaginilor. Imaginile simbolice acoperă un ansamblu delimitat de fenomene iconice care nu au o densitate egală. În același timp, dimensiunea simbolică a imaginilor nu poate fi asimilată unei supraabundențe a reprezentărilor. 2. Imaginea speculară Analiza psihanalitică înțelege stadiul oglinzii "ca o identificare", în sensul propriu al termenului: metamorfoza produsă de subiect când acesta își asumă o imagine al cărei efect este indicat de folosirea termenului de imago. Asumarea imaginii sale speculare de către ființă implică un caz
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și Umwelt. Ruptura acestui raport generează o reconfigurare a structurii subiectului. Momentul în care se încheie stadiul oglinzii marchează, prin identificarea ființei cu imaginea, dialectica care leagă subiectul de niște situații, social elaborate. Stadiul oglinzii este perceput, deci, în cadrul experienței psihanalitice, "ca formator al funcției subiectului". Metafora oglinzii reușește să descrie ceea ce Henry Corbin numește Mundus Imaginalis. Ceea ce vedem în oglindă nu este nici fantasmă, nici ființa cuiva. Imaginea nu corespunde mereu ființei noastre concrete, ci ea depinde realmente de apariția
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și alte aluzii la conținuturile de profunzime sau la cele implicite pe care naratorul le ascunde, adesea chiar de el însuși. Acest tip de lectură este prevalent în psihologia clinică, mai cu seamă printre specialiștii care lucrează într-un cadru psihanalitic. Între acești doi poli se pot localiza diversele nuanțe interpretative. Poziția asumată pe dimensiunea teoretică va fi, de asemenea, reflectată în tipul de întrebări formulate și în comentariile care apar de-a lungul interviului (această problemă nu va fi însă
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ani). Ideile privind amintirile timpurii au stat la baza teoriei lui Alfred Adler (1929a, 1929b, 1931, 1956). Freud pune, de asemenea, problema amintirilor timpurii în multe dintre scrierile sale, dar nu le atribuie totuși o semnificație unică în teoria sa psihanalitică (1899/1950, 1901/1960). După Adler, amintirile au întotdeauna o semnificație emoțională, chiar și atunci când nu par a fi foarte importante. Amintirile sunt creații personale; ele s-au format prin alegeri, distorsiuni și inventări ale evenimentelor din trecut într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
cele trei metode de interpretare (descriere pre-isonografică, analiza iconografica, interpretare iconologica). Pentru Ernst Gomrich (1972), imaginile au trei surse: experiență (reprezentare senzorială), tradiție (reprezentare alegorica colectivă) și expresie (reprezentare artistică subiectivă). * psihanaliza (S. Freud, J. Lacan). Importantă imaginilor în abordările psihanalitice se datoreaza corelației dintre acestea și subconștient. Dacă S. Freud vorbește despre procese psihice primare, adică subconștientul reprimat din imaginarul mental al viselor, J. Lacan oferă o nouă formă structurală psihicului, care constă dintr-o ordine imaginara, reală și simbolică
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
subconștient. Dacă S. Freud vorbește despre procese psihice primare, adică subconștientul reprimat din imaginarul mental al viselor, J. Lacan oferă o nouă formă structurală psihicului, care constă dintr-o ordine imaginara, reală și simbolică. Christian Metz (1982) pornește de la perspectiva psihanalitica a lui Lacan și prezintă actul de identificare care poate fi depistat în orice spectator de cinema. Contrar ideii că spectatorul se identifică în principal cu personajele, Metz pledează pentru existența unui ego deja constituit, care permite privitorilor să se
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]