1,100 matches
-
emoționale specifice în interacțiunea lor cu pacienții. Colson et al. (1986) au realizat un studiu al contratransferului la personalul medical dintr-un spital psihiatric. Autorii au concluzionat că forme diferite de psihopatologie determină modele specifice de reacții afective. Unele manifestări psihopatologice cum ar fi comportamentul depresiv suicidal și agitația violența, provoacă reacții diferite din partea personalului în funcție de pregătirea și specialitatea lor. Manifestările afective ale cadrelor medicale corelează pozitiv cu dificultatea și complexitatea tratamentului necesar. Contratransferul (CT) a fost definit în diferite feluri
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
tardivă) și delirul senzitiv de relație (sensitiver Beziehungswahn) - un întreg sumar caracterizat prin dezvoltarea fie a unei monomanii, fie a unui ansamblu de deliruri îndelungate, cu un conținut variabil, dar frecvent persecutoriu, hipocondric, grandoman ori gelozic, neînsoțit de alte fenomene psihopatologice, deși simptome de depresie, halucinații olfactive ori tactile pot apărea uneori, mai ales la persoanele în vârstă. Se precizează, totuși, că halucinațiile durabile de tip auditiv ori schizofrenic sunt incompatibile cu diagnosticul bolii. Apărând de obicei la adulți, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de paranoici ar sugera existența unei componente genetice a bolii. Variabilitatea genetică reglează modul în care indivizii răspund la mediul lor, punând în "valoare" anumite gene, ceea ce explică de ce evenimente adverse din viață nu conduc în mod consistent la sechele psihopatologice. ■ Teoriile biologice își găsesc justificarea în marea varietate de condiții medicale non-psihiatrice, care sugerează că factorii de această natură joacă un oarecare rol în dezvoltarea bolii. Un studiu comparativ al activității diverselor regiuni ale creierului la subiecți cu paranoia și
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
plece. - E o senzație ca lumea. Marfa nu e o „senzație ca lumea”. Pentru consumator schepsisul mărfii e că Îi creează dependență. Nimeni nu știe ce e marfa pînă cînd nu suferă de sevraj. Doctorul a dat din cap. Personalitate psihopatologică. S-a ridicat. Brusc, și-a tras un zîmbet care se dorea În mod vădit Înțelegător și menit să-mi Împrăștie reticența. ZÎmbetul i s-a lăbărțat și i s-a transformat Într-un rînjet dement. S-a aplecat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
împrejurare. Dar, în alt caz, "Domnitorul Ioan Vodă Armanul băgat-au în foc, de viu, pe Vlădica George, de au ars, dându-i vina de sodomie, auzând că are avuție" (citate după P. G. Samarian). Dintre implicațiile medico-juridice cu caracter psihopatologic, atentatele la morala publică par să fi fost frecvente. Este probabil o conjunctură specială determinată, pe de o parte, de moravurile libertine importante din Orientul mijlociu, pe de alta, de o anumită toleranță localnică. Astfel, sodomia, homosexualitatea sau alte aberații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
, În dicționarele explicative, termenul o. (al cărui etimon grec este oneiros „vis”) figurează cu două sensuri principale: unul interesând domeniul medical („delir, halucinație asemănătoare visului, care definește unele stări psihopatologice”), celălalt, sfera creației literar-artistice („structură estetică rezultată din fluxul spontan al conștiinței și opusă celei realiste”). În comentarea literaturii, termeni ca onirism, oniric, onirist etc. au fost și sunt folosiți destul de frecvent, dat fiind că visul și raportarea, în variate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
și afirmării de sine. Relevarea unor aspecte ale mecanismelor intime privind determinarea și psihodinamica individuală, intrași interpersonală, familială și socială a violenței sugerează o abordare relațională transdisciplinară și interdisciplinară prin reunirea și interpretarea unor date secvențial furnizate de analiza psihologică, psihopatologică, antropoculturală sau sociologică. Psihodinamica individuală se raportează la primele 36 luni de viață ale copilului În care se realizează Între copil și mamă un proces complex cu stadii succesive de simbioză, separare, apropiere și individualizare. Interacțiunea mamă copil se desfășoară
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
și inteligente, transformându-o, ascensional, într-un sclav al propriilor impulsuri, ilogice). în egală măsură, interesantăși palpitantă (deși dureros de tristă) este configurația acestui tip feminin, supus unui „malaxor” (termen preluat din subtila și pertinenta prefață semnată de Mihail Gălățanu) psihopatologic, care zdrobește, până la umilire, un suflet generos. și cum scriitorul se lasă cucerit de plăcerea detaliului sau de subtilități de natură psihanaliză, teologică, psihologică, de experiențe mistice și vrăjitorești etc., nu ne miră de ce Magda, eroina romanului, este împovărată de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
zâmbet amar am zice (ieșind din ficțional, firește!): Dacă ar fi cunoscut acel ghid de supraviețuire emoțională, scris de talter Riso, ce bine-ar fi fost?! și totuși, ne întrebăm: De ce-și supune prozatorul eroica atâtor experiențe de natură psihopatologică? în fond, Magda este o femeie inteligentă, de ce își lasă ființa pradă unor impulsuri (care se dovedesc malefice), pe care (paradoxal) și ea însăși le percepe a fi malefice? De ce își agresează propriul suflet? Pentru că viața ne supune, vrem-nu vrem
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mod s-ar explica și reacția „violentă” a acestora. O subtemă abordată cu generozitate de Vlad Zografi este stranietatea acestui „animal” modern: calculatorul și nocivitatea exercitată mai ales asupra neinițiaților, bineștiind că „lumea virtuală” imprimă o „stranie armonie” de natură psihopatologică. Concluzia? „Evadarea din real și plonjarea în virtual, conduce la un soi de autism”. Neimplicarea - rațional și conștientizat - a tineretului la realitatea imediată („extra muros”), la problemele majore ale societății pot avea repercursiuni catastrofice. și iată cum, ne-o demonstrează
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sinestezice decât persoanele care nu au astfel de preocupări; c. frecvența întâlnirii de sinestezii scade în decursul ontogenezei. La popoarele primitive, senesteziile joacă un rol mai mare decât la cei aflați pe trepte superioare de dezvoltare socio-economice. d. anumite fenomene psihopatologice, mai ales la schizofreni, sunt puternic cuplate cu apariția de sinestezii. e. sinesteziile apar frecvent mai ales în stările de conștiință cu oboseală, privare psihofiziologică și stări de influență a drogurilor. Căsătoria Un alt eveniment semnificativ în viața lui Eduard
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
și glială are loc în cortexul cerebral (în special ariile asociative) și hipocamp. Rezultatul este instalarea demenței; in functie de etiologie există mai multe tipuri de demențe: Alzheimer (cu determinism genetic), vasculare, posttraumatice, de cauza infecțioasă, anoxice, toxice, carențiale, dismetabolice. Psihopatologic, în sindromul demențial au loc scăderea atenției (amneziei antero- retrogradă) și alterarea comportamentului (dezorganizarea activității cognitive cu producții delirante, tulburări de vigilență și afectivitate). Are loc degenerarea extrapiramidală, cu manifestări parkinsoniene, și, mai rar, afectarea de tip piramidal. În special
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
degrabă doze intermediare șunt asociate cu agresivitate, violența și dezorganizarea generală a comportamentului social. De asemenea, În timp ce consumul cronic de amphetamine pare a fi strans legat de comportamentul violent comparativ cu alte droguri, dar intensitatea acestei relații depinde de trăsăturile psihopatologice pre existente. Efectele consumului de ecstasy pe o perioadă scurtă de timp poate induce pierderea inhibiției, strîngeri involuntare a dinților, privire încețoșata, transpirații reci, tensiune musculară, greață; iar după trecerea efectului drogului pot apărea tulburări de somn, anxietate și depresie
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
-
violență ce intră uneori În sfera criminalității. Un alt aspect care se remarcă cu ușurință este acela că anumite droguri induc direct reacții agresive și/sau violente (precum alcoolul, amphetaminele, cocaina, inhalanții) iar În cazul altor droguri modificările psihologice și psihopatologice date de consumul de drog (precum dezinhibiția, iritabilitatea, comportamentele compulsive, neliniștea psihomotorie, tulburările de dispoziție, ostilitatea, confuzia, anxietatea, depresia, ideația paranoidă și suicidara, alterările memoriei și judecății, iluziile și halucinațiile) pot genera cu ușurință comportamente agresive. Un alt aspect important
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
-
emoțiile negative și consumul de substanțe poate fi amplificata și datorită unei psihopatologii prexistente sau În curs de dezvoltare. În concluzie - indiferent dacă agresivitatea este declanșată direct de consumul unei anumit drog, sau aceasta este indusă de modificările psihologice sau psihopatologice induse de drogul respectiv, sau este expresia dezinhibiției comportamentale În cazul consumatorilor cu tulburări de caracter, de personalitate sau psihopatologice preexistențe, sau este expresia modului deficitar În care un consumator de droguri relaționează cu mediul sociofamilial sau profesional este evident
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
-
concluzie - indiferent dacă agresivitatea este declanșată direct de consumul unei anumit drog, sau aceasta este indusă de modificările psihologice sau psihopatologice induse de drogul respectiv, sau este expresia dezinhibiției comportamentale În cazul consumatorilor cu tulburări de caracter, de personalitate sau psihopatologice preexistențe, sau este expresia modului deficitar În care un consumator de droguri relaționează cu mediul sociofamilial sau profesional este evident faptul că dependența sau consumul de drog se asociază inevitabil cu un comportament agresiv putându-se ajunge cu ușurință la
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ilona Troiceanu, Alexandru Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1466]
-
înțelegere a funcționării psihicului - fie ea normală sau patologică -, ele își găsesc acum noi aplicații în practica clinică, servind drept indicatori ai funcționării psihicului la pacienții în curs de psihoterapie sau ca indici diagnostici și de evoluție în cazul tulburărilor psihopatologice. Utilizarea mecanismelor de apărare depășește însă tot mai mult câmpul psihopatologiei, devenind curentă în domenii ca prevenția și educația sanitară, medicina tulburărilor fizice sau selecția profesională. În al doilea rând, apar și se dezvoltă trei direcții de studiu privind ontogeneza
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în domeniu reflectă existența unui interes deosebit pentru tematici ca: - definirea diferitelor mecanisme de apărare și relațiile dintre acestea; - clasificarea mecanismelor de apărare, mai ales în funcție de diferitele stiluri defensive existente; - stabilitatea și/sau transformarea mecanismelor de apărare în cazul tulburărilor psihopatologice și pe parcursul psihoterapiei; - funcționarea apărării în maladiile de ordin fizic; - apariția mecanismelor de apărare și evoluția de-a lungul ciclului de viață; - dezvoltarea instrumentelor de evaluare. Toate aceste aspecte vor fi abordate în paragrafele și capitolele ce urmează. 2. Șapte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ce nu provoacă stări patologice și o apărare care conduce în mod evident la patologie. Răspunsul la întrebarea formulată mai sus se complică din cauză că numeroși autori au definit anumite grupuri de apărări (vezi capitolul 2) utilizând termeni cu profunde conotații psihopatologice. Vaillant (1993) adoptă o poziție clară, fără umbră de ambiguitate. Pentru el, prezența apărărilor nu este, prin ea însăși, o dovadă a bolii. Oricât de dezorganizate, nerezonabile sau condamnabile ar putea părea apărările în ochii unui observator extern, ele nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de dezvoltare a individului sau improprii situației în care se află subiectul (vezi Lichtenberg și Slap, 1972; Loewenstein, 1967). Aceste apărări tind să deformeze percepția realității și să perturbe alte funcții ale eului, apărând frecvent ca elemente ale unui tablou psihopatologic. 2.7. Cum se definesc mecanismele de apărare?tc "2.7. Cum se definesc mecanismele de apărare?" Majoritatea autorilor - poate chiar toți, după cum subliniază Olff et al. (1991) - dau propria lor definiție mecanismelor de apărare. Pornind de la această constatare, ni
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihotic și distorsiunea psihotică- constituie semnul unui eșec al reglării defensive a reacțiilor subiectului la factorii de stres, ceea ce antrenează o ruptură în raport cu realitatea obiectivă. O clasificare având unele puncte comune cu aceea propusă de DSM-IV, dar în care conotația psihopatologică pare și mai pronunțată, îi aparține lui Perry (1990), care propune șapte clase de apărări: 1) apărări-acțiune (cum este agresiunea pasivă); 2) apărări borderline sau limită (cum este clivajul, de pildă); 3) apărări-negare (refuzul); 4) apărări narcisice (precum omnipotența); 5
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceștia utilizează în principal apărări primitive sau imature, precum regresia și proiecția (Bond et al., 1983; Plutchik et al., 1979; Vaillant et al., 1986; Wong, 1989) sau apărări de nivel intermediar (formațiunea reacțională sau refularea). În alte cercetări, evoluția tulburărilor psihopatologice a fost pusă în legătură cu mecanismele de apărare ale pacienților. Astfel, două studii longitudinale (Semrad, 1967; Semrad et al., 1973) sunt consacrate apărărilor la pacienți care suferă de schizofrenie. Observațiile făcute arată că, în perioada de decompensare, pacienții recurg la apărări
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi analizate ca reacții de apărare. Două alte contribuții vizează punerea în relație a diferitelor mecanisme de adaptare: cea a lui Ionescu (1993) și cea a lui Plutchik (1995). Contribuția lui Ionescu (1993) constituie, de fapt, o propunere de semiologie psihopatologică funcțională. Pornind de la unele critici aduse semiologiei psihiatrice clasice - considerată prea închistată și centrată pe simptom -, Ionescu propune cercetarea aspectelor semiologice care pot fi calificate drept funcționale în virtutea scopurilor lor: reducerea tensiunii pulsionale și a angoasei ce rezultă din ea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să-i procure pacientului aflat în dificultate, care cere ajutor, capacitatea de a se îngriji el însuși. Următorul exemplu, raportat de Gamill (1992) - analist care a lucrat în Statele Unite și care trăiește în prezent în Franța -, se înscrie în registrul psihopatologic. Jack, un tânăr american de 21 de ani, care a trăit cu părinții fără a avea probleme, face o decompensare psihotică de natură melancolică, în timpul unui stagiu efectuat, la începutul studiilor sale de medicină, în Centrul medical universitar american unde
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
evacuată în fantasma de identificare proiectivă. În acest fel, refularea este evitată. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Klein realizează prima descriere a mecanismelor de identificare proiectivă într-un articol intitulat „Note asupra câtorva mecanisme schizoide” (1946/1980). Această orientare psihopatologică inaugurală pune accentul pe aspectul imediat și radical pe care îl poate îmbrăca identificarea proiectivă ca apropiere forțată a obiectului, de unde și un anumit grad de pericol atunci când funcționează în mod exclusiv. Segal (1967/1987) observă că, pentru a intra
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]