815 matches
-
actorii își ascund fața după o mască; la fel procedez și eu (filozof, scriitor, politician etc.), înaintez mascat când ies pe scena lumii sau a literaturii. Există situații în care Anima apare puternic constelată. Definiția lui Jung coincide cu structura psihosomatică a scriitorului nostru: "Anima este un factor de o deosebită importanță în psihologia masculină ori de câte ori emoțiile și afectele sunt puse în joc. Ea întărește, exagerează și mitologizează toate relațiile emoționale cu profesiunea și cu oamenii, indiferent de sex. Atunci când Anima
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
boli de sistem (limfatic, vascular etc.). În deplin consens cu această concepție putem redefini boala ca o disfuncție a organismului generată de un dezechilibru (info)energetic, manifestat mai întâi la nivelul biocâmpului pulstonic, apoi la nivelul substratului organic/spiritual (teoria psihosomatică). În mod complementar putem defini terapia/vindecare, ca un proces de refacere cvasiintegrală a unui echilibru de moment (info)energetic al intregului organism uman (prin balanța cenestezic/cenestopatic, la nivel extrasenzorial). Trebuie consemnat faptul, că fiecare dintre formele de eliberare
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
timizi, lipsiți de inițiative, necomunicativi. Din aceste considerente sarcina educării și formării acestor copii revine școlii. Una din preocupările mele de cadru didactic a fost tratarea diferențiată a elevilor, Încercând să-mi Însușesc noțiuni psihopedagogice pentru cunoașterea capacităților și aptitudinilor psihosomatice ale elevilor, cunoștințe de biologie prin raportarea la particularitățile dezvoltării fizice și ereditare și noțiuni sociologice pentru cunoașterea particularităților mediului socio cultural din care provin precum și relațiile interumane. Coraborând toate aceste, la care se adaugă și o experiență de treizeci
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
altul, G. Nicola, care lucra ca electrician, a suferit ca urmare a unui puternic șoc electric o moarte clinică, a fost readus în viață, dar a rămas cu sechele. Aproape toți au suferit de tensiune, tulburări cardiovasculare și alte afecțiuni psihosomatice. Din păcate, în astfel de situații, s-au ivit și laturi negative, căci unii cred că s-ar putea salva și spinarea altora. Ca de multe ori în astfel de situații, unii au devenit victime ale manipulărilor, și-au căutat
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a investigării proceselor psihologice și mecanimelor sociale care au caracterizat fenomenul. În rândul supraviețuitorilor violenței organizate și torturii din alte țări, investigațiile clinice au identificat dificultăți psihosociale cu caracter persistent, precum simptome posttraumatice, depresie, tulburări de anxietate, simptome disociative și psihosomatice, abuz de substanțe (Mollica și Wyshak, 1987; Basoglu et al., 1994; Bauer et al., 1993; Maercker și Schützwohl, 1997). Majoritatea cercetărilor s-au ocupat de victimele care și-au părăsit țara de origine, refugiindu-se în alte țări. Acestea au
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al doilea război mondial. Primul studiu empiric cuprinzător i-a avut ca subiecți pe supraviețuitorii lagărelor de concentrare naziste (von Bauer et al., 1964; Eitinger, 1980). Acești supraviețuitori prezentau simptome ca: depresie cronică, anxietate, tulburări de somn, coșmaruri, precum și tulburări psihosomatice sau somatoforme. Kardiner dă pentru prima dată o descriere complexă a simptomaticii acestui fenomen: 1. excitabilitate și iritabilitate; 2. reacție nestăpânită la excitanți bruști; 3. fixarea pe circumstanțele evenimentului traumatic; 4. fuga de realitate; 5. predispoziția pentru reacții agresive necontrolate
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
specializați în protecția copilului: acționează în scopul combaterii cauzelor care au determinat periclitarea securității, integrității sau dezvoltării copilului, prin tratamente terapeutice aplicate copilului și, după caz, familiei naturale sau substitutive a acestuia, precum și prin monitorizarea acestor tratamente; exemplificări: - restabilirea funcțiilor psihosomatice și intelectuale ale copilului; - restaurarea raporturilor și relațiilor sociofamiliale ale copilului; - ameliorarea sau dezvoltarea acestor funcții, relații și raporturi; - limitarea disfuncțiilor sau dezechilibre lor existente; - prevenirea apariției unor disfuncții sau dezechilibre asociate; - promovarea aspectelor pozitive identificate în funcțiile, raporturile și
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cercetării Pornind de la teoriile inteligenței multiple, unde un loc important revine acelor forme de inteligență care permit omului o adaptare superioară la mediu (H. Gardner, 1993Ă. Obiectivul principal al acestei cercetări a vizat stabilirea relației dintre inteligența emoțională și confortul psihosomatic (anxietateaă medicilor practicieni, confort mediat de atitudinea față de stres. Ca obiective secundare s-a urmărit investigarea influenței unor dimensiuni ale inteligenței emoționale (empatia, prejudecățile, conștientizarea emoțiilor etc.Ă asupra nivelului de anxietate resimțit de medici an activitatea profesională. În cadrul comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
217, din Psychological stress and coping process, New Zork, McGraw-Hill, 1966. Revista de psihologie organizațională, vol. I, nr. 1, 2001, Ed. Polirom. Revista de psihologie organizațională, vol. IV, nr. 3-4, 2004, Ed. Polirom. Luban-Plazza, B., Poldinger, W., Kroger, F., Boli psihosomatice în practică medicală, Ed. Medicală, București, 1996. Luban-Plazza, B., Pazzi, U., Carlevaro, Ț., Conviețuirea cu stresul - strategii de înfrânare a anxietății, ediția a II-a, Ed. Medicală, București, 2000. Mayer, J.D., Salovey, P., Emoțional Development and Emoțional Intelligence, 1997. Miclea
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
manifestă prin acumularea fricii și combinarea ei cu situații neliniștitoare, dramatic trăite. Rezultă astfel fobiile (fricile) de obiecte, situații, evenimente (frica de boli, frica de întuneric, frica de locuri închise, frica de animale, etc.). Acum pot să apară și tulburări psihosomatice (dureri, spasme) care persistă, antrenând cercul vicios clasic, în sensul că ele devin surse de neliniște. În forma compensată și de slabă intensitate, securitatea devine valoarea supremă pentru individ. Frica de a nu avea, de a-i lipsi ceva, îl
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
patogene are consecințe asupra activismului persoanei În cauză. Sublimarea agresivității este observabilă În activitatea reală: inhibiția muncii (la cei pentru care orice activitate este o agresiune), inhibiție socială (la persoane guvernate de teama de a pierde afecțiunea). Apariția unor afecțiuni psihosomatice (ulcer gastro-duodenal, rectocolită ulcerohemoragică, infarct miocardic, HTA, manifestări alergice) este după opinia psihanaliștilor o manifestare a refulării agresivității. Teoria frustrației elaborată de W. Scott și J. Dollard (teoria reactivă 1993) preia ideea lui Freud, considerând agresivitatea ca rezultat al blocării
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
persoane, generată de frânghie. Corp Corpul întreține cu sufletul o relație simbolică complexă. Îi este în același timp opus, reprezentând elementul profan, chiar impur, dar și strâns legat, deoarece este învelișul de care nu se poate lipsi. Psihologia recunoaște legătura psihosomatică fundamentală ce unește spiritul (psyché) cu corpul (soma). Procesul somatizării confirmă faptul că trupul posedă un limbaj simbolic, cel al bolii. Substituindu-se unui cuvânt refulat, corpul se însărcinează să „spună” suferințele și traumatismele îngropate în inconștient. Ceea ce afectează corpul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
element, a neliniștii pe care acest mister o sugerează. Negrul indică obligația de a căuta, de a merge dincolo de aparențe, de a înfrunta teama de necunoscut. Portocaliu Prin amestecul de roșu (foc fizic) și galben (foc spiritual), portocaliul materializează uniunea psihosomatică, armonia dintre jos și sus și deci deplinătatea. Este, din acest motiv, culoarea rasei călugărilor budiști. Roșu În vis, ca și în realitate, roșul simbolizează energia și acțiunea. Asociată cu sângele, indispensabil vieții și a cărui pierdere semnifică moartea, este
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
culoarea perechii de elemente opuse și complementare sănătate-boală, ceea ce explică faptul că holurile sau saloanele de spital sunt în general vopsite în verde. Violet Prin armonizarea corpului (roșu) și a spiritului (albastru), violetul este în simbolistică culoarea perfecțiunii. Stabilește uniunea psihosomatică, leagă cerul și pământul, iar pe om de Dumnezeu. În vis, violetul arată necesitatea de a alia forțele fizice și psihice, de a se deschide către o dimensiune spirituală, de a-și înălța scopurile și idealurile. Cupă Cupa are o
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
în gardă subiectul cu privire la inconstanța sa, lipsa de perseverență sau versatilitatea. Cornul este și emblema Islamului și poate avea o semnificație în acest plan în vis. Cruce Înainte de a fi simbolul creștinismului, crucea este echivalentul intersecției. Intersecția axelor evocă legătura psihosomatică, relația dintre pământ (axa orizontală) și cer (axa verticală), dintre om și Dumnezeu. Prin urmare, crucea pune accentul pe alegerea pe care o face subiectul, pe natura și calitatea deciziilor luate și a orientării pe care o dă vieții sale
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
ușor de pus în practică la această vârstă. Administrarea insulinei poate reveni părinților inițial, urmând ca aceștia să o transmită copilului cât mai repede posibil, odată cu însușirea deprinderilor necesare și sub supraveghere continuă (5). Urmărirea atentă a creșterii și dezvoltării psihosomatice este necesară, ea fiind un parametru de apreciere globala a eficacității controlului glicemic. La copii mai mari și adolescenți, inițierea cât mai precoce a insulinoterapiei intensive, cu injecții multiple, devine o practică tot mai frecventă (4). Această atitudine are ca
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
realizată în perioada Renașterii a fost influențată de modalitatea în care a fost perceput sufletul și raportul său cu cosmosul. Transformarea a fost realizată pornind de la simplitatea teleologică a percepției sufletului, specifică începutului creștinismului, la complexitatea specifică medicinii și concepțiilor psihosomatice, de la început de Renaștere. Creștinismul în simplitatea sa inițială urmărea doar aspectele privind salvarea individului, ulterior prin dezvoltarea teologică și sub influența neoplatonismului, neopitagorismului a ridicat și alte probleme privind sufletul ajungându-se la concepții complexe la sfârșit de Ev
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și a omului pe pământ. Odată cu modificarea imaginii cosmosului în viziune heliocentrică se modifică treptat și plasarea omului în lume, el fiind plasat central doar în perspectivă epistemică. Cel de-al treilea rând de probleme sunt cele ce urmăresc descrierea psihosomatică a omului încercând să identifice toate componentele acestuia. Descrierea începe cu partea din componenta necorporală numită suflet: "Sufletul este o substanță vie, simplă, necorporală, prin natura sa, invizibilă ochilor trupești, nemuritoare, rațională, spirituală, fără de formă; se servește de un corp
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dar și prin puterea de nutriție, de creștere de însămânțare, adică de naștere; cu cel neraționale prin acestea și încă prin dorință, adică mânie și poftă și prin simțire și prin mișcarea impulsivă"121. El ia și integrează aceste elementele psihosomatice la imaginea de ansamblu a sufletului. "Puterea sufletului" este împărțită în componenta rațională și cea irațională, care la rândul său are două părți: partea ce se supune rațiunii și cea care nu ascultă de aceasta. În cadrul componentei iraționale care nu
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
greu de obținut. Ele sunt extrapolate din observații asupra tumorilor clinice. Dispariția spontană a tumorilor și recuperarea completă a pacienților cu cancer diseminat, este rară și este explicată prin insuficiența vascularizației, prin procese de dediferențiere a celulelor tumorale, prin mecanisme psihosomatice. Explicația imunologică admite că raportul dintre creșterea tumorii și răspunsul imun antitumoral este în favoarea răspunsului imun. Există dovezi care sugerează că organismul uman răspunde la prezența tumorilor, prin mecanisme imunitare: - regresia spontană, în special a melanoamelor maligne, a carcinoamelor renale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
achizițiile practice și tehnice și sunt cultivate cu precădere aptitudini motorii și senzoriale. Noua generație crește cu TV și computerul, nu cu cei din jur. Sunt cultivate trăsăturile de serie borderline, antisocială și narcisică și, de asemenea, crește frecvența tulburărilor psihosomatice și somatoforme, pentru că distorsiunile psihologice se răsfrâng asupra corpului. Odată cu vârsta, sentimentele de inferioritate și insecuritate crescută copleșesc personalitatea în formare cu stimuli care îi provoacă mereu flexibilitatea (Pervin, 1996Ă. Cultura este întoarsă spre exteriorul personalității, fiind adeseori o corabie
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
li se adaptează marea masă de elevi de aceeași etate cronologică. Puterea de muncă, rezistența la efort, vivacitatea personalității, ritmul și eficiența activității etc. influențează reușita școlară a elevilor. Inadaptarea elevilor lenți are un caracter foarte particular, având frecvent origine psihosomatică și care nu relevă deloc rea voință din partea elevului. Orice încercare bruscantă, venită din partea școlii sau a familiei, de a-l face pe acest elev mai rapid, poate duce la confuzii, la eșec, care agravează situația tensională a elevului. Încetineala
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
analiza factorilor care determină reușita școlară și care ne duce indirect la eficiența învățării. Personalitatea elevului reprezintă factorul fundamental al reușitei școlare, condițiile interne prin intermediul cărora acționează condițiile externe. În cadrul acesteia vom distinge: 9 factorii fizici: starea de sănătate, echilibrul psihosomatic, rezistența la efort, potențialul genetic; 9 factorii psihici: intelectuali: inteligență, stilul cognitiv, nivelul de dezvoltare a proceselor intelectuale (memorie, gândire, imaginație, atențieă; nonintelectuali: motivația, interesele, atitudinile, trăsăturile de personalitate. În psihopedagogie se utilizează conceptul de maturitate școlară vizând maturitatea fizică
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
analiza factorilor care determină reușita școlară și care ne duce indirect la eficiența învățării. Personalitatea elevului reprezintă factorul fundamental al reușitei școlare, condițiile interne prin intermediul cărora acționează condițiile externe. În cadrul acesteia vom distinge: a. factorii fizici: starea de sănătate, echilibrul psihosomatic, rezistența la efort, potențialul genetic; b. factorii psihici: ‐ intelectuali: inteligență, stilul cognitiv, nivelul de dezvoltare a proceselor intelectuale (memorie, gândire, imaginație, atențieă; ‐ nonintelectuali: motivația, interesele, atitudinile, trăsăturile de personalitate. În psihopedagogie se utilizează conceptul de maturitate școlară vizând maturitatea fizică
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
a reflectat (ndelung, Becker îl (ntreb( pe unul dintre studen(i sensul acestui termen. Acesta, în același timp pu(în cam (ncurcat (i pe un ton de eviden((, explic( faptul c( termenul se aplic( bolnavilor ce suferă de tulbur(ri psihosomatice mai pu(în interesante din punctul de vedere al uceniciei (n meseria de medic, măi degrab( jenante. (narmat cu aceast( defini(ie, cercet(torul este atent la diver(îi pacien(i care se prezint( (i la cazurile (n care termenul
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]