612 matches
-
Christine recunoscând starea sa de agitație. Ea își manifestă dorința de a iubi, de a se iubi, de a fi iubită, evocă relații sexuale multiple și de scurtă durată. Christine și părinții săi refuză orice propunere de tratament, de supraveghere psihoterapeutică, de spitalizare, sentimentul intens de plăcere ecranând orice abordare terapeutică. În ultimii patru ani Christine n-a mai fost urmărită. Nu s-a mai înregistrat nici o spitalizare, nici un contact cu serviciile de psihiatrie pentru adulți. Această adolescentă a prezentat în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
recuperarea adesea foarte satisfăcătoare dintre episoadele critice, ezitările ce pot fi înțelese în ceea ce privește stabilirea diagnosticelor inițiale, toate acestea explică pauzele frecvente în ceea ce privește aplicarea unui tratament timoregulator după cum s-a întâmplat în cazul nostru; aceeași situație a fost și pentru tratamentul psihoterapeutic. EPISOD DELIRANT ACUT ȘI TULBURARE BIPOLARĂ După prima descriere a lui Magnan a „delirului polimorf al degeneraților” care va deveni „puseu delirant acut”, toți autorii a scos în evidență dimensiunea timică asociată foarte regulat tulburării manifestată când ca o depresie
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
lung (4-5 ani), care să permită depășirea perioadei adolescenței și a aceleia a adultului tânăr. Această incertitudine de care trebuie să ținem cont în legătură cu diagnosticul face ca problema tratamentului, în special a celui medicamentos, să rămână nerezolvată. Într-adevăr, tratamentul psihoterapeutic, a se vedea cel psihanalitic, pare, în ambele cazuri, în mod deosebit preferabil, dacă nu indispensabil. Sigur, acest mod de abordare nu este realizabil imediat, și cere terapeutului o formare și o experiență în domeniu. Dar este singurul care îi
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fără întrerupere, oscilațiile timice diminuându-se foarte mult. Sigur, un astfel de tratament n-a „vindecat” tulburările de personalitate asociate, dar a permis organizarea unui cadru mai stabil și mai eficient pentru îngrijirea adolescentei. Dacă, așa cum am spus deja, abordarea psihoterapeutică rămâne prescrierea preferată pentru ca acest travaliu psihic să se poată realiza, trebuie să recunoaștem că adesea nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea unui astfel de tratament datorită fie adolescentului însuși, care refuză un astfel de tratament, fie datorită faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
aplica un astfel de tratament. În toate aceste cazuri, a propune să tratăm cu prioritate dimensiunea timică, în special prin prescrierea de timoregulatoare, pare a fi un obiectiv esențial și adesea o precondiție pentru a se putea aplica un tratament psihoterapeutic (pentru tipul de substanță și condițiile de prescriere ale tratamentului vezi capitolul 12). PARTEA A II-A TENTATIVELE DE SINUCIDERE 8. IDENTIFICAREA TENTATIVELOR DE SUICID (TS) În clasificările internaționale privind tulburările mentale și tulburările de comportament CIM-10, nici suicidul nici
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
prime consultații oferite unui adolescent, propunem aproape întotdeauna un „contract de evaluare” sub forma a patru sau cinci întâlniri cu adolescentul și una sau două cu acesta și părinții săi, precizând acestui adolescent că vom lua împreună o eventuală decizie psihoterapeutică la sfârșitul acestei „evaluări”. Dacă o prescripție medicamentoasă se dovedește necesară, aceasta își va găsi în mod natural locul în cadrul acestei faze a relației terapeutice, în timpul primelor consultații, și poate fi întreruptă la sfârșitul acestei evaluări (pentru o descriere mai
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
complexă. De exemplu, atunci când funcționarea proiectivă familială predomină, prescrierea unui tratament medicamentos adolescentului sfârșește în marea majoritate a cazurilor prin „desemnarea” acestuia din urmă drept „bolnavul” familiei și are adesea drept consecință o accentuare a simptoamelor sale. De asemenea, abordarea psihoterapeutică individuală devine adesea dificilă sau imposibilă prin exacerbarea atitudinilor proiective ale unuia sau altuia dintre membrii familiei. Aceste consultații preliminare constituie o metodă terapeutică în sine atunci când sunt reunite condițiile favorabile: terapeutul și locul în care are loc consultația sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
comune tuturor psihoterapiilor cu adolescenți, ele sunt în mod sigur și mai importante atunci când este vorba despre adolescenți deprimați (în sensul unei semiologii depresive). Altfel spus, trebuie să ne preocupe terapiile bi sau plurifocale așa cum le recomandă Jeammet (1992). ABORDĂRI PSIHOTERAPEUTICE: TERAPIE DE GRUP, PSIHODRAMĂ, RELAXARE Aceste abordări nu prezintă particularități în raport cu problema depresiei. Grupul este fie deschis fie de preferință închis (aceeași adolescenți se întâlnesc în mod regulat într-un cadru definit). Grupul este uneori rezervat doar adolescenților deprimați, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
început o psihoterapie se dovedește a fi foarte dorită, cunoscând însă faptul că nu trebuie niciodată să impunem părinților tehnici sau obiective, în ceea ce privește îngrijirea, pe care aceștia nu le acceptă. INDICAȚII PRIVIND UTILIZAREA PSIHOTERAPIILOR Angajarea unui adolescent într-un demers psihoterapeutic cere din partea sa un minim de condiții pentru a putea urma un tratament a cărui eficiență nu este imediată ci întârziată, al cărui efect benefic nu este obținut în mod pasiv ci câștigat în mod activ, ale cărui efecte tranzitorii
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
să facă dovada unei toleranțe suficiente la frustrare și a unei motivații persistente. Prin motivarea pentru tratament înțelegem un ansamblu de trei variabile care ni se par indispensabile pentru ca un adolescent să se angajeze pe termen lung într-un tratament psihoterapeutic și a fortiori analitic, oricare ar fi diagnosticul pus în termeni structurali sau nosografici. Aceste trei variabile sunt următoarele: - o curiozitate suficientă în raport cu universul psihic intern. Unii adolescenți fac dovada unui interes pentru gândurile lor, pentru reveriile lor, pentru visele
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
să rămână bineînțeles moderate pentru a nu precipita adolescentul într-o stare de prăbușire, dar trebuie totuși să existe și să persiste cel puțin la începutul tratamentului. Această stare de rău reprezintă cea mai bună motivație pentru angajarea în demersul psihoterapeutic; - o stare de plictiseală provocată de percepția că evenimentele se repetă, că „asta reîncepe iar”. Această percepție incipientă a compulsiei de repetiție reprezintă de asemenea unul din factorii motivaționali esențiali pentru angajarea psihoterapeutică. Bineînțeles, se întâmplă rar ca cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mai bună motivație pentru angajarea în demersul psihoterapeutic; - o stare de plictiseală provocată de percepția că evenimentele se repetă, că „asta reîncepe iar”. Această percepție incipientă a compulsiei de repetiție reprezintă de asemenea unul din factorii motivaționali esențiali pentru angajarea psihoterapeutică. Bineînțeles, se întâmplă rar ca cele trei variabile să fie prezente în același timp chiar de la primele consultații. Am putea spune că obiectivul terapeutic al convorbirilor de evaluare este chiar acela de a aduce acești factori incitativi în conștiința adolescentului
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pare a prevala în cadrul interacțiunilor familiale, atunci trebuie să propunem fie o terapie familială prealabilă, fie măsuri concrete vizând degajarea adolescentului de legăturile sale alienante. Prea puține lucrări și-au propus să studieze pertinența aplicării uneia sau alteia dintre metodele psihoterapeutice. Criteriile de evaluare sunt în mod evident dificil de definit sau cel puțin într-o manieră așa numită obiectivă după cum se procedează cu psihotropele. Dar cunoaștem limitele acestor evaluări. Oricare ar fi considerațiile economice, mai ales în Statele Unite, au apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
apărut unele lucrări pe care Basquin și Cohen (1998) le rezumă astfel: „refuzul oricărui demers empiric și adoptarea standardelor științifice echivalente testărilor medicamentoase (populații bine definite cu ajutorul criteriilor diagnostice, eficiență măsurată în orb cu ajutorul scalelor clinice validate, a unui protocol psihoterapeutic bine stabilit (imperativul constituind publicarea unui manual), tratament comparat cu un grup de control după introducerea unui element aleatoriu) fac deosebit de greoaie metodologia acestor studii. În plus, doar protocoalele terapeutice scurte și bolnavii cei mai complianți vor putea fi evaluați
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
renunțare la orice travaliu psihic de elaborare. În plan farmacologic, utilizarea noilor timoregulatoare (Dépamide, Tégrétol) este interesantă în mod special în aceste cazuri, permițând diferențierea adolescentului de părintele sau ascendentul bolnav. Remarcile precedente demonstrează, în aceeași măsură, importanța unui tratament psihoterapeutic asociat. O psihoterapie psihanalitică va putea, în cele mai bune cazuri, să desprindă problematica depresivă naturala adolescenței de masca identificatorie în care este fixată și să autorizeze o elaborare a culpabilității provocată de fantasmele agresive și/sau paricidare îndreptate asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sociale, familiale și academice ale unui adolescent, fără a mai vorbi de riscul suicidar. SPITALIZARE ȘI SCHIMBĂRI ALE MODULUI DE VIAȚĂ Dacă în cea mai mare parte a timpului tratamentul depresiei la adolescență se efectuează ambulatoriu în cadrul consultațiilor psihiatrice și psihoterapeutice, putem fi puși uneori în situația de a propune adolescentului o internare completă. Acest lucru se va întâmpla mai ales în cazul unei depresii grave, a unei depresii însoțită de idei delirante congruente sau nu dispoziției, a unei dorințe de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în acest caz, cea mai bună soluție; - necesității frecvente de a asocia mai multe abordări având în același timp grijă să definim cadrul prealabil pentru fiecare „acțiune terapeutică” cu ajutorul, dacă este necesar, a doi terapeuți (abordare bifocală): unul pentru acțiunea psihoterapeutică individuală, celălalt pentru acțiunea terapeutică familială sau prescripția medicamentoasă. Majoritatea autorilor recunosc necesitatea acestor terapii multifocale, în special în cazul patologiilor complexe și grave cum ar fi tulburările bipolare ale adolescenței (Steinberg, 1989). Mai mult, este necesar să oferim fiecărei
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
natura relației cercetător - subiect: directe și indirecte; • după scopul lor: metode de recoltare a informațiilor, metode de prelucrare și interpretare a acestora, metode de investigație intensivă și extensivă, metode de diagnoză și prognoză, metode de cercetare și metode aplicative (psihoeducaționale, psihoterapeutice); • după caracterul științific: metode intuitive, empirice și metode științifice. Metodele sunt ghidate de concepția generală a cercetătorului, de principiile teoretico - științifice de la care acesta pornește, reunite sub denumirea de metodologia cercetării. 8 IV. Principalele metode ale psihologiei școlare 1. Observația
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
bolnavului în plan psihologic: a) cunoașterea unor noțiuni generale despre tehnicile uzuale de psihoterapie (muzicoterapia, Training Autogen Schultz etc.) b) utilizarea unor tehnici adiționale de ordin sugestiv (inclusiv efectul Placebo); c) abordarea psihologică diferențiată a bolnavului cu instituirea unor măsuri psihoterapeutice simple (de susținere) d) cunoașterea deformărilor de informație despre boală de către subiectivitatea bolnavului. 1.4. Relațiile interdisciplinare ale psihologiei medicale Înainte să prezentăm relațiile psihologiei medicale cu celelalte discipline, considerăm important să subliniem rolul major pe care l-a jucat
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
medic asupra unui neadevăr își pierde o bună parte din încrederea în acesta, fapt care îi creează, pe viitor bolnavului respectiv o anxietate legata de incertitudinea asupra veridicității informațiilor referitoare la sănătatea sa, primite de la respectivul medic. În consecința, relația psihoterapeutică va fi și ea “erodată”. 5.4. Exces sau lipsa de autoritate față de bolnav Autoritatea medicului, clădită pe specificul profesiunii dar și pe prestigiul său personal (de ordin tehnic și relațional) constituie un element cheie în procesul vindecării bolnavului. Un
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
situația când bolnavul nutrește, paralel cu o încredere solidă în competența medicului, o antipatie pentru acesta. În acest caz, disimularea (care este, de altfel foarte facil de realizat) reușește să păstreze un cadru cvasinormal relației interpersonale și chiar multe masuri psihoterapeutice ale medicului au un efect favorabil (mai ales în cazul în care ele apar pe fundalul unor realizări terapeutice obiective). Doar comunicarea la nivel de relație afectivă este îngreunată, însă oricând este posibil virajul de la antipatie spre o simpatie totală
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
medicului asupra lor, fapt ce determină de regulă nemulțumirea celorlalți bolnavi din salon (de regulă bolnavii acaparatori sunt antipatizați, cu cel mai redus statut în salon), iar pe medic ajung să îl plictisească, făcându-l mai puțin activ pe plan psihoterapeutic. De obicei o atitudine de acest gen este adoptată de cei cu un statut social superior, dar ea poate fi totuși cenzurată de multe trăsături ale personalității cum sunt: introversia, atitudini morale achiziționate prin educație etc. 6.3. Principalele tipuri
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
a multor probleme diferite psihologice, psihosomatice și socio-medicale, foarte mulți dentiști apelează cu disperare la un autoritarism convențional și chiar la metode represive; ei se refugiază în spatele mitului infailibilității salvatoare ce emană din halatul alb. Dacă totuși experiența psihologică și psihoterapeutică nu produce rezultatul dorit, este indicată folosirea unui medicament psihotrop. Datorită numărului de dependenți de medicamente în creștere, această măsură este cu două tăișuri și trebuie să se apeleze la ea numai după un consult atent cu medicul familiei sau
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
buco-maxilo-facială Factorii psihosomatici joacă un rol important în tulburările funcționale ale sistemului stomatognatic. Studiile făcute asupra structurii personalității pacienților care suferă de mioartropatie arată corelații între tulburarea somatică primară și afecțiunile psihosomatice generale. Din acest motiv, aspectelor relevante psihoigienice și psihoterapeutice trebuie să li se acorde mai multă atenție (Bruch). Concluzii similare au fost trase pe baza observațiilor asupra disfuncției masticatorii, în special când aceasta este în legătură cu articulația temporomandibulară, în „ortopedia dentofacială”, în reconstituirea de proteze și în procedurile ortodontice (Weinherg
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
de activitate. Cursurile postuniversitare cu orientare de psihologie oferite de grupurile Balint furnizează dentistului cunoștințe necesare pentru înțelegerea mai bună a propriei sale personalități, făcându-l astfel capabil să sesizeze corelațiile psihosomatice implicate în maladia pacientului său. CAPITOLUL VIII TEHNICILE PSIHOTERAPEUTICE ȘI TRATAMENTUL STOMATOLOGIC Psihoterapia se traduce strict etimologic, pornind de la cuvintele psyche și therapeuin, ca fiind “tratament prin suflet”. Crosset o definește ca “tratamentul bolii prin mijloace psihice”. G. Ionescu (1990) definește dintr-o perspectivă descriptiv-comprehensivă psihoterapia ca pe o
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]