341 matches
-
Ce mai faci, Howard? — Bine, Viv. Facem și noi ce putem. Ce zici de vremea asta? Ascultă-mă pe mine... Lui Howard nu-i tăcea niciodată gura. Și cei doi băieți erau la fel. Aveau să-i arate diverse lucruri: puști care pocneau - puseră dopuri și traseră. Tatăl ei urmărea cuvintele de pe buzele tuturor, Încuviințînd, zîmbind, mișcîndu-și ușor buzele, pentru că era surd de-a binelea. Bebelușul se zbătea În brațele lui, Întinzînd mîinile după pușcoci, așteptînd să coboare. CÎnd Viv se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mie de lei, două salarii de-ale mele - să nu zici că nu-i așa: mamă-ta s-a lăudat și față de mine cu isprăvile, cu faptele de arme ale lui fecioru-său». «No, păi ce, că ordinu... Decât să mă ’puște pe mine, mai bine-l ’pușc io pe el». - Filosofia caprei românești, mă bag și eu. - Ce ficior o dată!, face mama. Ce băiat bun, Rusalin al Baciului...El, cu vigilența lui de la Canal, i-a scăpat pe-ai lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ale mele - să nu zici că nu-i așa: mamă-ta s-a lăudat și față de mine cu isprăvile, cu faptele de arme ale lui fecioru-său». «No, păi ce, că ordinu... Decât să mă ’puște pe mine, mai bine-l ’pușc io pe el». - Filosofia caprei românești, mă bag și eu. - Ce ficior o dată!, face mama. Ce băiat bun, Rusalin al Baciului...El, cu vigilența lui de la Canal, i-a scăpat pe-ai lui de chiaburie - nu erau, dar ce: alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
autobuzul spre cămin, dar am condus-o mai întâi pe ea până la stație. — Știi ce-aș vrea acum? mă întrebă Midori. — N-am nici cea mai mică idee. — Aș vrea să ne ia prizonieri niște pirați, să ne lase goi pușcă, lipiți unul de altul și să ne lege bine. — De ce să facă așa ceva? am întrebat eu. — Pirați perverși, spuse ea. — Tu ești perversa. — Apoi să ne încuie în cală, amenințându-ne: „Vă aruncăm în mare peste o oră. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
răsfirară răcnind și chiuind. Din strada Prefecturii cotiră în ulița Ștefan cel Mare. Acolo oamenii, înspăimântați de atâta larmă, săriseră în păr și se băteau cap în cap. Ce-i, frate, ce s-a întâmplat? Domnule! strigă polițaiul bălăbănindu-și pușca: e turbat! — Cine-i turbat? După el, domnule, nu sta la vorbă! ordon, domnule ordon! Câne turbat! După el! Și alergau după el. Cânele fugea îngrozit de strigătele sălbatice și bătut de bolovanii care alergau, sărind pe drum, în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tânăr și pătimaș ca mine, lucrurile acestea mici, vânaturi, aveau mare însemnătate. O neplăcere a tinereții, cât de ușoară, multe năcazuri îți aduce. Stam, îmi făceam socoteli fel și chip, și ploaia curgea deasă, îmi umezise obrajii și mânile. Întorsei pușca cu țevile în jos și așteptai. Bucățile de coșcoavă ardeau încet, înăbușit, fără flacără; din când în când pufneau și împroșcau fire alburii de fum luminos. Îmi răsucii o țigară, o aprinsei de la un tăciune de jos, mă învelii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poteca aceea a lor, nu se poate să nu dăm peste capre... Le-am văzut și ieri... Porniră, călcând înăbușit, cu cizmele cu turetci lungi, pe potecă umedă. Cânii umblau liniștiți îndărăt, în lanțuguri. Iaca, aici, la marginea asta, am pușcat cei doi lupi anul trecut, zise Vasile. Chiar aici? întrebă cuconu Grigoriță. — Chiar aici! Aici, doi. Da’ peste alții am dat eu în alte părți... De cum dă omătul, parcă ce fac? Pe-atâta m-am pus și eu... Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își tremură capul și grăi ascuțit: — Moș Isailă! sunt aici niște blăni de vulpe aduse de domnu Anton... Este, este... dădu din cap neamțul. Sunt... răspunse cojocarul. Le-am îngrijit eu cum trebuie... Numai cațaveică să-ți faci din ele... Pușcat eu pe dinsele... mormăi neamțul de pe pieile de oaie. Adică ai pușcat vulpile, și eu am îngrijit pieile... adaose Isailă. —Gut, gut... făcu Anton cumpănindu-și luleaua. Moș Isailă puse la o parte cojocul pe care-l cosea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de vulpe aduse de domnu Anton... Este, este... dădu din cap neamțul. Sunt... răspunse cojocarul. Le-am îngrijit eu cum trebuie... Numai cațaveică să-ți faci din ele... Pușcat eu pe dinsele... mormăi neamțul de pe pieile de oaie. Adică ai pușcat vulpile, și eu am îngrijit pieile... adaose Isailă. —Gut, gut... făcu Anton cumpănindu-și luleaua. Moș Isailă puse la o parte cojocul pe care-l cosea și se ridică gemând de la locul lui. Trecu în colțuri întunecoase și scoase dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alt domeniu. În curmătura în fața pătulului, fusese pregătit pentru urs, la sfârșitul toamnei, un leș de cal bătrân, cumpărat de la o stână de sus. „Domnii“ de la Sibiu trebuiau să vie să stea în pândă câteva nopți, așteptând ursul, ca să-l puște. Dar abătându-se asupra domniilor lor griji și năcazuri, precum și o mare pacoste asupra țării cu alegerile de deputați, domnii n-au mai venit și au trimes răspuns lui Culi că petrecerea lor se amână. Atuncea Culi, înțelegându-se cu badea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și le tot muta Onu Bezarbarză după soare. Urme de urși nu se mai vedeau; intraseră la vizuini. Acuma, la 14 martie, amirosiseră vreme bună și nu mai aveau gust de somn. Va veni vremea pentru domni - scria Culi - să puște pe baciul lor, care are o blană de cinci pași în lung și de trei în lat, o blană înspicată negru; și carele urs e cel mai viclean și s-a deprins a fura șunci de cal aninate la hochstand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreme îndelungată; poate un ceas. Vânătorul clujan s-a mișcat. I-a șoptit îndată Nicula Ursake: Mă rog frumos, domnule doctor, mai stați puțin. Stăm degeaba, Culi, a răspuns vânătorul. S-a dus. — Nu cred, domnule doctor. — Atuncea ți-am pușcat calul. Ha-ha! n-ar fi nimic asta. Dacă nu m-aș teme, m-aș duce să-l caut și să-l găsesc. Dar mă tem. Și nici pe domnia voastră nu vă las să vă duceți, domnule doctor. Era neliniște în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în barcă și a fost de față când au împresurat plavia de la Călan. S-a apropiat numai ea, într-o luntre cu Chiriță. A strigat de la mal: —Sandule! Dălcăuș a ieșit la glasul ei și părea înfricoșat. Atunci l-au pușcat. A căzut cu fața în jos. Ea s-a dus și i-a ridicat fruntea, ca să-l vadă răpus. L-a doborât și pe Tistu. După ce am aflat întâmplarea cu hoții, m-am suit în polog, cu făclioara de trestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în mlaștină. Că eu eram vânatul, iar el vânătorul. Ridica pușca, mă ochea, ducea degetul pe trăgaci, mi se usca limba în gură și așteptam să mor din clipă în clipă. Apoi, izbucnea într-un hohot de râs și lăsa pușca jos. Nu se hotăra să mă omoare. Am încercat să ies, dar n-am reușit decât să mă afund și mai rău și atunci am strigat după ajutor. Strigătul m-a trezit. Era noapte neagră, de-afară nu se auzea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Chițăia de plăcere de câte ori bănuia că mă pregăteam să trag. Mirosul de noroi și de sânge părea să-i priască. Țopăia, nu-și putea stăpâni veselia și scotea un adevărat chiot învîrtindu-se într-un picior după ce auzea detunătura. Odată, ridicasem pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar în clipa aceea am simțit o dâră rece pe șira
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
holul școlii, ceasul negru, cu limbi ascuțite, spunea batjocoritor: opt fără douăzeci. După ore mi-am luat aparatul de fotografiat și am făcut poze cu elefantul și broasca țestoasă. Unicornul dis păruse. În locul lui era un cal care necheza. Sanda Pușcă Exchange Nu-mi plac mustăcioșii. Întotdeauna când e să mi se întâmple ceva, mi se întâmplă în preajma mustă cio șilor. Și știam, de câte ori am mers acolo, că până la urmă ceva o să se întâmple. Atunci când nu mai am bani apelez la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe tatăl lui, cînd caporalul de gardă urlă o comandă În casa scării. TÎnărul soldat era Îngrozit de acest caporal mărunt și sever, care părea să fie gradul cel mai important În armata japoneză. Azvîrli chiștocul de țigară, Își luă pușca și ieși din salon, făcînd cu degetul un semn amenințător spre Jim. Mulțumit să rămînă singur, Jim se dădu imediat jos din pat. Pe fereastră, putea vedea un grup de orfani chinezi convalescenți pe balconul aripii adiacente. În cămășile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Hollywood era la o jumătate de oră distanță, dar fraierii nici nu clipiseră la diferența de timp. Se traseră la o parte, ca să-i permită să arunce o privire. Danny avu parte de o priveliște infernală. Doi bărbați morți, goi pușcă, întinși pe o parte pe o ridicătură de pământ înconjurată de tufe pitice. Rigiditatea, stratul de praf și frunzele care se lipiseră de ei sugerau că zăceau acolo de cel puțin douăzeci și patru de ore. Starea în care se aflau trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
p. 536). Până în acest punct al scenariului, armele „voinicești” nu-și găsesc rostul. Eroul uzează exclusiv de arme „magice”. Textele subliniază în mod expres această idee : De-mi aduce leu legat, Leu legat nevătămat, Nici în puști că nu-i pușcat, Nici în săbii nu-i tăiat (29, p. 71) ; sau C-aduce [în târg] leu-nzgărdat ’Nzgărdat, nevătămat Cum e bun de-ncălecat (109, pp. 279-281). Chiar și în cazurile de excepție, în care sunt folosite arme războinice, acestea joacă (paradoxal) același
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cei doi pasageri sunt omorâți, hipopotamul scapă fugind. Cantinflas avea trei ani. El galopa mult. Era pur-sânge. Cantinflas era foarte gurmand. Mânca mult. Sâmbătă, stăpânul său l-a luat la vânătoare. Lângă Santiago de Chile apăru o barieră. Stăpânul puse pușca deoparte și plecă să ridice bariera. Cantinflas întinse botul spre pușcă. Cantinflas începu să pape pușca. Pușca se descărcă în gâtlejul lui. Glonțul ajunse repede în inima lui Cantinflas. Cantinflas muri pe loc. Azi caii mor mâncând pușcă. Alan Margolis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
milițianu’, știți, o motohaliță... — A cui, mă, cum o cheamă? — Ăăă... a fugărit-o pe mama Floare, acuma, la șură... Cum zici că o cheamă? Mai zi o dată! — O motohaliță, dar să vă luați și pușca cu care ați Îm pușcat ieri alea două ciori! Stan Marinescu era un bărbat cu mișcări repezi, venit din Argeș, albastru de tot În uniforma lui, lucitor În cizme și cu un fluier de arbitru În gură mai tot timpul cînd se găsea În misiune
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
veniți din mahalaua orașului la marginea căruia se instalaseră ei, care se pregăteau să de foc grămezii de crengi ce le adunaseră țiganii. Copiii ăia vor s-aprindă grămada, a strigat Prințesa. Au alergat Rusalda și copiii însoțiți de dulăi. — Pușcă-vă dracu’, derbedeilor! Dați foc la casa voastră, nu aici. Ho! ho! golanilor! îi fugărea Rusalda aruncând pietre după ei. Au fugit de le scăpărau picioarele, că era gatagata să-i înhațe câinii țiganilor. —Pințeso, Prințeso, tu ești salvarea noastră
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai cumpărat ce-au mai cumpărat, s-au întors la șatră. Cum au ajuns, Izaura a dat fuga la Dedi să-I ceară ei să facă schimbul cerceilor cu Prințesa. — Dedi, vreau să schimb cerceii mei cu ai Prințăsii. — Ooo! Pușcă-mă Doamne! Nu să poate. — De ce? Ăia sunt cerceii ei cu care a venit în șatră. — Și ce dacă? — Ea este norocul nostrum. Ai văzut de la câte întâmplări ne-a scăpat? — Și? — Dacă-i luăm cerceii, îi luăm norocul și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o locomotivă care înainta, înainta și cu cât se apropia tot mai tare șuiera și pufăia și în întunericul din sală, fiind în primul rând, am avut impresia că vine peste mine. M-am ridicat speriat, țipând și am fugit pușcă afară. M-am și împiedicat că nu vedeam pe unde să merg mai repede, în râsul celorlalți. — Ha!ha!ha!așa de fricos erai? De ce te-ai așezat în primul rând?îl întreabă Teofana în hohote de râs. — Dracu’ știa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la vale și ia și peștele spre bucuria celor care locuiesc prin satele pe unde curge. Gârla se umflă și trebuie să aștepți câteva zile până scade apa și să poți intra la scăldat și la prins pește. Deci, goi pușcă, cum am spus, intrăm să prindem pește. La vreo cinsprezece-douăzeci de pași depărtare de noi prindea pește de zor mătușa Măndița, zisă Pălădoaia, după numele bărbatului Palade. I se spunea Pălădoaia, fiindcă în sat sunt mai multe Măndițe și să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]